1ra-225/13 — abuz de serviciu, falsul în acte publice

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2009, Scurtu Nicon a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. a), b) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Scurtu Nicon a fost condamnat: în baza art. 327 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 150 unități convenționale (3000 lei), fără privarea de dreptul de a ocupa funcții publice; - în baza art 332 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale (4000 lei), fără privarea de dreptul de a ocupa funcții publice. 1 Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale (5000 lei), fără privarea de dreptul de a ocupa funcții publice.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate a constat că Scurtu Nicon, fiind persoană cu funcție de răspundere, activînd în calitate de primar al comunei Cruzești, mun. Chișinău, avînd scopul comiterii abuzului de serviciu în interes material și personal, în perioada anilor 2003-2004, în lipsa deciziei Consiliului local a Primăriei Cruzești, făcînd trimitere la decizia adunării com. Cruzești nr. 2/2 din 13 martie 1998, din numele Primăriei Cruzești a eliberat la 04 ianuarie 2004 pe numele său titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu o suprafață totală de 0,1223 ha, repartizat în proprietate privată pentru construcția locativă fără încheierea contractului de vînzare-cumpărare a acestui lot de pămînt și neachitării la buget a mijloacelor bănești în modul stabilit, încălcînd astfel, prevederile art. 11 ale Codului funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 și art. 4 al Legii cu privire la prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare al pămîntului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997. Ulterior, la data de 25 martie 2005, în baza titlului nominalizat, Scurtu Nicon a înregistrat, la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, pe numele său lotul de teren în cauză cu numărul cadastral 0144108249, cauzînd prin acțiunile sale, un prejudiciu material în sumă de 24747 lei, adică daune în proporții considerabile intereselor publice. Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul fiind persoană cu funcție de răspundere, folosind situația de serviciu în interes material și personal, cauzînd daune în proporții considerabile intereselor publice, a comis infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal. 2.1 Tot el, fiind persoană cu funcție de răspundere, activînd în calitate de primar al com. Cruzești, mun. Chișinău, avînd scopul comiterii unui fals în actele publice, folosind intenționat situația de serviciu în interes material și personal, în perioada anilor 2003-2004, a falsificat decizia consiliului local Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002, semnînd-o personal și falsificînd semnătura secretarului primăriei, prin care fiicei sale Scurtu Tatiana i-a fost alocat ilegal teren pentru construcția locativă în mărime de 0,1 ha. Ca urmare, în rezultatul falsificării deciziei în cauză, la 16 noiembrie 2004, lui Scurtu Tatiana i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru construcție locativă, înregistrat la OCT Chișinău cu nr. 0144108166. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul, fiind persoană cu funcție de răspundere, falsificînd documente oficiale, avînd interes personal și material, a comis infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, falsul în acte publice. 2.2 De către organul de urmărire penală i-a fost înaintată învinuirea lui Scurtu Nicon pentru faptul că, fiind persoană cu înaltă funcție de răspundere, activînd în calitate de primar al comunei Cruzești, mun. Chișinău, mandatul fiind validat prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 10 iunie 2003, avînd scopul depășirii în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în perioada anilor 2003-2004, folosind intenționat situația de serviciu în interes personal, în lipsa petrecerii ședinței Consiliului Primăriei Cruzești, a falsificat decizia consiliului local Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002, asumîndu-și împuternicirile președintelui ședinței, semnînd-o 2 personal și falsificînd semnătura secretarului consiliului, Crudu Olesea, încălcînd astfel, prevederile art. 24 al Legii privind administrația publică locală nr. 123-XV din 18 martie 2003, care prevede că deciziile consiliului local se semnează în cel mult 5 zile din data desfășurării ședinței de președintele acesteia și se contrasemnează de secretarul consiliului. În urma acțiunilor ale lui Scurtu Nicon, fiicei sale Scurtu Tatiana, neavînd statut de familie nou formată, în baza deciziei falsificate, i-a fost atribuit în proprietate privată un teren pentru construcție locativă în mărime de 0,1 ha, fără încheierea contractului de vînzare-cumpărare a acestui lot de pămînt și neachitării la buget a mijloacelor bănești în modul stabilit, fiind încălcate prevederile art. 11 Cod Funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991 și art. 4 al Legii cu privire la prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare al pămîntului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997. Ca urmare, în rezultatul falsificării deciziei în cauză, la 16 noiembrie 2004, lui Scurtu Tatiana i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru construcție locativă. Continuîndu-și acțiunile sale criminale, Scurtu Nicon, în baza titlului nominalizat, la data de 25 martie 2005, a înregistrat pe numele fiicei sale Scurtu Tatiana lotul de teren în cauză la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cu numărul cadastral 0144108166, cauzînd astfel un prejudiciu material în sumă de 60200 lei, adică a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice. Astfel, acțiunile lui Scurtu Nicon au fost încadrate în baza art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal - depășirea în mod vădit de către o persoană cu înaltă funcție de răspundere a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cauzînd daune în proporții considerabile intereselor publice. 2.3 Tot el, fiind persoană cu înaltă funcție de răspundere, activînd în calitate de primar al com. Cruzești, mun. Chișinău, folosind intenționat situația de serviciu în interes personal și material, în mod repetat, știind cu certitudine că cet. Purcel Viorel se află în relații de rudenie în linie dreaptă cu familia sa, este văr primar cu fiica Scurtu Tatiana, ignorînd impedimentele la încheierea căsătoriei prevăzute de art. 15 Codul familiei nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000, la data de 06 decembrie 2006, aproximativ la orele 1800, la domiciliul său în mun. Chișinău, com. Cruzești, str. Sfatul Țării 6, a organizat înregistrarea căsătoriei ultimilor, avînd drept scop legalizarea lotului de teren 0,1 ha repartizat ilegal fiicei sale Scurtu Tatiana prin falsificarea deciziei consiliului primăriei com. Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002. Ca urmare, în rezultatul acțiunilor ilegale, a fost înregistrată căsătoria fictivă între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana, fiind eliberat, la data de 06 decembrie 2006, certificat de căsătorie CS-V nr.0436864, prin ce s-a cauzat daune considerabile intereselor publice. Astfel, acțiunile lui Scurtu Nicon au fost încadrate conform art. 327 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, ca abuz de serviciu comis de către o persoană cu înaltă funcție de răspundere.

Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Scurtu Nicon să fie condamnat: - în baza art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani; 3 - în baza art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani; - în baza art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani; - în baza art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani și 2 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani. Apelantul a invocat faptul că instanța de fond unilateral și tendențios a dat apreciere probelor prezentate de către partea acuzării, ignorînd prevederile legislației în vigoare. Astfel, la baza sentinței privind achitarea inculpatului Scurtu Nicon, de către instanța dată a fost pusă decizia consiliului local Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002, conform căreia Scurtu Tatiana a fost inclusă în lista persoanelor cărora le-au fost repartizate loturi de teren. În urma verificării documentului dat și a procesului-verbal al ședinței de judecată, s-a constatat că decizia anexată nu a fost prezentată de părți pe parcursul cercetării judecătorești și nu a fost examinată conform art. 372 Cod de procedură penală în ședința de judecată. La fel, conținutul deciziei în cauză nu corespundea procesului-verbal nr. 7 din 27 noiembrie 2002 al ședinței Consiliului com. Cruzești deoarece în lista persoanelor cărora le-a fost atribuit lot de teren, Scurtu Tatiana nu figura, iar sub nr. 7 era inclusă cet. Bragaru Natalia. Mai mult ca atît, în procesul-verbal erau incluse 14 persoane, dar în decizia anexată-15 persoane, și decizia urma să fie eliberată fiecărei persoane în parte. La fel, de instanța de judecată nu a luat în considerație că în materialele dosarului penal (f.d. 151, vol. 4) era prezentată informația Serviciului municipal de arhivă Chișinău, conform căreia, în fondul documentelor Primăriei com. Cruzești pentru anul 2002 nu s-a depistat decizia Consiliului com. Cruzești cu nr. 7.5 din 12 decembrie 2002 privind repartizarea lotului de pămînt pe numele lui Scurtu Tatiana Nicon. Cele menționate denotă faptul că sentința pronunțată este vădit contrară legii. A fost menționat că instanța de fond, la emiterea sentinței de achitare, făcînd analiza probelor, a recunoscut faptul falsificării de către inculpat a deciziei consiliului local Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002 pe care a semnat-o personal, fiind falsificată și semnătura secretarului consiliului și ca urmare lui Scurtu Tatiana i-a fost alocat lot de teren cu suprafața de 0,1 ha. Totodată, instanța a făcut referință, că inculpatul Scurtu Nicon prin falsificarea deciziei nu și-a depășit atribuțiile de serviciu, nu a comis exces de putere. Astfel, condamnîndu-l pe Nicon Scurtu în baza art. 332 Cod penal și achitîndu-l de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal - pe cazul atribuirii ilegale a lotului de teren în mărime de 0.1 ha fiicei sale, Scurtu Tatiana, prin metoda falsificării deciziei Consiliului local Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002, instanța de fond s-a contrazis, deoarece conform art. 33 alin. (4) Cod penal, este 4 prezent faptul concursului ideal de infracțiuni și separarea acestor două cazuri nu era posibilă. La fel, instanța de judecată, la adoptarea sentinței nu a dat o apreciere justă declarațiilor martorilor, foștilor consilieri, Crudu Ștefan, Grate Grigore, Gorobica Ștefan, Fondos Vladimir, care, fiind interogați în instanța de judecată, au declarat că întrebarea privind alocarea lotului de teren lui Scurtu Tatiana pentru construcție locativă la ședința consiliului local Cruzești nu a fost examinată. Instanța, adoptînd sentință de achitare pe învinuirea adusă lui Nicon Scurtu conform art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, privind organizarea înregistrării căsătoriei fiicei sale Scurtu Tatiana cu Purcel Viorel, ambii fiind în relație de rudenie pe linie dreaptă, nu s-a bazat pe probele prezentate de acuzatorul de stat, cum ar fi depozițiile secretarului, Crudu Olesea, care a declarat că la domiciliul lui N. Scurtu a fost adusă de inculpat. 3.1 La fel, sentința instanței de fond, a fost contestată cu apel și de inculpat, care a solicitat casarea acesteia în partea condamnării sale în baza art. 327 alin. (1) și a art. 332 alin. (1) Cod penal cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de achitare pe toate capetele de învinuire, invocînd că instanța nu a dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza dată și nu a elucidat pe deplin circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, astfel, sentință de condamnare fiind bazată pe presupuneri, era ilegală. A fost menționat că în acțiunile sale lipsesc careva semne ale laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, și anume lipsește fapta prejudiciabilă, iar lipsa acesteia duce la inexistența componenței infracțiunii imputate, prin urmare el urmează să fie achitat pe acest capăt de învinuire. Cît privește constatarea vinovăției sale în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, Scurtu Nicon a menționat că din materialele cauzei rezultă că Tatiana Scurtu a obținut terenul cu suprafața de 0,1 ha, în baza cererii depuse la Consiliul local Cruzești și respectiv în baza deciziei nr. 7.5 din 12 decembrie 2002 i-a fost alocat terenul dat. La acel moment inculpatul era consilier și a participat la ședința Consiliului. În ce privește aplicarea semnăturii sale în dreptul președintelui consiliului, acest fapt a fost făcut în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală nr. 186-XIV din 06 noiembrie 1998, care stipulează că în fiecare ședință, consiliul desemnează un consilier care va semna decizia consiliului în cazul în care președintele ședinței se va afla în imposibilitatea de a o semna, iar la acea ședință el a avut prerogativa stipulată în norma legală deoarece președintele era în imposibilitate de a semna, fapt confirmat și de acesta în cadrul ședințelor de judecată. Semnarea de către inculpat a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui Tatiana Scurtu a fost efectuată cu respectarea legislației, prin urmare el urmează a fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece acțiunile sale nu întrunesc semnele infracțiunii imputate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2010, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar cel al procurorului a fost admis parțial, inclusiv din alte motive, casată hotărîrea atacată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care, în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în privința lui Scurtu Nicon, pe art. 327 alin. (1), 328 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal din 5 motivul intervenirii termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală. 4.1 În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat faptul că a fost corectă reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la lit. b) alin. (2) la alin. (1) art. 327 și de la lit. b) alin. (2) la alin. (1) art. 332 Cod penal, considerînd totuși, că primarul comunei Cruzești - inculpatul Nicon Scurtu, nu este persoană cu înaltă funcție de răspundere, ci doar persoană cu funcție de răspundere. Pe aceste capete de acuzare, instanța de apel, a respins afirmațiile inculpatului expuse în apel, astfel considerînd că vina acestuia a fost dovedită prin cumulul de probe aduse de către acuzare în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, cît și în cadrul apelului, cum ar fi declarațiile reprezentantului părții vătămate Crudu Sergiu, ale martorilor Crudu Vladimir, Crudu Ștefan, Gratii Grigorie, Crudu Mihai, Goncearuc Ghenadi, Gorobica Stepan, Untilă Iulia, Grati Lidia, Fondus Valdimir, Șendrea Elena, Crudu Olesea, Scurtu Semion, Crudu Dumitru, prin procesele-verbale ale ședinței Consiliului comunal Cruzești din 26 ianuarie 1998, 05 februarie 1998, 26 februarie 1998 (f.d. 12-26, vol. I), actul privind rezultatele reviziei la Primăria comunei Cruzești mun. Chișinău, pe perioada 10 octombrie 2005-01 ianuarie 2007 (f.d.79-97, vol. I), informația de la întreprinderea de Stat "Cadastru" despre înregistrarea bunurilor imobile pe numele lui Scurtu Nicon (f.d.99, vol. I), decizia adunării com. Cruzești nr. 2/2 din 15 martie 1998 (f.d. 151, vol. I), titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui Scurtu Nicon (f.d. 102, vol. I), titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui Scurtu Tatiana (f.d. 14, vol. IV); procesul- verbal nr. 7 din 27 noiembrie 2002 al ședinței Consiliului comunal Cruzești conform căruia, Scurtu Tatiana nu figurează în lista persoanelor cărora le-a fost atribuit lot pentru construcții individuale (f.d.24, vol. IV), Hotărîrile Judecătoriei Ciocana din 10 iunie 2003 și 08 iunie 2007 privind validarea lui Nicon Scurtu în funcție de primar al Primăriei com. Cruzești mun. Chișinău (f.d. 190-194, vol. IV); raportul de expertiză grafologică nr. 254 din 19 august 2008 conform căruia, semnătura din rubrica "Secretar" din xerocopia deciziei Consiliului comunal Cruzești nr 7.5 din 12 decembrie 2002 a fost îndeplinită nu de numita Crudu Olesea, dar de o altă persoană prin imitare servilă (f.d. 209-210, vol. IV), decizia Consiliului comunal Cruzești nr.7/5 din 12 decembrie 2002 unde în lista persoanelor din procesul-verbal nr.7 din 27 noiembrie 2002, au fost atribuite loturi pentru construcție la 14 persoane iar în decizia în cauză sunt indicate aceleași persoane cît și Scurtu Tatiana (f.d. 83, vol. V). Cît privește apelul procurorului, în partea achitării inculpatului de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel l-a admis parțial, menționînd că instanța de fond pripit și nefondat a concluzionat despre achitarea lui Scurtu Nicon în această parte din motiv, că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, astfel, în această parte, cauza urmînd a fi rejudecată. În acest sens, instanța de apel, a reținut că deși inculpatul, pe acest capăt de acuzare, la fel, nu și-a recunoscut vina, declarațiile acestuia urmau a fi apreciate critic, calificîndu-se ca o modalitate de apărare în vederea evitării răspunderii penale, ele fiind combătute prin șirul de probe cercetate mai sus și anume declarațiile martorilor Crudu Olesea, Fondus Vladimir, Șendrea Elena cît și prin materialele cauzei. În această ordine de idei, Colegiul a considerat nefondată poziția instanței de fond care, făcînd în sentință analiza probelor, a recunoscut faptul falsificării de către 6 inculpat a deciziei nr.7/5 din 12 decembrie 2002 și, în același timp, prin această falsificare a considerat că ultimul nu și-a depășit atribuțiile de serviciu, adică nu a comis excesul de putere. Totalitatea probelor cercetate în acest sens prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, au indicat incontestabil la comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. Referitor la argumentul procurorului în privința achitării lui Scurtu Nicon în baza art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, - de abuzul de putere prin organizarea înregistrării căsătoriei fiicei sale Scurtu Tatiana cu Purcel Viorel, instanța de apel l-a respins ca nefondat, sentința în acest sens fiind casată din alte motive decît cele invocate. Astfel, instanța de apel, a menționat că situația existentă pe cauză a indicat la nevinovăția inculpatului pe acest capăt de acuzare, căci nu a fost reținută nici o probă ce ar fi confirmat faptul că Nicon Scurtu, fiind în funcția de primar, (după cum s-a motivat mai sus - persoană cu funcție de răspundere și nu cu înaltă funcție de răspundere), a organizat înregistrarea căsătoriei fiicei sale Scurtu Tatiana cu Purcel Viorel, ambii fiind în relații de rudenie în linie dreaptă. Cercetînd materialele cauzei și anume certificatul de căsătorie între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana (f.d 25), dosarul privind încheierea căsătoriei între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana (f.d. 156-164), informația privind relațiile de rudenie între mama lui Viorel Purcel și mamei Tatianei Scurtu (f.d. 168-171), certificatul de divorț între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana, nu au fost stabilite probe ce ar fi dovedit faptul că Nicon Scurtu a întocmit aceste acte sau că le-a semnat. Mai mult ca atît, conform art. 29 al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, privind Administrația publică locală, în atribuțiile primarului nu întră și înregistrarea căsătoriilor, astfel încît acuzarea adusă inculpatului, că a organizat căsătoria fiicei sale și a nepotului, astfel abuzînd de situația de serviciu, se bazează numai pe presupuneri care, potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare, iar toate îndoielile ce nu au putut fi înlăturate în condiții legale vor fi interpretate în favoarea inculpatului. La fel, ținînd cont de prevederile art. 60 alin. (1) Cod penal, care expres prevede că „persoana se liberează de răspundere dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat: lit. a) - 2 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni ușoare; lit. b) - 5 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave", fiind reținută comiterea de către Scurtu Nicon a infracțiunii ușoare, prevăzute de art. 332 alin.(1) Cod penal și a infracțiunilor mai puțin grave prevăzute de art. 327 alin.(1) și 328 alin.(1) Cod penal, prin urmare, aceasta a dus la încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - existența altor circumstanțe care condiționează tragerea la răspundere penală și anume intervenirea termenelor de prescripție a tragerii la răspundere penală prevăzută de art. 60 Cod penal.

Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, procurorul a declarat recurs ordinar prin care, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului ordinar declarat, recurentul a invocat că procurorul participant în ședința instanței de apel a explicat că primarul este persoană cu înaltă 7 funcție de răspundere deoarece modul de alegere sau numire al acestora este reglementat de legi organice, prevăzute de art. 72 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova. Însă, în decizia sa, instanța de apel s-a contrazis, făcînd explicații eronate la noțiunea de „persoană cu înaltă funcție de răspundere” cu trimitere la Hotărîrea Plenului CSJ RM nr. 06 din 11 martie 1996, modificată ulterior prin hotărîrile nr. 20 din 10 iunie 1998 și nr. 38 din 20 decembrie 1999 la pct. 14. Astfel, instanța de apel, a ignorat legislația în vigoare și recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție, făcînd o constatare greșită la semnul calificativ și noțiunea de „săvîrșite de o persoană cu înaltă funcție de răspundere”. Referitor la excluderea epizodului ce ține de abuzul de putere prin organizarea înregistrării căsătoriei fiicei sale Scurtu Tatiana cu Purcel Viorel, instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat just totalitatea probelor care au dovedit vinovăția inculpatului pe acest capăt de învinuire, căci s-a stabilit cu certitudine că căsătoria între Scurtu Tatiana și Purcel Viorel a fost una fictivă, avînd drept scop legalizarea lotului de teren cu suprafața de 0,1 ha repartizat ilegal fiicei sale Scurtu Tatiana prin falsificarea deciziei Consiliului primăriei com. Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002, fapt confirmat prin probele verificate în cadrul cercetărilor judecătorești, inclusiv certificatul de căsătorie între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana (f.d 25); dosarul privind încheierea căsătorie între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana (f.d. 156-164); informația privind relațiile de rudenie între mama lui Viorel Purcel și mamei Tatianei Scurtu (f.d. 168-171); certificatul de divorț între Purcel Viorel și Scurtu Tatiana și declarațiile martorului Purcel Viorel.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2011, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2011, au fost admise parțial apelurile procurorului și al inculpatului, casată parțial, inclusiv din alte motive, sentința instanței de fond, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului Scurtu Nicon pe art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal din motiv că există alte circumstanțe care condiționează sau exclud desfășurarea urmăririi penale. Concomitent, Scurtu Nicon a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale în sumă de 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele administrației publice pe termen de 2 ani. În rest apelurile au fost respinse ca nefondate.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în partea încetării procesului penal în baza art. art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod 8 penal. În susținerea recursului, procurorul a invocat faptul că instanța de apel în decizia adoptată, nu s-a expus la motivele invocate în apelul procurorului referitor la ilegalitatea achitării inculpatului în baza art. art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal, indicînd în acest sens doar o singură frază: „Prin urmare, nu mai este posibilă desfășurarea procesului penal pe învinuirea lui Scurtu Nicon în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal. Pornind de la această concluzie, Colegiul penal consideră inoportună expunerea asupra materialului probator pe aceste capete de învinuire, probele fiind lovite de nulitate". Mai mult, acuzarea de stat a constatat că motivarea deciziei instanței de apel, în partea încetării procesului penal pe motiv că există circumstanțe care exclud urmărirea penală, este bazată pe interpretarea eronată și tendențioasă a legii procesual penale, în raport cu faptele incriminate inculpatului Scurtu Nicon. În astfel de circumstanțe, cauza urmează a fi remisă la rejudecare în instanța de apel în vederea pronunțării unei decizii de condamnare a inculpatului și în baza art. 328 alin. (3) lit. b), 332 alin. (2) lit. b) Cod penal. 8.1 Inculpatul, la fel a declarat recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care a contestat sentința instanței de fond și decizia instanței de apel, solicitînd casarea parțială a acestora, în partea în care el a fost condamnat în baza art. 327 alin. (1) Cod penal și art. 327 alin. (2) lit.b) Cod penal cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În susținerea recursului, a fost invocat că instanțele de judecată nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauză, nu a fost elucidat pe deplin circumstanțele de fapt și de drept, astfel au fost emise hotărîri ilegale pasibile casării, căci instanțele de judecată au neglijat faptul că el n-a falsificat careva documente la repartizarea terenurilor, că el nu s-a folosit de situația de serviciu, toate actele au fost eliberate în conformitate cu legislația în vigoare, astfel el nu a prejudiciat material interesele publice; argumentul instanței precum că el a folosit intenționat situația de serviciu în interes personal privind căsătoria cet. Purcel Viorel cu fiica lui Scurtu Tatiana, avînd scop legalizarea lotului de teren cu 0,1 ha, care a fost atribuit fiicei prin decizia consiliului nr.7.5 din 12 decembrie 2002, - nu corespunde adevărului, deoarece fiicei lui i-a fost atribuit teren ca persoană solitară care dispunea de acest drept prin hotărîrea Consiliului nr. 7.5. din 12 decembrie 2002, iar fiica s-a căsătorit la 06 decembrie 2006, cu patru ani mai tîrziu și căsătoria ei cu Purcel Viorel nu a generat eliberarea de către Consiliu a unui teren de pămînt, mai mult ca atît înscrierea a fost efectuată de către secretarul Consiliului și nu de către ultimul, din aceste motive consideră că în acțiunile lui lipsesc semnele calificative ale infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 decembrie 2011, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de inculpat în cauza penală în privința ultimului, a fost casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. 9.1 În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că instanța de apel nu a verificat și nu a apreciat probele administrate pe cauză pe capetele de acuzare în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal, considerînd greșit că „...nu mai este posibilă desfășurarea procesului penal de învinuire a lui 9 Scurtu Nicon pe aceste episoade, deoarece este inoportună expunerea asupra materialului probator, probele fiind lovite de nulitate". Această concluzie a instanței de apel, a fost dedusă greșit din interpretarea eronată ale temeiurilor încetării procesului penal condiționate de art.63 Cod de procedură penală, combinat cu art. 251, 275 alin.(1) pct.9) Cod de procedură penală, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează urmărirea penală. Soluția admiterii recursului ordinar declarat de inculpat a fost argumentată prin prisma jurisprudenței Curții Europene în cauza Destrehem contra Franței, hotărîrea din 18 mai 2004, în care Curtea a reținut că după achitarea reclamantului dispusă de prima instanță după audierea mai multor martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare, avînd în vedere aceleași mijloace de probă, această ultimă instanță neavînd la dispoziție date noi, ca ulterior să-și întemeieze hotărîrea de condamnare pe o nouă interpretare a declarațiilor martorilor audiați în primă instanță, fără a-i fi audiat pe viu. Însă, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel n-a interogat pe viu martorii Crudu V., Crudu Ș., Gorobica S., Gratii G., Goncearuc G., Grati L., Untilă I., Crudu O. și Purcel V. ci s-a limitat cu citirea acestor declarații depuse în cadrul urmăririi penale (vol.VI, f.d. 43), dar totodată, le-a pus în calitate de probe decisive la motivarea soluției de condamnare (vol. VI, f.d. 50-52).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012, au fost admise apelurile procurorului și al inculpatului, a fost casată sentința instanței de fond în afara motivelor invocate și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Scurtu Nicon a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.(2) lit.a), b) Cod penal din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și încetat procesul penal pe art. 327 alin.(2) lit.b), 328 alin.(3) lit.b) și art. 332 alin.(2) lit.b) în privința lui, potrivit art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. 10.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că din învinuirile aduse inculpatului în baza art. 327 alin. (2) lit. b), art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal rezultă că faptele au fost comise în perioada anilor 2003-2004 și că inculpatul, la comiterea acestora, avea statut de subiect special, persoană cu înaltă funcție de răspundere. Astfel, dacă faptele au fost comise pînă la 12 iunie 2003, acțiunile lui Scurtu Nicon urmau a fi încadrate în baza legii vechi, adică a Codului penal în redacția anului 1961, iar dacă faptele au fost comise după 12 iunie 2003, acțiunile inculpatului urmau a fi calificate în baza legii noi, adică a Codului penal intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Cu referire la episodul de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, s-a constatat că probele pe acest capăt de acuzare au fost administrate cu încălcarea art. 63 Cod de procedură penală, fapt constatat și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2011. 10 Astfel, Scurtu Nicon a fost recunoscut în calitate de bănuit la 19 septembrie 2007, fiind menținut în această calitate pînă la 25 august 2008, adică pe parcursul a 11 luni. Cît privește capătul de învinuire adus în baza art. 327 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, s-a constatat că instanța de fond l-a achitat pe inculpat din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, concluzie nefondată, impunîndu-se achitarea lui Scurtu Nicon pe acest capăt de acuzare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Acuzatorul de stat i-a incriminat lui Scurtu Nicon organizarea căsătoriei fictive dintre fiica sa, Scurtu Tatiana și vărul ei primar, Purcel Viorel, dar probe în sensul că căsătoria a fost fictivă nu a prezentat. Mai mult ca atît, ca o căsătorie să fie considerată fictivă, ea urma a fi recunoscută prin hotărîre judecătorească definitivă în ordine civilă și cum rezultă din declarațiile lui Scurtu Tatiana și Purcel Viorel cît și certificatul de divorț, căsătoria a fost desfăcută pe cale administrativă, la cererea soților. Deci, învinuirea adusă în baza art. 327 alin. (2) lit. a), b) Cod penal lui Scurtu Nicon s-a bazat numai pe presupuneri care, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare, iar toate îndoielile, ce nu au putut fi înlăturate în condiții legale, au fost intepretate în favoarea inculpatului.

Împotriva deciziei nominalizate, au declarat recursuri ordinare procurorul și reprezentantul părții vătămate, Ștefan Crudu care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare. În argumentarea recursurilor declarate, atît procurorul cît și reprezentantul părții vătămate, al Consiliului comunal Cruzești, Ștefan Crudu invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii. În speță, instanța de apel nu a îndeplinit prevederile art. 414 și 417 Cod de procedură penală, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel. Este menționat că instanța de apel, în decizia adoptată, nu s-a expus în general la motivele invocate în apeluri, de aceea ea nu poate fi considerată legală și întemeiată. Recurenții consideră că motivarea deciziei instanței de apel, în partea încetării procesului penal din motiv că există circumstanțe care exclud urmărirea penală, este bazată pe interpretarea eronată și tendențioasă a legii procesual- penale în raport cu faptele incriminate inculpatului. Instanța de apel, adoptînd soluția de încetare a procesului penal, s-a limitat la o motivare insuficientă și contrară probelor administrate. Astfel, este incorectă pretinsa neclaritate a conținutului actului de învinuire, fapt ce a împiedicat instanța de apel să se pronunțe asupra statutului inculpatului- persoană cu înaltă funcție de răspundere sau persoană cu funcție de răspundere; a imposibilității instanței de apel de a constata încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza articolelor din Codul penal în vigoare sau Codul penal (1961), sub pretextul comiterii de organul de urmărire penală a unor erori procesuale; cît și a încălcării prevederilor art. 63 Cod de procedură penală. 11

Judecînd recursurile declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează asupra admiterii recursurilor declarate din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temeiuri care și-au găsit reflectare în decizia atacată. Potrivit prevederilor art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, în decizia sa din 06 noiembrie 2012, neîntemeiat a concluzionat asupra achitării lui Scurtu Nicon de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.(2) lit.a), b) Cod penal din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii cît și asupra încetării procesului penal în privința acestuia, în baza art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe art. art. 327 alin.(2) lit.b), 328 alin.(3) lit.b) și art. 332 alin.(2) lit.b) Cod penal din motivul interpretării eronate a legislației procesual- penale. Instanța de recurs menționează că organul de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.281 Cod de procedură penală, raportate la cele ale art. 296 Cod de procedură penală, în actul de învinuire, conform probelor administrate, a indicat perioada comiterii infracțiunilor de către inculpat- perioada anilor 2003-2004, cît și a momentului consumării infracțiunilor comise care, potrivit art. 25 alin.(1) Cod penal, se consideră consumate dacă faptele săvîrșite întrunesc toate semnele constitutive ale componenței de infracțiune. Astfel, pe episodul primirii de către Scurtu Nicon în proprietate privată a unui teren în mărime de 0, 1223 ha, încadrat în baza art. 327 alin.(2) lit.b) Cod penal, infracțiunea a fost consumată “la data de 04 ianuarie 2004, cînd a fost eliberat pe numele inculpatului titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu o suprafață totală de 0,1223 ha”; pe episodul atribuirii lui Scurtu Tatiana, în proprietatea privată, a unui teren pentru construcția locativă în mărime de 0,1 ha, fără încheierea contractului de vînzare-cumpărare a acestui lot de pămînt și neachitării la buget a mijloacelor bănești în modul stabilit, încadrat în baza art. 328 alin.(3) lit.b) Cod penal- infracțiunea a fost consumată la „16 noiembrie 2004, cînd lui Scurtu Tatiana, în rezultatul falsificării deciziei Consiliului comunal Cruzești nr.7/5 din 12 decembrie 2002, i-a fost eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru construcție locativă .” Cît privește infracțiunea prevăzută de art. 332 alin.(2) lit.b) Cod penal-instanța 12 de recurs menționează că falsul în acte publice nu a fost determinat de organul de urmărire penală, perioada comiterii acestuia fiind generală, în perioada anilor 2003- 2004, de aceea în privința inculpatului urma să fie aplicată Legea penală mai favorabilă, iar acțiunile acestuia urmau să fie încadrate în baza art. 126 Cod penal (1961). La fel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, achitîndu-l pe Scurtu Nicon de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.(2) lit.a),b) Cod penal, pe episodul înregistrării căsătoriei fictive dintre fiica sa Scurtu Tatiana și Purcel Viorel, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, neîntemeiat nu a îndeplinit indicațiile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din decizia sa din 08 decembrie 2011 care, conform art. 436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. Din aceste considerente, instanța de apel a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar deoarece soluționarea acestora ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel care, conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelurile din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate. În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și să adopte o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit, în temeiul art. 434 și 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, D E C I D E : Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Ruslan Cașu și reprezentantul părții vătămate, Ștefan Crudu. Casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012 în cauza penală în privința lui Scurtu Nicon Petru, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință publică la data de 21 mai 2013. Președinte semnătura Petru Ursache Judecători semnătura Ghenadie Nicolaev semnătura Iurie Diaconu semnătura Sveatoslav Moldovan semnătura Tatiana Răducanu Copia corespunde originalului Judecător Ghenadie Nicolaev 13 Dosarul 1ra-225/13