2ra-2107/18 — cu privire la repararea prejudiciului moral

2ra-2107/18 — cu privire la repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2107/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – R. Pascari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

DECIZIE

30 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Scurtu Nicon

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la recuperarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-

a menținut hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 30 iunie 2017 Scurtu Nicon s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că începând cu anul 2009 și până la

01.07.2014, adică pe parcursul a 5 ani a fost neîntemeiat, ilegal și abuziv urmărit

penal de către Procuratura mun. Chișinău (sediul Ciocana), a fost de mai multe ori

citat de către procuratură și instanțele de judecată, fiind învinuit în comiterea

infracțiunilor grave prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod Penal abuzul de putere sau

abuzul de serviciu, art. 332 alin. (1) Cod Penal falsul în acte publice, art. 328 alin.

(3) lit. b) Cod Penal excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, art. 327

alin. (2) lit. a) și b) Cod Penal abuzul de putere sau abuzul de serviciu.

Reclamantul a menaționat că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 iulie

2014, afost casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25.11.2013 și parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21.12.2009

în privința sa și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a dispus

încetarea procesului penal în baza art. 327 alin. (1) Cod Penal și art. 332 alin. (1)

1

Cod Penal, în temeiul art. 60 Cod Penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție se confirmă faptul urmăririi penale ilegale.

Totodată, a indicat că constatările primei instanțe cu privire la nevinovăția sa

în comiterea infracțiunilor indicate în art. 327 alin. (2) lit. a) și b), art. 328 alin. (3)

lit. b) Cod Penal au fost menținute prin deciziei Curții Supreme de Justiție din

01.07.2014.

Consideră că în urma acțiunilor neîntemeiate și ilegale ale Procuraturii

Chișinău, sectorul Ciocana, ale instanțelor de judecată și recunoașterii sale în calitate

de bănuit și învinuit, atragerii ilegale la răspundere penală pentru infracțiuni pe care

nu le-a comis, a suportat o încordare psihică, retrăiri psihice, stare de stres,

circumstanțe legate de suferințe grave morale, care pot fi compensate în sumă

bănească în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Scurtu Nicon. S-a

încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Scurtu Nicon suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. (f.d. 164, 168-177, vol.

I)

Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a menținut

hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d. 210,

211-223, vol. I)

La 23 august 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea actelor judecătorești, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

(f.d. 1-5, vol. II)

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată, deoarece Scurtu Nicon, conform dispozițiilor art. 6 din Legea

nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, nu este în drept de a pretinde repararea prejudiciului în partea

procesului penal, care a încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Totodată, instanța de apel nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar

aplicând incorect normele de drept material și procedural.

La 05 octombrie 2018 Procuratura Generală a depus referință, solicitând

admiterea cererii de recurs declarată de către Ministerul Justiției. (f.d. 12-13, vol. II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 mai 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 23 august 2018, se consideră depus în

termen.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din data de 14 noiembrie 2018 a considerat

recursul admisibil.

2

Articolul 441 al Codului de procedură civilă, stipulează că în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Verificând cele invocate în recursuri, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către

Ministerul Justiției întemeiat și care urmează să fie admis, din considerentele ce

preced.

În conformitate cu art. 118, alin. (3) al Codului de procedură civilă,

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material

și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130, alin. (1)-(3) al Codului de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

Din suportul probatoriu al cauzei rezultă că prin sentința din 29 decembrie 2009

a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău s-a hotărât de a-l recunoaște vinovat Scurtu

Nicon de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod Penal și art.

332 alin. (1) Cod Penal și a-l condamna în baza acestor legi: pe art. 327 alin. (1) Cod

Penal cu amendă de 150 unități convenționale și pe art. 332 alin. (1) Cod Penal cu

amendă de 200 unități convenționale, în ambele cazuri fără privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice. Conform art. 84 alin. (1) Cod Penal pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate a-i stabili definitiv lui Scurtu

Nicon amendă de 250 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice. A fost achitat Scurtu Nicon pe învinuirile aduse în baza art. 327 alin.

(2) lit. a), b) Cod Penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii și pe art. 328 alin. (3) lit. b) Cod Penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită

de inculpat. S-a menținut măsura preventivă-obligarea de nepărăsirea localității până

la intrarea sentinței în vigoare.

Prin decizia din 23.06.2010 a Curții de Apel Chișinău s-a admis în parte apelul

declarat de către procurorul Chitoroaga Valeriu, s-a casat parțial, din alte motive

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2009 și s-a pronunțat

o nouă hotărâre prin care s-a dispus încetarea procesului penal în privința

inculpatului Scurtu Nicon pe art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1) și art. 332 alin. (1)

Cod Penal, potrivit art. 60 Cod Penal intervenirea termenului de prescripție pentru

tragerea la răspundere penală, iar măsura preventivă-obligarea de a nu părăsi

localitatea a fost abrogată.

3

La 28 ianuarie 2011 Curtea Supremă de Justiție a emis decizia, prin care a

admis recursul ordinar declarat de către procuror, a casat decizia din 23 iunie 2010

a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 414 și art. 417 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2011 au

fost admise parțial apelurile declarate de către procuror și condamnatul Scurtu

Nicon, casată parțial, inclusiv din alte motive, sentința Judecătoriei Chișinău, mun.

Chișinău din 21 decembrie 2009, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, conform art. 391 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal în privința

inculpatului Scurtu Nicon pe art. 328 alin. (3) lit. b) și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod

Penal pe motiv că există alte circumstanțe care condiționează sau exclude

desfășurarea urmării penale.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 08 decembrie 2011 a admis

recursurile declarate de către procuror și condamnatul Scurtu Nicon, a casat decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2011 și a dispus rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 noiembrie 2012 a admis apelurile

declarate de către acuzator și inculpatul Scurtu Nicon, a casat sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2009, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care a achitat inculpatul Scurtu Nicon de învinuirea adusă în baza art. 327 alin.

(2) lit. a) și b) Cod Penal pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și

s-a încetat procesul penal pe art. 327 alin. (2) lit. b) Cod Penal, art. 328 alin. (3) lit.

b) Cod Penal și art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal în privința inculpatului Scurtu

Nicon potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Conform art. 195

alin. (5) pct. 2) Cod de procedură penală obligația de a nu părăsi localitatea în

privința inculpatului Scurtu Nicon s-a încetat de drept.

Prin decizia din 09 aprilie 2013 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012 cu

rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 25 noiembrie 2013 a respins apelul

declarat de către Scurtu Nicon, a admis apelul procurorului, a casat sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2009 și a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care Scurtu Nicon a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b), art. 328 alin. (3) lit. b) Cod Penal, art. 189 alin.

(2) Cod Penal (red. 1961), fiindu-i stabilită pedeapsa: în baza art. 327 alin. (2) lit. b)

Cod Penal sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 2 ani, în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod Penal 6 ani

închisoare cu privarea de drept de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, în

baza art. 189 alin. (2) Cod Penal (red. 1961) 3 ani închisoare cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani. În baza art. 84 Cod Penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Scurtu

Nicon pedeapsa definitivă sub formă de 6 ani, 6 luni închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, 6 luni.

Prin decizia din 01 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de către Scurtu Nicon, s-a casat decizia din 25 noiembrie 2013 a Curții de

4

Apel Chișinău și parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21

decembrie 2009, în privința inculpatului Scurtu Nicon și s-a pronunțat în această

parte o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul penal în privința inculpatului

Scurtu Nicon în baza art. 327 alin. (1) Cod Penal și art. 332 alin. (1) Cod Penal, în

temeiul art. 60 Cod Penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate s-au menținut.

Ulterior, prin decizia din 28 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

ca fiind inadmisibil recursul în anulare declarat de către Procurorul General

împotriva deciziei Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01 iulie

2014.

Considerând că acțiunile Procuraturii mun. Chișinău, sediul Ciocana și

instanțelor judecătorești sunt neîntemeiate și ilegale Scurtu Nicon s-a adresat în

instanță de judecată cu acțiune, solicitând compensarea prejudiciului moral în

mărime de 100 000 lei cauzat prin acțiunile ilegale de atragerea sa la răspundere

penală.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, fiind învestite cu judecarea cauzei, au

admis parțial pretențiile lui Scurtu Nicon.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au reținut că prevederile Legii nr.

1545-XII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești sunt aplicabile speței, or, Scurtu Nicon a fost tras ilegal la răspundere

penală, fapt demonstrat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 iulie 2014,

prin care s-a încetat procesul penal în temeiul expirării termenului de prescripție.

Soluțiile instanțelor de judecată au fost contestate de către Ministerul Justiției.

Analizând probele din dosar cu raportarea lor la prevederile legii, Colegiul

lărgit consideră necesar a casa ambele hotărâri cu adoptarea unei hotărâri noi.

În argumentarea opiniei formate instanța de recurs reține următoarele.

Legea nr. 1545-XII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești constituie actul legislativ de bază care reglementează

cazurile, modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de

organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești.

Art. 3 din Legea sus menționată indică că în conformitate cu prevederile

prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau

juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub

formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la

răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii

ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul

urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale

sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum

și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau

juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale

ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

5

Din sensul prevederilor enunțate rezultă expres că pentru angajarea răspunderii

statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt

necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite, or, nu orice acțiune

ale organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea Statului.

În conformitate cu art. 6 din legea menționată supra dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul: a)

devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de

sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c)

adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului

contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către

judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură

penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii

privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau

organului care exercită activitate specială de investigații.

În conformitate cu art. 298 alin. (1) Cod de procedură penală împotriva

acțiunilor, inacțiunilor și actelor organului de urmărire penală și ale organului care

exercită activitate specială de investigații pot înainta plângere bănuitul, învinuitul,

reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente

responsabilă și reprezentanții acestora, precum și alte persoane ale căror drepturi și

interese legitime au fost lezate de aceste organe. (2) Plângerea se adresează

procurorului care conduce urmărirea penală și se depune fie direct la acesta, fie la

organul de urmărire penală. În cazurile în care plângerea a fost depusă la organul de

urmărire penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la

primirea ei, procurorului împreună cu explicațiile sale sau ale organului care exercită

activitate specială de investigații, atunci când acestea sunt necesare. (3) Plângerea

depusă în condițiile prezentului articol nu suspendă executarea acțiunii sau actelor

atacate dacă procurorul care conduce urmărirea penală nu consideră aceasta necesar.

Art. 2991 (1) Cod de procedură penală indică că persoanele indicate la art. 298

alin. (1) pot depune plângere împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor efectuate

sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit

urmărirea penală ori împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor care au fost efectuate

sau dispuse în baza dispozițiilor date de procurorul respectiv.

În conformitate cu art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală plângerile

împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate

judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți

participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale

cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord

cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la

plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

Potrivit probelor prezentate la materialele dosarului rezultă că, prin decizia din

01 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a încetat procesul penal în privința

inculpatului Scurtu Nicon în baza art. 327 alin. (1) Cod Penal și art. 332 alin. (1)

Cod Penal, în temeiul art. 60 Cod Penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

Deci, în urma celor relatate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că nu este nici un act

6

procedural definitiv și irevocabil prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile

organelor de urmărire penală, or, actele judecătorești prezentate de către Scurtu

Nicon demonstrează că acțiunile organului de urmărire penală și a procuraturii, sunt

în strictă conformitate cu prevederile legale.

Existența în speța dată a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nu

denotă faptul că organul de urmărire penală sau instanțele de judecată a admis careva

acțiuni ilicite, or, efectuarea acțiunilor de urmărire penală este obligația organului

de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanțele și persoana

care a comis infracțiunea.

Nici una din condițiile enumerate în Lege nr. 1545-XII din 25.02.1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nu se regăsește în

justificarea pretențiilor reclamantului.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) Cod de procedură penală

persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește: 1) condamnat,

dacă sentința este, parțial sau integral, de condamnare; 2) achitat, dacă sentința este

integral de achitare.

Reieșind din circumstanțele speței, Scurtu Nicon nu a fost integral achitat, ci a

fost recunoscut vinovat pe două capete de acuzare, încetarea procesului penal pe

motivul expirării termenului de prescripție nefiind un temei de reabilitare.

Astfel, instanța de recurs reține că acțiunile de urmărire penală și măsurile

întreprinse de organul de urmărire penală și circumstanțele de judecată în cadrul

urmăriri penale sunt atât justificate, cât și legale.

Totodată, instanța de recurs constată că deși la soluționarea cauzei au fost

stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanței de apel și ale instanței de fond în partea admiterii parțiale a

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, sunt nefondate, fapt ce rezultă

din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios

în coroborare cu materialul probator prezentat de părți.

În conformitate cu art. 524 Cod de procedură penală persoanele cărora, în

cursul procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale

instanțelor judecătorești, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la

despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislației cu privire la modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale instanțelor judecătorești.

Art. 1405 Cod Civil indică că prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii

preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu

părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a

arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

La caz, luând în considerare că s-a constatat prin sentință că Scurtu Nicon nu

a fost integral achitat, ci a fost recunoscut vinovat pe două capete de acuzare, cu

încetarea procesului penal pe motivul expirării termenului de prescripție, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră neîntemeiată pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

7

prin acțiunile de tragere ilegală la răspundere penală și acțiunile ilicite ale organului

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.

În concluzie, Colegiul lărgit constată că recursul declarat de către Ministerul

Justiției urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel, hotărârea primei instanțe

și adoptarea unei noi hotărâri prin care se respinge acțiunea lui Scurtu Nicon.

Concomitent, Colegiul relevă, că în cadrul judecării cauzei, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au creat participanților la proces condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea dreptului la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și

instanța de apel au stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea

suplimentară și administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele

administrate și au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către Ministerul Justiției, de a casa decizia Curții de

Apel Chișinău din data de 08 mai 2018 și hotărârea din data de 10 noiembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și de a emite o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 445, alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Se casează decizia din data de 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din data de 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Scurtu Nicon

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la recuperarea prejudiciului moral și se emite o nouă hotărâre.

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către Scurtu Nicon

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la recuperarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Maria Ghervas

8