2ra-991/19 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-991/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – L. Lavric

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Colodrovschi

împotriva Ministerului Justiției, Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Igor Doroftei cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din data de 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea din

data de 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La 05 mai 2017 Igor Colodrovschi a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată, împotriva Ministerului Justiției, Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun.

Chișinău, intervenient accesoriu executor judecătoresc Igor Doroftei cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului material în mărime de 42 000 lei pentru perioada 01 ianuarie

2017 - 31 decembrie 2017 și prejudiciul moral în mărime de 600 euro echivalent în

valută națională pentru perioada de 12 luni de neexecutare 01 noiembrie 2016 - 31

octombrie 2017. (f.d.3-5,37-38, vol.I)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 28 octombrie 2008 Curtea de Apel

Chișinău a pronunțat hotărârea nr.3-2380/08 prin care Primăria mun. Chișinău o fost

obligată să-i acorde spațiu locativ, în conformitate cu normele stabilite de legislație.

Igor Colodrovschi a menționat că hotărârea dată nu a fost executată până la data

adresării cu prezenta acțiune, iar executorul judecătoresc nu a întreprins acțiuni concrete

ce ar putea duce la executarea hotărârii judecătorești, susținând doar că se întreprind

toate măsurile posibile.

1

Reclamantul a susținut că în pofida existenței a mai multor hotărâri judecătorești

irevocabile, emise în baza Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, titlul executoriu rămâne

neexecutat, fapt prin care în continuu i se încalcă drepturile recunoscute și garantate.

Reclamantul a atras atenția că conform deciziilor judecătorești pronunțate anterior

s-a dispus repararea prejudiciului material până la 31 decembrie 2016 și moral până la

31 octombrie 2016, iar prin prezenta cerere solicită recuperarea prejudiciului material

cauzat pentru perioada 01 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017 și moral pentru perioada

de la 01 noiembrie 2016 până la 31 octombrie 2017.

Prin urmare, neexecutarea hotărârii judecătorești în mod direct i-a cauzat prejudicii

de ordin material și moral.

Cu referire la prejudiciul moral a menționat că mecanismul instituit prin Legea

nr.87 din data de 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești este un remediu neefectiv, ba mai

mult, acesta contribuie efectiv și eficient la tergiversarea executării hotărârilor

judecătorești, impunând reclamantului pierdere de timp și suferințe morale cauzate de

sistemul birocratic al formalităților impuse.

Inacțiunile și nedorința vădită și obraznică a debitorilor, cât și a statului, reprezentat

de instituțiile publice, care nu întreprind nici o măsură în vederea neadmiterii încălcării

continuu a dreptului recunoscut, îi cauzează și suferințe morale, atât personal, cât și

membrilor familiei sale și asta că subiectul „spațiul locativ” este unul neconsumat, care

cauzează stres și situații tensionate în familie, nemaivorbind și de insuficiența

mijloacelor financiare necesare pentru achitarea chiriei, totodată având și doi copii

minori la întreținere.

Reclamantul a indicat că lipsa spațiului locativ l-a determinat să închirieze spațiu

locativ în mun. Chișinău, din considerentul dat în perioada 01 ianuarie 2017 –

31 decembrie 2017 din motivul neexecutării hotărârii judecătorești i-a fost cauzat un

prejudiciu material în sumă de 42 000 lei.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Colodrovschi. S-a

constatat încălcarea dreptului lui Igor Colodrovschi la executarea în termen rezonabil a

hotărârii Curții de Apel Chișinău nr.3-2380/18 din 28 octombrie 2008 și încălcarea

dreptului la protecția proprietății. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Igor Colodrovschi suma de 42 000 lei cu titlu de

prejudiciu material pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017 și echivalentul

în valută națională a 600 euro cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în

termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, în perioada

01 noiembrie 2016 – 31 octombrie 2017. (f.d.67, 71-78)

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea din 17 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d. 123, 124-130)

Instanțele de judecată au concluzionat că la data de 28 octombrie 2008, prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău, Igor Colodrovschi a obținut dreptul la asigurarea cu

spațiu locativ, iar prin neexecutarea hotărârii judecătorești s-a constatat încălcarea

2

dreptului lui Igor Colodrovschi la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

ceea ce reprezintă o violare a dreptului subiectiv de protecție a proprietății garantat de

art. 1. Protocolul 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale

La 15 martie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emitea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii. (f.d.136-141)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, au apreciat arbitrar probele prezentate la materiale cauzei, ceea ce a condus la

soluționarea greșită a cauzei.

La 18 aprilie 2019 Igor Colodrovschi a depus referință, solicitând ca recursul

declarat de către Ministerul Justiției, să fie respins ca fiind neîntemeiat.(f.d. 148-149)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 20

noiembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 10 ianuarie 2019,

expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 11 ianuarie 2019, recepționată de

către recurent la data de 30 ianuarie 2019. (f.d.134) Astfel, recursul declarat de către

Ministerul Justiției la 15 martie 2019, este declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ministerul Justiției,

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Ministerul Justiției a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

3

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Ministerul Justiției, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Ministerul Justiției, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4