În cauza Tralci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Frederic Krenc, președintele Davor Derenčinović, Alain Chablais, judecători și Viktoriya Maradudina, La 18 septembrie 2025, după deliberarea sa în camera Consiliului, Tribunalul a adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o hotărâre formulată împotriva Italiei și a cărei hotărâre a fost sesizată de Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La data indicată în tabelul anexat, cererea a fost comunicată guvernului italian ( Recurenta se plânge de executarea tardivă a unei hotărâri de justiție internă, prin care instanțele interne au condamnat Institutul Național de Securitate Socială (INPS) la plata restanțelor de pensie.
Instanța a indicat criteriile pentru stabilirea sumei de plătit. Recurenta se plânge în principal de executarea tardivă a unei hotărâri judecătorești interne pronunțate în favoarea sa. Guvernul susține că cererea este în mod clar greșit întemeiată, deoarece recurenta ar fi omis o procedură pentru stabilirea sumei care trebuie plătită și, dacă este cazul, o procedură de executare forțată înainte de a sesiza Curtea.
Curtea ia notă de faptul că ingerința în litigiu constă în lipsa autorităților competente de a face efectiv dreptul pe care l-au recunoscut recurentei prin decizia internă, stabilind suma datorată și plătind-o la … 69524/01, § 29, 18 ianuarie 2007). Prin urmare, Curtea consideră că nu există nicio dovadă conform căreia procedura în cauză stabili o obligație de a impune, pentru a fi executată, o procedură privind stabilirea sumei (Krstić c. Serbia, nr 45394/06, § 87, 10 decembrie 2013). În plus, Curtea ia notă de faptul că: nu este oportun să se solicite unui individ care a obținut o creanță împotriva statului în momentul în care a fost obligată să inițieze ulterior procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția (a se vedea Metaxas c. Gréc e, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004, și Venentino c. Italia, nr 357/07, § 28, 17 mai 2011). Curtea reamintește că executarea unei hotărâri sau a unei hotărâri, din orice jurisdicție, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din În plus, Curtea constată că decizia de justiție menționată în prezenta cerere a dispus adoptarea anumitor măsuri (punctul 7 de mai sus).
Prin urmare, Curtea consideră că această decizie constituie, de asemenea, bunuri mai mari decât cele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr 1 (Demetrescu, citată anterior, punctul 21 și 22). În hotărârile de principiu Venentino, citată anterior, De Trana c. Italia, 64215/01, 16 octombrie 2007, Nicola Silvestri c. Italia, 16861/02, 9 iunie 2009, Antonetto c. Italia, 15918/89, 20 iulie 2000, Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aspecte similare celor care fac obiectul prezentei cauze. 12. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și temeinicia cauzei în cauză.
Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că, în speță, autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea integrală și la timp a hotărârii de justiție pronunțate în favoarea reclamantei. 13. În consecință, acest aspect este admisibil și dezvăluie o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE14 Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa (Ventino De Trana Nicola Silvestri , și Antonetto , menționate anterior), Curtea consideră că este rezonabil să se aloce sumele indicate în tabelul anexat.
Prin aceste cauze, CURȚIA, LA LUANIMITATE, declară cererea admisibilă ; A declarat că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza executării tardive a unei hotărâri judecătorești interne A se spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat; de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la dobândă egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Viktoriya Maradudiana Frederic Krenc Grefier adjunct f.f.
Președinte Anexă Cerere privind obiecțiile reținute de la art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr (inpunerea în aplicare sau executarea tardivă a hotărârilor judecătorești interne) Numărul și data de introducere a cererii Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Hotărârii de Justiție Internă pertinente Data de începere a executării Data de încheiere a executării termenului de executare Injuncție a instanțelor interne Suma alocată pentru daune morale (în euro) [1] Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli per persoană (în euro) [2] 28548/12 24/04/2012 Angelina TRALCI 1940 Ponzone Giovanni Gaetano Albobello Tribunal de Bari, 09/10/2010 09/10/2010 29/03/2016 5 ani(s) și 3 luni și 21 zile(s) Institutul Național de Securitate Socială (INPS) Plata restanțelor de pensie 6 400 500 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamantă titlul de impozit.
[2] Plus orice sumă care poate fi datorată titlul de impozit de către reclamant.
AFFAIRE TRALCI c. ITALIE (Requête n o 28548/12) ARRET STRASBOURG 9 October 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tralci c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de : Frédéric Krenc , président , Davor Derenčinović, Alain Chablais , juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f., Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 18 septembre 2025, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre l’Italie et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention ») à la date indiquée dans le tableau joint en annexe.
2.La requête a été communiquée au gouvernement italien (« le Gouvernement »). EN FAIT
3.Les précisions pertinentes sur la requête figurent dans le tableau joint en annexe.
4.La requérante se plaint de l’exécution tardive d’une décision de justice interne, par laquelle les juridictions internes avaient condamné l’Institut national de sécurité sociale (INPS) au paiement des arriérés de pension. Le tribunal indiqua les critères pour déterminer le montant à payer. EN DROIT
6 § 1 DE LA CONVENTION et DE L’ARTICLE 1 du protocole n o 1
5.La requérante se plaint principalement de l’exécution tardive d’une décision de justice interne rendue en sa faveur. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1.
6.Le Gouvernement soutient que la requête est manifestement mal fondée car la requérante aurait omis d’entamer une procédure pour la détermination du montant de la somme à payer et, le cas échéant, une procédure d’exécution forcée avant de saisir la Cour. 7 . La Cour note que l’ingérence litigieuse consiste dans la carence des autorités compétentes à rendre effectif le droit qu’elles ont reconnu à la requérante par la décision interne, en fixant le montant de la somme due et en la payant à l’intéressée ( Demetrescu c. Roumanie , n o 5046/02, § 26, 10 novembre 2009, et Boulgakova c. Russie , n o 69524/01, § 29, 18 janvier 2007). Le Gouvernement n’a pas démontré en quoi le montant dû n’aurait pas pu être facilement calculé par l’INPS sur la base de critères légaux en matière de pension et les éléments factuels en sa possession.
8.Par conséquent, la Cour estime que rien dans le dossier n’indique que la procédure en question établissait une obligation de faire nécessitant, pour être exécutée, une procédure sur la fixation du montant ( Krstić c. Serbie , n o 45394/06, § 87, 10 décembre 2013).
9.En outre, la Cour note qu’il n’est pas opportun de demander à un individu qui a obtenu une créance contre l’État à l’issue d’une procédure judiciaire de devoir par la suite engager la procédure d’exécution forcée afin d’obtenir satisfaction (voir Metaxas c. Grèc e, no 8415/02, § 19, 27 mai 2004, et Ventorino c. Italie , n o 357/07, § 28, 17 mai 2011). 9. La Cour rappelle que l’exécution d’un jugement ou arrêt, de quelque juridiction que ce soit, doit être considérée comme faisant partie intégrante du « procès » au sens de l’article 6. Elle renvoie par ailleurs à sa jurisprudence concernant l’inexécution ou l’exécution tardive de décisions de justice internes définitives ( Hornsby c. Grèce , 19 mars 1997, § 40, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ II).
10.La Cour note en outre que la décision de justice visée dans la présente requête a ordonné l’adoption de certaines mesures (paragraphe 7 ci-dessus). Dès lors, elle considère que cette décision constitue également des « biens » au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ( Demetrescu , précité, § 21 et 22).
11.Dans les arrêts de principe Ventorino , précité, De Trana c. Italie, n o 64215/01, 16 octobre 2007, Nicola Silvestri c. Italie, n o 16861/02, 9 juin 2009, Antonetto c. Italie, n o 15918/89, 20 juillet 2000, la Cour a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 au sujet de questions similaires à celles qui font l’objet de la présente affaire.
12.Après examen de l’ensemble des éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ou argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente quant à la recevabilité et au bien-fondé du grief en question. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime qu’en l’espèce les autorités n’ont pas déployé tous les efforts nécessaires pour faire exécuter pleinement et en temps voulu la décision de justice rendue en faveur de la requérante.
13.Il s’ensuit que ce grief est recevable et révèle une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1.
14. Eu égard aux documents en sa possession et à sa jurisprudence ( Ventorino , De Trana , Nicola Silvestri , et Antonetto, précités), la Cour estime raisonnable d’allouer les sommes indiquées dans le tableau joint en annexe. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit que cette requête révèle une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 en raison de l’exécution tardive d’une décision de justice interne ; Dit a) que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois, les sommes indiquées dans le tableau joint en annexe; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 octobre 2025, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Greffière adjointe f.f.
Président ANNEXE Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 (inexécution ou exécution tardive de décisions de justice internes) Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et année de naissance Nom et ville du représentant Décision de justice interne pertinente Date de début de l’inexécution Date de fin de l’inexécution Délai d’exécution Injonction des juridictions internes Montant alloué pour dommage moral (en euros) [1] Montant alloué pour frais et dépens par requête (en euros) [2] 28548/12 24/04/2012 Angelina TRALCI 1940 Ponzone Giovanni Gaetano Alberobello Tribunal de Bari, 09/10/2010 09/10/2010 29/03/2016 5 année(s) et 3 mois et 21 jour(s) Institut national de sécurité sociale (INPS) Paiement des arriérés de pension 6 400 500 [1] Plus tout montant pouvant être dû titre d'impôt par la partie requérante.
[2] Plus tout montant pouvant être dû titre d'impôt par la partie requérante.