3ra-607/19 — recunoasterea incalcarii dreptului,obligarea efectuarii rectificarii

3ra-607/19 — recunoasterea incalcarii dreptului,obligarea efectuarii rectificarii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-607/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A.Gafton)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Negru, A.Pahopol, A.Bostan)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Bogaci Victor și

Bogaci Ecaterina,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Bogaci Ecaterina și Bogaci Victor împotriva Agenției Servicii Publice

(succesorul în drepturi procesuale a Oficiului Teritorial Cadastral, filiala ÎS

„Cadastru), Direcției Generale de Colectare Impozitelor și Taxelor Locale din

cadrul Primăriei mun. Chișinău privind recunoașterea încălcării dreptului, obligarea

efectuării rectificărilor, anularea avizului de plată a impozitului pe bunurile imobile

din 12.04.2016, compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Bogaci Ecaterina și Bogaci Victor, reprezentați de

avocatul Stoianova Olga și a fost menținută hotărârea din 23 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă

La data de 16 octombrie 2015, Bogaci Ecaterina și Bogaci Victor au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău prin

care au solicitat stabilirea încălcării art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, art.,art. 1, 4, 7, 8,

16, 34, 46, 53 alin. (1), 58, 120 din Constituția RM, art. 12 alin. (1) lit. b) a Legii cu

privire la petiționare, art.41 al Legii cu privire la proprietate; obligarea pîrîtului de a

introduce schimbările necesare în Registrul bunurilor imobile în conformitate cu

actele judecătorești irevocabile și de a transmite informația corectată organului

fiscal, încasarea prejudiciului moral în mărime de 3500 de euro.

Ulterior, prin cererea din 15.03.2016, 13.04.2016 și respectiv 21.04.2016,

reclamanții și-au modificat pretențiile acțiunii, solicitînd de a stabili încălcarea de

către Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău și Direcția de colectare a impozitelor a

Primăriei mun. Chișinău a art.l Protocolul nr.l CEDO art.,art.1, 4, 7, 8, 16, 34, 46,

53 alin.(1) ,58, 120 din Constituția RM, art.12 alin.(1) lit.b) al Legii cu privire la

petiționare, art.41 al Legii cu privire la proprietate, obligarea OCT Chișinău să

introducă schimbările necesare în Registrul bunurilor imobile și în format electronic

al acestui registru în conformitate cu actele judecătorești irevocabile înregistrate la

OCT și să transmită informația modificată la Direcția pentru colectarea impozitelor

potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile: punctul 2.2 al extrasului, bunul

imobil cu număr cadastral: XXXXX (casa de locuit) cota-parte 3/4, punctul 2.8

bunul imobil cu numărul cadastral:XXXXX (casa de locuit) cota-parte ¼, punctul

3.1.2. al extrasului bunul imobil XXXXX (lotul aferent); de a înlocui numele

Alexandru cu numele Ecaterina; de a obliga Direcția de colectare a impozitelor

Primăriei mun. Chișinău de a anula avizul de plată a impozitului pe bunurile

imobiliare eliberat de Direcție la data de 12.04.2016 și 11.05.2016, drept urmare a

numeroaselor adresări ale reclamanților la OCT, organele fiscale și Direcției

începând cu anul 2001 în privința corectării greșelilor comise în Registrul bunurilor

imobile și avizele de plată a impozitelor; încasarea de la OCT Chișinău a

prejudiciului moral în mărime de 3500 de euro (f.d. 49-52, 71).

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că, în luna septembrie 2015 s-au

adresat către pîrît cu o petiție informându-i că conform afirmațiilor organelor

fiscale, OCT Chișinău le-a prezentat date neautentice despre imobilul care aparține

reclamanților situat pe XXXXX.

Au mai comunicat că conform deciziilor și încheierilor judecătorești

irevocabile care au fost înregistrate la OCT Chișinău, casa locativă individuală cu

numărul cadastral XXXXX, lui Bogaci Victor îi aparține 3/4 cota-parte, iar

Ecaterinei Bogaci îi aparține ¼ cotă parte. Cu toate că din actele judecătorești

rezultă repartizarea cotelor-părți, lui Bogaci Victor i se calculează impozitul pentru

casa de locuit în mărime de 1/2 cotă-parte și Ecaterinei Bogaci 1/2 cotă-parte.

Au relatat că, conform încheierii judecătorești din 27.04.2010 și deciziei

Tribunalului Chișinău din 05.04.2001 este indicat că garajul cu numărul cadastral

XXXXX îi aparține 1,0 cotă-parte lui Bogaci Victor. Cu toate acestea, impozitul

imobiliar era calculat cîte 1/2 cotă-parte fiecărui reclamant.

Au susținut că, răspuns la petiția depusă nu au primit, astfel consideră că le-

au fost încălcate drepturile reglementate de art.10 și art.14 CEDO, art.l Protocolul

nr.l al Convenției, art.art.l, 4, 7, 8, 9, 16, 34, 46, 53 alin.(l), 120 din Constituția RM,

art.18, 19 al Legii cu privire la petiționare, Legea cu privire la accesul la informație.

Au comunicat că, aceste circumstanțe le-a cauzat un prejudiciu moral esențial

deoarece pentru o perioadă îndelungată le-a fost calculat greșit impozitul imobiliar

și au fost în imposibilitate de a se bucura de dreptul lor de proprietate, iar cuantumul

prejudiciului urmează de a fi încasat ținînd cont de Recomandarea nr.6 privind

satisfacția echitabilă.

Au indicat, că s-au adresat de nenumărate ori la OCT Chișinău cît și la

procuratură referitor la corectarea greșelilor comise, însă acest fapt a fost ignorat de

către pîrît.

Prin cererea din 15.04.2016 au solicitat reclamanții de la Direcția de

impozitare ca contradicțiile între hotărîri și încheierile irevocabile, datele din

Registrul bunurilor imobiliare și avizele de plată a impozitului pe bunurile

imobiliare să fie corectate, și ca datele din Registrul bunurilor imobile și avizele de

plată a impozitelor pentru bunurile imobiliare eliberate pentru viitor să corespundă

între ele și să fie anulate avizele de plată eliberate la data de 12.04.2016 care îl

consideră ilegal.

2

Referitor la prejudiciul moral au specificat că au solicitat cîte 3500 de euro

pentru fiecare reclamant deoarece este echivalentul prejudiciului cauzat conform

Recomandării nr.6 privind satisfacția echitabilă.

Au menționat că faptele indicate în cerere le-au adus pagube morale esențiale

deoarece le-a fost încălcat dreptul de proprietate și sunt în imposibilitate de a se

folosi de bunul imobil, deoarece sunt în imposibilitate de a reconstrui, de a dărui

cotele-părți ce le aparțin. Cu atît mai mult că perioada de timp privind restabilirea

drepturilor încălcate este destul de mare ceea ce le-a cauzat suferințe psihice.

Prin hotărârea din 23 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă a nefondată. (f.d. 224,Vol.I).

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Bogaci Ecaterina și Bogaci Victor, reprezentați de avocatul Stoianova

Olga și a fost menținută hotărârea din 23 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a menționat că, conform art. 12 alin. (8)

lit. b) din Legea cadastrului bunurilor imobile, registratorul din cadrul organului

cadastral teritorial are următoarele atribuții: decide, în modul stabilit, asupra

efectuării sau modificării înscrierii în registrul bunurilor imobile ori refuză

efectuarea sau modificarea înscrierii respective.

În conformitate cu art.38 alin.(3) din Legea privind cadastrul bunurilor imobile,

greșelile care nu au caracter tehnic (indicarea greșită a tipului de drept, a denumirii

titularului de drepturi, componența bunului imobil, denaturarea mărimii cotelor în

proprietatea comună, a coordonatelor hotarelor, exceptînd transformarea

coordonatelor punctelor de hotar dintr-un sistem de coordonate în altul, și alte

greșeli care lezează drepturile și interesele legitime ale titularilor de drepturi sau ale

altor persoane) se corectează cu consimțămîntul exprimat în scris al fiecărui titular

de drepturi ale cărui interese sînt atinse sau în temeiul hotărîrii judecătorești

irevocabile.

Instanța de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată și prin

cererea de apel partea reclamantă/apelantă a solicitat ca Agenția Servicii Publice să

efectueze modificările în Registrul bunurilor imobile și anume ca la bunul imobil cu

nr. cadastral XXXXX la capitolul 2.2 unde este indicată cota-parte a lui Bogaci

Victor să fie indicat ¾, iar la capitolul 2.8 unde este indicată cota-parte a Ecaterinei

Bogaci să fie indicat 1/4 cotă-parte.

Instanța de apel a relatat că, instanța de fond corect a respins pretențiile

reclamanților, or solicitarea părții reclamante nu a fost probată prin probe pertinente

și concludente care ar constitui temei de modificate a cotelor părți a bunului imobil

în litigiu și înregistrarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile.

Respectiv, actele judecătorești invocate de apelanți au devenit definitive și

irevocabile, au autoritatea de lucru judecat, iar în scopul executării hotărîrii

Judecătoriei Buiucani din 24 octombrie 2008, instanța de judecată a eliberat titlu

executoriu (f.d.147), în care este menționat că hotărârea a intrat în vigoare la 13

noiembrie 2008.

Astfel, Agenția Servicii Publice a efectuat înregistrarea dreptului de proprietate

a lui Bogaci Victor și Bogaci Ecaterina asupra bunurilor imobile conform hotărîrii

3

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 24.10.2008, fapt confirmat prin extrasul

din Registrul bunurilor imobile (f.d. 34).

Instanța de apel a relatat că, instanța de fond corect a concluzionat că, cerința

reclamantului de a efectua alte modificări în baza concluziilor din încheierea privind

explicarea hotărîrii din 27.04.2010 este neîntemeiată deoarece aceste constatări au

dobîndit autoritatea de lucru judecat, însă nu pot fi puse în executare deoarece se

execută dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 24 octombrie

2008, ceea ce a și executat pîrîtul, or, potrivit prevederilor art. 251 alin. (1) CPC,

dacă sînt necesare explicații referitor la sensul, extinderea sau aplicarea

dispozitivului hotărîrii sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziții contradictorii, instanța

emitentă, la cererea participanților la proces sau a executorului judecătoresc, dă

explicații asupra dispozitivului ori omite dispozițiile contradictorii fără a modifica

cuprinsul hotărîrii

Prin recursul depus la 26 martie 2019 Bogaci Victor și Bogaci Ecaterina au

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea

cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

S-a menționat că nu au fost citați pentru ședința de judecată din 27 martie 2018,

cu toate că materialele cauzei denotă faptul că instanța de apel a expediat citația în

adresa lor.

Mai mult ca atît, au invocat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 6, 10,

13, 14 al CEDO, art.41 a Legii cu privire la proprietate și art.432 Cod de procedură

civilă.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

4

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurenților

copia deciziei integrale la 04 iunie 2018 (f.d.50, vol.II), însă date care ar confirma

recepționarea deciziei recurate la materialele dosarului lipsesc. Astfel, recursul

declarat la data 26 martie 2019 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bogaci Victor și Bogaci

Ecaterina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

5

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul

declarat de Bogaci Victor și Bogaci Ecaterina nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Recursul depus de Bogaci Victor și Bogaci Ecaterina se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

7