2ra-909/19 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-909/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vera Duca și Inspectoratul de

Poliție Ciocana, mun. Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Duca împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Alexei Prilipcean cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

admis apelul declarat de Vera Duca, reprezentată de avocatul Sergiu Sofroni, casată

hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și emisă o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 12 mai 2017 Vera Duca a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 05 octombrie 2015 de către

agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.Chișinău, Prilipcean

Alexei în privința sa a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

nr.0619148741370482, pentru faptul comiterii contravenției prevăzute de art.104 Cod

contravențional, distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor străine și anume

că, intenționat, ar fi deteriorat lenjeria de pat și un prosop ce ar aparține Alionei

Juravschi, cauzându-i un prejudiciul ultimei în sumă de 550 de lei.

A relatat că prin decizia agentului constatator, i-a fost aplicată sancțiune sub formă

de amendă în sumă de 1200 de lei.

Nefiind de acord cu procesul-verbal contravențional și cu sancțiunea aplicată le-a

contestat, iar prin hotărârea din 17 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ciocana,

mun.Chișinău a fost admisă contestația, anulată decizia și încetat procesul.

Hotărârea menționată a fost contestată de agentul constatator, iar prin decizia din

28 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din 17 noiembrie

2015 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău iar cauza remisă la rejudecare.

1

Astfel, invocă reclamanta că prin hotărârea 29 martie 2016 a Judecătoriei Ciocana,

mun.Chișinău a fost anulat procesul-verbal contravențional și decizia agentului

constatator și încetat procesul contravențional din motivul lipsei contravenției.

Ulterior împotriva hotărârii date a fost declarat recurs, iar prin decizia din 30 mai

2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul și a fost remisă cauza la rejudecare.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău s-a

anulat decizia agentului constatator și s-a încetat procesul contravențional, hotărârea

nefiind contestată rămânând definitivă la data de 25 noiembrie 2016.

A specificat reclamanta că a fost atrasă ilegal la răspundere contravențională, iar

pentru a se apăra a apelat la serviciile unui avocat, însă procesul judiciar a durat mai

mult de un an și deși a fost învinuită că a comis o contravenție, în privința sa au fost

comise acte ilegale, fapt despre care a sesizat organele competente, dar i s-a indicat că

în acțiunile vecinului său lipsesc elementele componenței de contravenție, și s-a emis în

privința sa actul care ulterior a fost anulat.

Vera Duca a indicat că prin acțiunile ilegale ale agentului constatator, manifestate

prin atragerea ilegală la răspundere contravențională, întocmirea neîntemeiată a unui

proces verbal contravențional și stabilirea unei sancțiuni, precum și prin faptul că,

instanța ierarhic superioară a transmis cauza la rejudecare de două ori, prin toate aceste

acțiuni i s-a cauzat un prejudiciu material și anume cheltuieli ce țin de asistența juridică

în sumă de 3150 lei, cât și prejudiciu moral.

A solicitat încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 3150 de lei, a prejudiciului moral

în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La data de 15 ianuarie 2018, Vera Duca prin cerere a solicitat atragerea ca

intervenient accesoriu a agentului constatator care a întocmit procesul verbal

contravențional, Alexei Prilipcean.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 03 iulie 2018 Vera Duca a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 28 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, solicitând admiterea acesteia, casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Vera Duca, reprezentată de avocatul Sergiu Sofroni, casată hotărârea din 28

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii; a fost încasat din contul Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău în beneficiul Verei Duca prejudiciul material în sumă de 3150 de lei,

prejudiciul moral în mărime de 1500 de lei și cheltuieli pentru asistența juridică în sumă

de 1200 de lei; în rest acțiunea a fost respinsă.

În acest sens, instanța de apel a conchis sunt întemeiate argumentele exprimate de

către Vera Duca, or, soluția primei instanțe în speță este eronată, adoptată cu încălcarea

normelor de drept material și procedural, care afectează legalitatea hotărârii contestate

și însuși conținutul unui proces echitabil.

Astfel, instanța de apel prin prisma standardelor Curții Europene în această materie

a constatat că circumstanțele speței cad sub incidența Legii nr.1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

2

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fapt pentru care a

dispus admiterea parțială a acțiunii.

La 01 februarie 2019 Vera Duca a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea

parțială a deciziei instanței de apel cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin

care să fie dispus încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul parțial cu decizia instanței de apel,

indicând că instanța de apel nu a soluționat cauza sub toate aspectele și nu a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei.

În acest sens a relatat recurenta că instanța de apel eronat a constatat că Vera Duca

a suportat cheltuieli de asistență juridică în procesul civil doar în sumă de 1200 de lei,

or, conform materialelor cauzei se atestă că recurenta a suportat cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 2700 de lei.

Mai mult la actele cauzei este anexat raportul de activitate pe cauza dată prezentat

de avocat cu privire la acțiunile la care a participat, tariful acestora și onorariul în sumă

totală de 2700 de lei, la care sunt anexate și bonurile de plată.

La 14 martie 2019 Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a concluzionat că

Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău urmează a fi obligat la achitarea

sumelor solicitate de către Vera Duca, deoarece la examinarea cauzei în fond nu a fost

demonstrată existența faptei ilegale și vinovăția Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău.

A mai specificat că Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 reglementează expres, în

mod limitativ cazurile și condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile

comise de organele de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești, iar art. 5

alin. (1) din lege prevede că organul care reprezintă statul în instanțele de judecată pe

această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Referitor la argumentul instanței de apel privind oportunitatea reparării

prejudiciului cauzat prin acțiunile organului de poliție, menționează recurentul că

remediile indicate în Legea nr.1545 sunt aplicabile situațiilor în care se afectează

drepturi precum libertatea, siguranța, dreptul de proprietate, viața initimă, siguranța

economică, dreptul la corespondență.

Astfel, consideră că întru aprecierea corectă a tuturor circumstanțelor cauzei,

urmează a fi constatată vinovăția Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău în

coraport cu intimata, ceea ce în cazul din speță lipsește.

La 25 aprilie 2019 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință prin care a

solicitat considerarea recursului declarat de către Vera Duca ca inadmisibil.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 decembrie

2018.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 10 ianuarie 2019, fiind recepționată de către Inspectoratul de Poliție Ciocana,

3

mun. Chișinău la 17 ianuarie 2019 (f.d.25, vol.II), date care ar confirma recepționarea

acesteia de către Vera Duca la dosar lipsesc.

Astfel, recursurile declarate la 01 februarie 2019 și 14 martie 2019, sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Vera Duca și Inspectoratul de

Poliție Ciocana, mun. Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Vera Duca și Inspectoratul de

Poliție Ciocana, mun. Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

4

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate Vera Duca și Inspectoratul de

Poliție Ciocana, mun. Chișinău împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5