2ra-909/19 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-909/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (I. Secrieru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu) ÎNCHEIERE 22 mai 2019 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Duca împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău, intervenient accesoriu Alexei Prilipcean cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost admis apelul declarat de Vera Duca, reprezentată de avocatul Sergiu Sofroni, casată hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă : La 12 mai 2017 Vera Duca a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 05 octombrie 2015 de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.Chișinău, Prilipcean Alexei în privința sa a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr.0619148741370482, pentru faptul comiterii contravenției prevăzute de art.104 Cod contravențional, distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor străine și anume că, intenționat, ar fi deteriorat lenjeria de pat și un prosop ce ar aparține Alionei Juravschi, cauzându-i un prejudiciul ultimei în sumă de 550 de lei. A relatat că prin decizia agentului constatator, i-a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în sumă de 1200 de lei. Nefiind de acord cu procesul-verbal contravențional și cu sancțiunea aplicată le-a contestat, iar prin hotărârea din 17 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău a fost admisă contestația, anulată decizia și încetat procesul.

Hotărârea menționată a fost contestată de agentul constatator, iar prin decizia din 28 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din 17 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău iar cauza remisă la rejudecare. 1 Astfel, invocă reclamanta că prin hotărârea 29 martie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău a fost anulat procesul-verbal contravențional și decizia agentului constatator și încetat procesul contravențional din motivul lipsei contravenției. Ulterior împotriva hotărârii date a fost declarat recurs, iar prin decizia din 30 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul și a fost remisă cauza la rejudecare.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău s-a anulat decizia agentului constatator și s-a încetat procesul contravențional, hotărârea nefiind contestată rămânând definitivă la data de 25 noiembrie 2016. A specificat reclamanta că a fost atrasă ilegal la răspundere contravențională, iar pentru a se apăra a apelat la serviciile unui avocat, însă procesul judiciar a durat mai mult de un an și deși a fost învinuită că a comis o contravenție, în privința sa au fost comise acte ilegale, fapt despre care a sesizat organele competente, dar i s-a indicat că în acțiunile vecinului său lipsesc elementele componenței de contravenție, și s-a emis în privința sa actul care ulterior a fost anulat.

Vera Duca a indicat că prin acțiunile ilegale ale agentului constatator, manifestate prin atragerea ilegală la răspundere contravențională, întocmirea neîntemeiată a unui proces verbal contravențional și stabilirea unei sancțiuni, precum și prin faptul că, instanța ierarhic superioară a transmis cauza la rejudecare de două ori, prin toate aceste acțiuni i s-a cauzat un prejudiciu material și anume cheltuieli ce țin de asistența juridică în sumă de 3150 lei, cât și prejudiciu moral. A solicitat încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 3150 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

La data de 15 ianuarie 2018, Vera Duca prin cerere a solicitat atragerea ca intervenient accesoriu a agentului constatator care a întocmit procesul verbal contravențional, Alexei Prilipcean. Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. La 03 iulie 2018 Vera Duca a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de Vera Duca, reprezentată de avocatul Sergiu Sofroni, casată hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii; a fost încasat din contul Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău în beneficiul Verei Duca prejudiciul material în sumă de 3150 de lei, prejudiciul moral în mărime de 1500 de lei și cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 1200 de lei; în rest acțiunea a fost respinsă. În acest sens, instanța de apel a conchis sunt întemeiate argumentele exprimate de către Vera Duca, or, soluția primei instanțe în speță este eronată, adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural, care afectează legalitatea hotărârii contestate și însuși conținutul unui proces echitabil. Astfel, instanța de apel prin prisma standardelor Curții Europene în această materie a constatat că circumstanțele speței cad sub incidența Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor 2 de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fapt pentru care a dispus admiterea parțială a acțiunii.

La 01 februarie 2019 Vera Duca a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a deciziei instanței de apel cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin care să fie dispus încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 de lei. În motivarea recursului s-a invocat dezacordul parțial cu decizia instanței de apel, indicând că instanța de apel nu a soluționat cauza sub toate aspectele și nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei. În acest sens a relatat recurenta că instanța de apel eronat a constatat că Vera Duca a suportat cheltuieli de asistență juridică în procesul civil doar în sumă de 1200 de lei, or, conform materialelor cauzei se atestă că recurenta a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2700 de lei.

Mai mult la actele cauzei este anexat raportul de activitate pe cauza dată prezentat de avocat cu privire la acțiunile la care a participat, tariful acestora și onorariul în sumă totală de 2700 de lei, la care sunt anexate și bonurile de plată. La 14 martie 2019 Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a concluzionat că Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău urmează a fi obligat la achitarea sumelor solicitate de către Vera Duca, deoarece la examinarea cauzei în fond nu a fost demonstrată existența faptei ilegale și vinovăția Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău. A mai specificat că Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 reglementează expres, în mod limitativ cazurile și condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești, iar art. 5 alin. (1) din lege prevede că organul care reprezintă statul în instanțele de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției. Referitor la argumentul instanței de apel privind oportunitatea reparării prejudiciului cauzat prin acțiunile organului de poliție, menționează recurentul că remediile indicate în Legea nr.1545 sunt aplicabile situațiilor în care se afectează drepturi precum libertatea, siguranța, dreptul de proprietate, viața initimă, siguranța economică, dreptul la corespondență.

Astfel, consideră că întru aprecierea corectă a tuturor circumstanțelor cauzei, urmează a fi constatată vinovăția Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău în coraport cu intimata, ceea ce în cazul din speță lipsește. La 25 aprilie 2019 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință prin care a solicitat considerarea recursului declarat de către Vera Duca ca inadmisibil. În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 decembrie 2018. Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la data de 10 ianuarie 2019, fiind recepționată de către Inspectoratul de Poliție Ciocana, 3 mun.

Chișinău la 17 ianuarie 2019 (f.d.25, vol.II), date care ar confirma recepționarea acesteia de către Vera Duca la dosar lipsesc. Astfel, recursurile declarate la 01 februarie 2019 și 14 martie 2019, sunt în termen. Examinând temeiurile recursurilor declarate de Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile 4 declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursurile declarate de Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun.

Chișinău, ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibile recursurile declarate Vera Duca și Inspectoratul de Poliție Ciocana, mun. Chișinău împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat 5