3ra-563/19 — incasarea indemnizatiei pe perioada concediului partial platit de ingrijire a copilului.

3ra-563/19 — incasarea indemnizatiei pe perioada concediului partial platit de ingrijire a copilului. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-563/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (V. Buhnaci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Țeruș Viorica,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Țeruș Viorica împotriva Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

și Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

încasarea indemnizației pe perioada concediului parțial plătit de îngrijire a copilului,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 01 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată

c o n s t a t ă:

La 19 aprilie 2017, Țeruș Viorica a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare cu privire la

încasarea indemnizației pe perioada concediului parțial plătit de îngrijire a copilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului nr. 442 din 18

noiembrie 2009 al Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a fost angajată în funcția

de specialist, psiholog al serviciului activitate educativă, psihologică și asistență socială

al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

La XXXXX s-a născut fiica XXXXX, fapt ce se confirmă prin certificatul de

naștere Seria XXXXX nr. XXXXX din 10 februarie 2015 eliberat de către Oficiul Stării

Civile XXXXX.

A susținut că în baza ordinului nr. 215-ef din 15 iulie 2015 al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, emis în conformitate cu prevederile Codului muncii, Legii cu

privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 și Regulamentului cu

privire la satisfacerea serviciului de către colaboratorii sistemului penitenciar al

Ministrului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 14 octombrie 1997,

(în vigoare până la 16 mai 2018), i s-a acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea

1

copilului conform pct. 81 lit. b) din Regulamentul nominalizat, începând cu 02 iulie

2015 până la 10 februarie 2018.

A notat reclamanta că conform art. 5 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la sistemul

penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, (în vigoare până la 16 mai 2018),

Departamentul instituțiilor penitenciare este organul central de specialitate, cu statut de

subdiviziune independentă, al Ministrului Justiției. Conducerea Departamentului se

efectuează de către directorul general numit în funcție de Colegiul Ministrului Justiției.

Departamentul instituțiilor penitenciare este persoană juridică, are conturi trezoreriale,

precum și conturi valutare, ștampilă cu stema de stat și propria denumire.

Totodată, potrivit art. 6 alin. (8) din aceeași Lege, instituțiile penitenciare sunt

persoane juridice de drept public, au ștampilă cu stema de stat, conturi trezoreriale,

precum și conturi valutare (cu autorizația Ministerului Finanțelor), iar penitenciarele

dislocate în municipiul Bender – și conturi bancare.

Reieșind din prevederile art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la sistemul penitenciar,

finanțarea sistemului penitenciar se face cu destinație specială de la bugetul de stat, prin

Departamentul instituțiilor penitenciare, în baza normativelor aprobate de Guvern,

mijloacele indicând-se la o poziție distinctă în bugetul de stat, precum și pe contul

mijloacelor obținute din activitatea de producție și al altor mijloace speciale.

Iar, din dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea enunțată supra, colaboratorii

sistemului penitenciar sunt asigurați material de către stat: beneficiază de salariu,

drepturi de hrană și de drepturi de echipament, pe contul mijloacelor bugetului de stat.

Consideră reclamanta că potrivit prevederilor legale sus-citate, salariații

penitenciarului beneficiază de indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale.

Astfel, conform art. 18 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie

2004, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație

lunară pentru creșterea copilului de la data acordării concediului și până la vârsta de 3

ani a copilului.

Potrivit art. 30 alin. (1) și (3) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996, (în

vigoare până la 16 mai 2018), concediul de maternitate, inclusiv pentru soția

colaboratorului sistemului penitenciar care se află la întreținerea acestuia, concediul

parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârstă de 3 ani, concediul pentru

îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea

copilului în vârsta de până la 18 ani care suferă de maladie oncologică sau cu

dizabilitate pentru afecțiuni intercurente se acordă conform dispozițiilor generale.

Indemnizațiile acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin. (1)

se plătesc la locul de serviciu al colaboratorului sistemului penitenciar din bugetul de

stat.

A reținut reclamanta că la 09 iunie 2016, administrația Penitenciarului nr. 9 -

Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, i-a comunicat că nu este în drept

să-i achite indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului din motiv că garanțiile sociale

pentru colaboratorii sistemului penitenciar sunt prevăzute de Capitolul VI al Legii nr.

1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar și sunt achitate din contul

bugetului de stat. Colaboratorii sistemului penitenciar, potrivit legislației în domeniul

2

asigurărilor sociale, nu au obligația de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat

și respectiv nu au calitatea de asigurat, pentru a beneficia de garanții sociale acordate

prin intermediul acestui buget.

Astfel, administrația Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare ia recomandat să se adreseze la Casa Națională de Asigurări Sociale pentru

a primi indemnizația pe perioada acordării concediului parțial până la împlinirea

copilului a vârstei de 3 ani ca persoană neasigurată, pe când ea conform Legii cu privire

la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, (în vigoare până la 16 mai

2018), este asigurată din contul bugetului de stat.

A menționat reclamanta că pârâtul Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, deși i-a acordat concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului începând cu 02 iulie 2015, totuși nici până în prezent nu i-a achitat

indemnizația pe perioada acordării concediului parțial până la împlinirea copilului a

vârstei de 3 ani.

La 07 martie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă către Penitenciarul nr. 9 -

Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, solicitând achitarea indemnizației

în mărime de 30% din salariul său mediu pe perioada acordării concediului parțial până

la împlinirea copilului XXXXX a vârstei de 3 ani, începând cu 08 iunie 2015 până la 10

februarie 2018; calcularea și achitarea din contul bugetului de stat a datoriei la plata

indemnizației pe perioada de la 08 iunie 2015 până în prezent de către Penitenciarul nr.

9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul său, cu achitarea

în fiecare lună a indemnizației lunare pe perioada concediului parțial plătit acordat de

către Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în

beneficiul său în legătură cu îngrijirea copilului minor XXXXX, a.n. XXXXX, începând

cu data adresării cu cererea respectivă până la 10 februarie 2018.

Prin răspunsul nr. 8Ț1/17 din 27 martie 2017, Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare i-a comunicat că conform art. 30 din Legea cu

privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, (în vigoare până la 16

mai 2018), ea beneficiază de concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani de la locul de serviciu, începând cu data de 12 august 2016, când a fost

publicată Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 135 din 21

iulie 2016 în Monitorul Oficial nr. 256-264, și a intrat în vigoare.

A invocat că deși prin răspunsul nr. 8Ț1/17 din 27 martie 2017, pârâtul a

recunoscut cererea prealabilă în partea ce ține de dreptul ei la plata indemnizației pe

perioada concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani la

locul de serviciu, începând cu 12 august 2016 până la 10 februarie 2018, totuși nu-i

recunoaște dreptul la plata indemnizației pe perioada concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani la locul de serviciu, începând cu 02 iulie 2015

până la 12 august 2016.

Potrivit adeverinței Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare cu privire la salariu și alte venituri pentru anul 2014, până la concediul de

maternitate, ea a obținut un venit din salariu pe 12 luni în mărime totală de 76.932,11

lei, având în vedere faptul că salariul său mediul lunar a constituit suma de 6.411 lei.

A reiterat reclamanta că potrivit art. 18 alin. (6) din Legea privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din

22 iulie 2004, (până la modificările și completările efectuate prin Legea nr. 311 din 30

3

noiembrie 2018), cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie

30% din baza de calcul stabilită la art. 7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare

copil.

Conform art. 7 alin. (2) din aceeași Lege, baza de calcul al indemnizației de

asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin.(1) lit. f), o constituie venitul mediu lunar

asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului,

venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale. Lunile

calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr de luni

calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

La fel, a menționat reclamanta că Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare face parte din sistemul penitenciar, situație ce cade sub

incidența art. 4 alin. (11) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489

din 08 iulie 1999, care stipulează că, în sistemul public, sunt asigurate obligatoriu, prin

efectul legii militarii care îndeplinesc serviciul prin contract, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ofițerii de

protecție și colaboratorii organelor securității statului și Centrului Național Anticorupție.

Prin urmare, persoanele care activează în sistemul penitenciar în sistemul public

sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii.

Respectiv, este în drept să pretindă de la pârât plata indemnizației lunare în

mărime de 30% din salariul său mediu de 6.411 lei, echivalentul sumei de 1.923,30 de

lei, începând cu 02 iulie 2015 până la data adresării în judecată.

În contextul expus, a solicitat reclamanta Țeruș Viorica admiterea acțiunii,

încasarea din contul Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare în beneficiul său a indemnizației lunare în mărime de 30% din salariul său

mediu lunar ce constituie 1.923,30 de lei pe perioada concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului XXXXX, a.n. XXXXX, începând cu 02 iulie 2015 până la data

depunerii cererii de chemare în judecată, ce constituie 41.480 de lei, precum și a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 12 septembrie 2017, reclamanta Țeruș

Viorica și-a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând încasarea din contul

Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul

său a indemnizației lunare în mărime de 30% din salariul său mediu lunar ce constituie

1.923,30 de lei pe perioada concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului

XXXXX, a.n. XXXXX, începând cu 02 iulie 2015 până la data depunerii cererii de

chemare în judecată, ce constituie 41.480 de lei; a diferenței indemnizației lunare

neachitate de către Casa Națională de Asigurări Sociale, începând cu 02 iulie 2015 până

la 12 august 2016 și a diferenței indemnizației lunare neachitate de către pârâtul

Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în sumă de

3.654,17 lei, pentru fiecare lună, începând cu 12 august 2016 până la 12 septembrie

2017, precum și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat și cheltuielile de

asistență juridică.

Suplimentar a indicat că din adeverința nr. Adr – 151/17 din 17 februarie 2017

eliberată de către Casa Națională de Asigurări Sociale, rezultă că la situația din data de

14 februarie 2017, ea a beneficiat de indemnizație unică la nașterea copilului XXXXX,

a.n. XXXXX, în mărime de 3.100 de lei și de indemnizație lunare pentru îngrijirea

copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani, de la 08 iunie 2015 până la 30 iunie 2015.

4

în mărime de 306,67 de lei; de la 01 iulie 2015 – 30 septembrie 2015 în mărime de 400

de lei lunar; de la 01 octombrie 2015 – 31 iulie 2016 în mărime de 440 de lei lunar și de

la 01 august 2016 – 10 august 2016 în mărime de 174,19 lei.

A reținut că după depunerea cererii de chemare în judecată pârâtul i-a achitat

indemnizația lunară în mărime de 1.642,21 lei pentru perioada începând cu 12 august

2016 când a fost publicată Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative

nr. 135 din 21 iulie 2016 în Monitorul Oficial nr. 256-264, prin care a fost modificat art.

30 alin. (1) și (3) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul

penitenciar, râmând neachitată indemnizația pe perioada de 11 august 2016 și a

diferenței indemnizației neachitate de către Casa Națională de Asigurări Sociale pe

perioada 08 iunie 2015 – 10 august 2016.

Consideră reclamanta că pârâtul incorect a calculat și achitat pentru ziua de 11

august 2016, urmând să-i fie achitată indemnizația în mărime de 62,04 lei, iar pentru

perioada 12 august 2016 – 12 septembrie 2017 diferența indemnizației lunare

neachitate, constituind 281,09 lei în fiecare lună, în total pentru perioada de 13 luni –

3.654,17 lei.

Astfel, diferența indemnizației neachitate de către pârât în perioada de la 12 august

2016 – 12 septembrie 2017, inclusiv, constituie 3.654,17 lei.

Prin încheierea din 13 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Prin încheierea din 13 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a

fost atras în proces în calitate de copârât Departamentul Instituțiilor Penitenciare.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2017, a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial, și s-a obligat Penitenciarul nr. 9 – Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare să-i recalculeze și să-i achite Vioricăi Țeruș

diferența indemnizației lunare neachitate de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

începând cu 02 iulie 2015 până la 12 august 2016, calculată din salariul mediu a

Vioricăi Țeruș ce constituie 1.642,21 de lei pe perioada concediului parțial plătit pentru

îngrijirea copilului, după cum urmează: 02 iulie 2015 – 30 septembrie 2015 în mărime

de 1.242,21 de lei lunar; 01 octombrie 2015 – 31 iulie 2016 în mărime de 1.202,21 de

lei lunar; 01 august 2016 - 12 august 2016 în sumă de 440,88 de lei, în rest, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Penitenciarul nr. 9 – Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul Vioricăi Țeruș suma de 1.500 de

lei cheltuieli de asistență juridică.

Prima instanță a stabilit că Țeruș Viorica a depus în termen atât cererea de chemare

în judecată, cât și cererea prealabilă din 07 martie 2017 din considerentul că prin

răspunsul din 27 martie 2017, pârâtul Penitenciarul nr. 9 – Pruncul al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare prin răspunsul său din 27 martie 2017, a respins cererea

reclamantei fără a invoca tardivitatea acesteia.

Or, odată ce pârâtul a oferit răspuns în fond asupra cererii prealabile și nu a invocat

omiterea termenului de depunere a cererii, se consideră că aceasta a fost depusă în

termen, iar autoritatea publică la momentul contestării refuzului în instanță nu mai este

în drept să invoce tardivitatea depunerii cererii prealabile.

Totodată, prima instanță, cu trimitere la prevederile art. 41 lit. d) din Legea privind

sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, art. 5 alin. (1) lit. f) și art.

5

18 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, a indicat că asigurații din

sistemul public au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani, iar potrivit pct. 4 lit. b) din Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, familiile cu copii beneficiază de

indemnizație lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani – în cazul persoanelor asigurate.

La fel, a mai menționat prima instanță, că art. 124 alin. (2) din Codul muncii,

expres stipulează că, în baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.

(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit

pentru îngrijirea copilului până la vârstă de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Totodată, din dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, rezultă că, în sistemul public, sunt asigurate

obligatoriu, prin efectul legii persoana care desfășoară activitate în funcție electivă sau

este numită la nivelul autorității executive, legislative sau judecătorești, pe durata

mandatului, ale cărei drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu

cele ale persoanei prevăzute la pct. 1).

Astfel, a concluzionat prima instanță că reclamanta Viorica Țeruș, fiind

colaborator al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, prin efectul legii, este

asigurată în sistemul public obligatoriu, respectiv, pretenția acesteia referitor la

obligarea pârâtului de ai achita diferența indemnizației lunare neachitate de către Casa

Națională de Asigurări Sociale, începând cu 02 iulie 2015 până la 12 august 2016, este

întemeiată.

Totodată, prima instanță a conchis că diferența indemnizației lunare neachitate de

către Casa Națională de Asigurări Sociale urmează a fi calculată începând cu 02 iulie

2015, data emiterii ordinului Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 215 ef din 15

iulie 2015 privind acordarea concediului parțial plătit Vioricăi Țeruș pentru îngrijirea

copilului (f.d. 14), și nu de la 08 iunie 2015, după cum a indicat reclamanta.

Referitor la pretențiile reclamantei privind încasarea din contul Penitenciarului nr.

9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul său a

indemnizației lunare în mărime de 30% din salariul mediu lunar, ce constituie 1.923,30

de lei pe perioada concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului XXXXX, a.n.

XXXXX, începând cu 02 iulie 2015 până la 10 februarie 2018, precum și a diferenței

indemnizației lunare neachitate de către pârâtul Penitenciarul nr. 9 - Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare în sumă de 3.654,17 lei, pentru fiecare lună,

începând cu 12 august 2016 până la 12 septembrie 2017, prima instanță a notat că

potrivit art. 30 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la

sistemul penitenciar, în vigoare la acel moment, concediul de maternitate, inclusiv

pentru soția colaboratorului sistemului penitenciar care se află la întreținerea acestuia,

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârstă de 3 ani, se acordă

conform dispozițiilor generale.

Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor acordate pentru perioada aflării în

concediile prevăzute la alin. (1) se stabilesc în modul și condițiile prevăzute de Legea

nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

6

și alte prestații de asigurări sociale, similar persoanelor asigurate. Indemnizațiile

acordate pentru perioada aflării în concediile prevăzute la alin. (1) se plătesc la locul de

serviciu al colaboratorului sistemului penitenciar din bugetul de stat.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în

vigoare la acel moment, baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute

la art. 5 alin.(1) lit. a), b), d) și g) și art.15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar

asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat, venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale.

Iar, reieșind din prevederile art. 18 alin. (6) din aceeași Lege, cuantumul lunar al

indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită la

art.7, dar nu mai puțin de 540 de lei pentru fiecare copil.

În acest context, a concluzionat prima instanță că fiind neîntemeiat argumentul

reclamantei potrivit căruia ea este în drept să beneficieze de indemnizația lunară în

mărime de 30% din salariul mediu lunar de 1.923,30 de lei pe perioada acordării

concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani de la locul de

serviciu, începând cu 02 iulie 2015 – 10 februarie 2018 și a diferenței indemnizației

lunare neachitate de către pârât în sumă de 3.654,17 lei, pentru fiecare lună, începând cu

data de 12 august 2016, când a fost publicată Legea pentru modificarea și completarea

unor acte legislative nr. 135 din 21 iulie 2016 în Monitorul Oficial nr. 256-264, și a

intrat în vigoare.

Or, potrivit certificatului cu privire la salariul lunar și alte venituri nr. 179 din 24

octombrie 2017, eliberat de către contabilitatea Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, venitul mediu lunar (salariul brut) a Vioricăi

Țeruș pe 12 luni anterioare producerii riscului asigurat a constituit suma de 65.688,36

de lei, respectiv mărimea indemnizației lunare ce urmează a fi achitată reclamantei

constituie 1.642,21 de lei (65.688,36 de lei ÷ 12 luni = 5.473,03 lei × 30%).

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Departamentului Instituțiilor Penitenciare, s-a casat hotărârea din 01

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia din 15 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de către Viorica Țeruș, s-a casat decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

depus de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, s-a casat hotărârea din 01

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.

Instanța de apel și-a întemeiat decizia prin faptul că reclamanta Viorica Țeruș până

la data de 12 august 2016 era persoană neasigurată, iar după acestă perioadă a devenit

asigurată.

Totodată, a stabilit instanța de apel că reieșind din adeverința nr. Adr – 151/17 din

17 februarie 2017 eliberată de către Casa Națională de Asigurări Sociale, la situația din

data de 14 februarie 2017, Viorica Țeruș deja a beneficiat de plata indemnizației unice

la nașterea copilului XXXXX, a.n. XXXXX, în mărime de 3.100 de lei și a

7

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani,

achitate de către Casa Națională de Asigurări Sociale începând cu 08 iunie 2015 până la

30 iunie 2015 în mărime de 306,67 de lei, de la 01 iulie 2015 – 30 septembrie 2015 în

mărime de 400 de lei lunar, de la 01 octombrie 2015 – 31 iulie 2016 în mărime de 440

de lei lunar și de la 01 august 2016 – 10 august 2016 în mărime de 174,19 lei.

Respectiv, reclamanta Viorica Țeruș nu mai poate beneficia repetat de plata

indemnizațiilor nominalizate din contul angajatorului, deoarece și-a realizat dreptul

încălcat prin primirea acestor indemnizații din contul Casei Naționale de Asigurări

Sociale.

La 15 martie 2019, Țeruș Viorica a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 01 decembrie 2017, a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central.

În susținerea recursului Țeruș Viorica a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 03 aprilie 2019, în adresa Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Casei Naționale

de Asigurări Sociale au fost expediate copiile recursului depus de către Țeruș Viorica,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor.

La 19 aprilie 2019, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus referință,

solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de către Țeruș Viorica, cu

menținerea deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pe care o

consideră legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate

circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o

apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

către Țeruș Viorica este inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie

2018, fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ

se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva

deciziilor pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile

pronunțate de curțile de apel, în cauzele de contencios administrativ, vor fi verificate

8

prin prisma normelor în vigoare până la intrarea in vigoare a Codului administrativ, și

respectiv încă valabile la momentul depunerii cererii de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa reprezentantului recurentei Țeruș Viorica –

avocatul Boubătrân Tamara, la 22 ianuarie 2019, recepționată de către ultima tot în

aceiași zi – 22 ianuarie 2019, ora 19:49 (f.d. 209, 230).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 15 martie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

9

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Țeruș Viorica, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

explicațiilor date de către reprezentantul recurentei – Boubătrân Tamara în cadrul

ședinței instanței de apel, asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în

modul corespunzător.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea sa

de recurs, formulată în memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

depus, deoarece Țeruș Viorica nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de depunere a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

10

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul depus de către Țeruș Viorica

nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Țeruș Viorica a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a declara recursul depus de către Țeruș Viorica împotriva deciziei din 13

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a)

și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Țeruș Viorica împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

11