3ra-1354/18 — încasarea îndemnizației pentru îngrijirea copilului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea îndemnizaţiei pentru îngrijirea copilului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1354/18 — încasarea îndemnizației pentru îngrijirea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 3ra-1354/18
Prima instanța: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Chirtoaca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi)
Î N C H E I E R E
17 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător Ion Druță
Judecătorii Iulia Sîrcu
Galina Stratulat
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către
Serviciul de Protecție și Pază de Stat,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diana Ciofu
împotriva Serviciului de Protecție și Pază de stat cu privire la încasarea
indemnizației lunare pentru concediul parțial plătit pentru creșterea copilului până la
împlinirea vârstei de 3 ani,
împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins cererea de apel declarată de către Serviciul de Protecție și Pază de Stat și s-a
menținut hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă:
La 30 ianuarie 2018, reclamanta Diana Ciofu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat cu privire la încasarea
indemnizației lunare pentru concediul parțial plătit pentru creșterea copilului până la
împlinirea vârstei de 3 ani.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 08 octombrie 2015 a încheiat
căsătoria cu Igor Ciofu, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie seria x x, nr. x
eliberat de s. Nimoreni, raionul Ialoveni.
A susținut că, la 01 septembrie 2017 s-a născut x, fiul acestora, fapt confirmat
prin certificatul de naștere nr. x, nr. x eliberat la 02 septembrie 2017 de către STSC
a sectorului Botanica.
A concretizat reclamanta că, nefiind angajată în câmpul muncii, fapt confirmat
prin carnetul de muncă, se află la întreținerea soțului Igor Ciofu, care activează în
cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat.
În acest context, reclamanta a afirmat că, la 19 decembrie 2017 s-a adresat
către Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu o cerere prealabilă prin care a solicitat
de a-i fi stabilită, calculată și achitată indemnizația lunară pentru creșterea copilului
1
x, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar
realizat de soțul acesteia Igor Ciofu.
A menționat reclamanta că, deși cererea prealabilă a fost recepționată la 21
decembrie 2017, până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată nu a
primit un răspuns din partea Serviciului de Protecție și Pază de Stat.
Prin răspunsul nr. 2/31 din 15 ianuarie 2018, prezentat în ședința de judecată,
Serviciul de Protecție și Pază de Stat a refuzat în achitarea indemnizației solicitate
pe motiv că reclamanta Diana Ciofu urma să se adreseze Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale.
A considerat reclamanta că, prin refuzul de a oferi un răspuns la cererea
prealabilă și ulterior prin refuzul în achitarea indemnizației pentru creșterea
copilului, au fost încălcate prevederile art. 124 alin. (1) și alin. (2) Codul Muncii,
art. 18 alin. (1) și alin. (6) al Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitatea
temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004,
art. 40 alin. (8) al Legii nr. 134 din 13 iunie 2008 cu privire la Serviciul de Protecție
și Pază de Stat, art. 49 alin. (1) din Constituția RM și art. 46 din Convenția
Europeană pentru Drepturile Omului.
În acest context, după concretizarea acțiunii, reclamanta a solicitat
recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului de Protecție și Pază de Stat la
cererea prealabilă înaintată; obligarea Serviciului de Protecție și Pază de Stat de a-i
achita lunar Dianei Ciofu a indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru
îngrijirea copilului x, de la naștere și până la atingerea vârstei de 3 ani, în mărime de
30 % din venitul mediu lunar realizat de către soțul Igor Ciofu, ce constituie suma
de 2 181 lei, 33 bani și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea de chemare în judecată depusă de către Diana Ciofu a fost admisă. A fost
obligat Serviciul de Protecție și Pază de Stat să achite lunar reclamantei Diana Ciofu
indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru creșterea copilului x, de la naștere
și până la atingerea vârstei de 3 ani, în mărime de 30% din venitul mediu lunar
realizat de către Igor Ciofu, în ultimele 12 luni calendaristice anterioare riscului
asigurat, în sumă de 2 181 lei și 33 bani. S-a încasat din contul Serviciului de
Protecție și Pază de Stat în beneficiul reclamantei Diana Ciofu suma de 3 000 lei, cu
titlu de cheltuieli de judecată, exprimate prin cheltuieli de asistență juridică.
Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de
apel declarată de către Serviciul de Protecție și Pază de Stat și s-a menținut
hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 25 iulie 2018, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel.
În motivarea cererii de recurs a invocat că decizia instanței de apel este una
neîntemeiată și pasibilă de a fi casată deoarece au fost aplicate eronat normele de
drept material.
Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 29 mai
2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23 februarie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
2
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 mai 2018, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul, declarat la 25 iulie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care
se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar
alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau
ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul de Protecție și Pază
de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,
or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei
contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului judecătoresc
recurat.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC,
instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural
și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,
încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
3
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute
în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la
justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a
admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei
cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile
stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare
și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a
justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato
contra Italiei din 15 septembrie 2016).
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Serviciul de Protecție și Pază de Stat, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Serviciul de Protecție și Pază de Stat se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecător Ion Druță
Judecătorii Iulia Sîrcu
Galina Stratulat
4