2ra-836/19 — apararea dreptului la munca, admiterea in functie, repararea prejudiciului material si moral

2ra-836/19 — apararea dreptului la munca, admiterea in functie, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-836/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (E. Lavciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrian Paladuța, reprezentat

de avocatul Nina Matveeva-Bociog,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrian Paladuța

împotriva Primăriei or.Șoldănești, Întreprinderea Municipală „Piața Șoldănești”,

Întreprinderea Municipală „Regia Apă Șoldănești” privind apărarea dreptului la

muncă, admiterea în funcție, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 martie 2016, Andrian Paladuța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei or.Șoldănești, Întreprinderea Municipală „Piața Șoldănești”,

Întreprinderea Municipală „Regia Apă Șoldănești” privind apărarea dreptului la

muncă, admiterea în funcție, încasarea salariului neachitat în mărime de 136 200 de

lei, încasarea compensației pentru neachitarea salariului în mărime de 0,1% pentru

fiecare zi de întîrziuere în sumă de 41 250 de lei, a prejudiciului moral în mărime de

50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că din 01 august 2007 activează în

funcția de conducător (manager șef) al Î.M. „Piața Șoldănești”, însă în perioada 19

aprilie 2013 – 26 martie 2014 nu a exercitat atribuțiile funcționale din motive

independente de voința sa, deoarece a fost ilegal arestat, iar după ce a fost eliberat

din detenție nu a fost admis la locul de muncă, ocupat de o altă persoană, inclusiv

contrar adresărilor sale repetate către angajator, nu a încasat în această perioadă

drepturile salariale, ce constituie pentru perioada 27 martie 2014 – 01 februarie 2016

suma de 136 200 de lei, potrivit statelor de personal.

A menționat că conform prevederilor art. 330 alin. (2) Codul muncii în aceste

circumstanțe angajatorul are obligația de a achita nu doar drepturile salariale, dar și

compensația pentru neachitarea salariului.

1

A susținut că prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat un prejudiciu moral

manifestat prin suferințe psihice legate de imposibilitatea de a munci, lipsa de bani,

înrăutățirea considerabilă a stării materiale a familiei, lipsa posibilității de a achita

serviciile comunale, de a asigura necesitățile vitale a membrilor familiei adulți și

minori.

A solicitat, inclusiv prin cereri de majorare a cuantumului pretențiilor,

încasarea din contul Întreprinderii Municipale „Regia Apă Șoldănești” în calitate de

succesor a Întreprinderii Municipal „Piața Șoldănești”, salariul în sumă de 268 200

de lei pentru perioada de pînă la 01 octombrie 2017 și compensațiile suplimentare în

sumă totală de 86 325 de lei, compensarea prejudiciului moral în sumă de 100 000

de lei și a cheltuielilor de judecată, cu obligarea Primăriei orașului Șoldănești de a

înceta privarea sa ilegală de dreptul la muncă cu admiterea la exercitarea atribuțiilor

de muncă în funcția ocupată de conducător (manager șef) al Întreprinderii

Municipale „Piața Șoldănești” sau în funcția succesorală.

Prin hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, s-a

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de Andrian Paladuța împotriva

Primăriei or.Șoldănești, Întreprinderea Municipală „Piața Șoldănești”, Întreprinderea

Municipală „Regia Apă Șoldănești” privind apărarea dreptului la muncă, admiterea

în funcție, repararea prejudiciului material și moral.

S-a scutit Andrian Paladuța de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de avocatul Nina Matveeva în interesele lui Andrian

Paladuța, cu menținerea hotărîrii din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Șoldănești.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a menționat că

concluziile primei instanțe, expuse în hotărîre, sunt corecte, instanța interpretând

just normele de drept material.

A reținut că, referitor la pretenția apelantului privind obligarea Primăriei

orașului Șoldănești de a înceta privarea ilegală de dreptul la muncă a reclamantului

cu admiterea acestuia la exercitarea atribuțiilor de muncă în funcția ocupată de

conducător (manager șef) al Întreprinderii Municipale „Piața Șoldănești” sau în

funcția succesorală, s-a constatat că funcția deținută de apelant a fost redusă din 04

martie 2016 ca urmare a fuzionării Întreprinderii Municipale „Piața Șoldănești” prin

absorbția acesteia de către Întreprinderea Municipală „Regia Apă Șoldănești”. Prin

urmare, la data adresării apelantului cu pretenția respectivă în instanța de judecată

funcția respectivă nu mai exista și, astfel, Primăria orașului Șoldănești nu poate fi

obligată să admită apelantul să activeze într-o funcție inexistentă.

A conchis că reducerea funcției exclude posibilitatea existenței unei funcții

similare succesive în contextul în care reducerea funcției respective a avut loc ca

urmare a absorbției conform prevederilor art. 69 Cod civil, funcțiile existente în

cadrul Întreprinderii Municipal absorbite „Piața Șoldănești”, ce se regăsesc în cadrul

întreprinderii la care a fuzionat angajatorul, nu pot fi succedate. Or, Întreprinderea

Municipală „Regia Apă Șoldănești” avea la momentul fuziunii funcția de

conducător, ocupată legal de către o altă persoană, care nu poate fi eliberată din

funcție ca urmare a cerinței apelantului de a fi restabilit într-o funcție succedată celei

deținute anterior, fiind cert că deținătorul acestei funcții are prioritate față de apelant

în condițiile în care funcția respectivă aparținea întreprinderii la care a fuzionat cea

2

condusă anterior de către apelant. Astfel, pretenția nominalizată a apelantului este

nefondată și nejustificată juridic, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.

Cu referire la pretențiile apelantului privind încasarea drepturilor salariale pentru

perioada din 27 martie 2014, s-a stabilit că contractul individual de muncă cu

apelantul nu a fost nici suspendat de către angajatorul Întreprinderea Municipală

„Piața Șoldănești”, nici încetat în ordinea stabilită de art. art. 75-76, 81-82 Codul

muncii, probe contrare lipsind de la materialele cauzei. Prin urmare, trimiterile

apelantului la dispozițiile normelor respective sunt nefondate. În consecință, pentru

reluarea activității apelantului nu era necesară, conform normelor sus-indicate,

emiterea vreunui act al fondatorului Întreprinderii Municipale „Piața Șoldănești”, în

calitate de organ de conducere suprem al acestei Întreprinderi, ci se impunea

prezentarea apelantului la locul de muncă. La caz s-a stabilit că, deși apelantul a

prezentat instanței mai multe cereri adresate Primăriei orașului Șoldănești cu privire

la reluarea activității sale, acesta nu a dovedit, contrar sarcinii pozitive de

probațiune, că s-a prezentat vreodată la locul de muncă și că angajatorul i-ar fi

interzis accesul. Or, prin prisma art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă,

constatarea respectivă urma a fi realizată de către autoritățile specificate la art. 371

Codul muncii, respectiv de către Inspectoratul de Stat al Muncii, autoritățile

competente în domeniul siguranței ocupaționale, conform Legii nr. 131/2012

privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și/sau de sindicate.

A stabilit ca fiind eronate trimiterile apelantului la cererile sale adresate

Primăriei orașului Șoldănești, prin care a solicitat reluarea activității, deoarece în

condițiile în care contractul individual de muncă încheiat cu apelantul nu a fost nici

încetat, nici suspendat pînă la data reducerii funcției deținute, reluarea activității

apelantului nu urma a fi realizată printr-un act al Întreprinderii Municipale „Piața

Șoldănești”, ci prin prezentarea apelantului la locul de muncă, acțiune ce nu a fost

dovedită ca fiind realizată de acesta. Or, simpla solicitare fondatorului angajatorului

de a relua activitatea nu echivalează cu prezentarea apelantului la locul de muncă.

A constatat că, dat fiind că potrivit art. 128 Codul muncii, salariul se achită

angajatului pentru munca prestată de acesta, iar în cazul dat apelantul nu a prestat în

beneficiul angajatorului vreun serviciu de muncă și acesta nu a fost privat

ilicit/forțat de către angajator de posibilitatea de a munci, acesta nu poate pretinde

încasarea drepturilor salariale și, subsecvent, a compensației pentru neachitarea

acestora, motiv pentru care pretențiile respective ale apelantului sunt nefondate,

normele invocate de apelant fiind inaplicabile cazului. Or, aspectele nominalizate

supra denotă cert că cererile apelantului adresate fondatorului Întreprinderii

Municipale „Piața Șoldănești” și Parlamentului Republicii Moldova, în raport cu

inacțiunea apelantului de a se prezenta la locul de muncă (contrariul nefiind probat

în modul stabilit de Lege) denotă că acesta a acționat în cazul dat cu rea-credință, în

vederea mimării privării sale ilicite de posibilitatea de a munci în scopul încasării

drepturilor salariale.

A stabilit că calitatea de angajator a apelantului o avea Întreprinderea

Municipală „Piața Șoldănești” și nu fondatorul acesteia Primăria orașului

Șoldănești, astfel încît apelantul nu era angajat al acesteia din urmă și nu deținea o

funcție publică, căreia nu i se atribuie funcția de conducător/manager al

întreprinderii municipale. Or, simplul fapt al încheierii contractului individual de

muncă cu apelantul de către Primarul orașului Șoldănești și desemnarea în funcție

prin dispoziția acestuia nu atribuie Primăriei calitatea de angajator al apelantului,

3

inclusiv în contextul în care aceasta a acționat în cazul respectiv în calitate de

fondator al Întreprinderii Municipale „Piața Șoldănești”, respectiv în calitate de

organ suprem de conducere al acestei Întreprinderi. Prin urmare, dispozițiile Legii

contenciosului administrativ, inclusiv ale art. 24 alin. (3), nu sunt aplicabile speței,

iar prima instanță just a examinat cauza în ordinea contencioasă.

A reținut că la caz nu se întrunesc nici temeiurile legale pentru adjudecarea în

beneficiul apelantului a compensației pentru prejudiciul moral invocat. Astfel, deși

unele concluzii ale primei instanțe se prezintă a fi contrare celor statuate în prezenta

decizie, acestea nu sunt determinative și, astfel sunt irelevante și nu influențează

corectitudinea soluției oferite, precum nici nu determină necesitatea casării hotărîrii

contestate în contextul în care art. 386 alin. (2) Cod de procedură civilă prevede

expres că o hotărîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale.

La 05 martie 2019 Andrian Paladuța, reprezentat de avocatul Nina Matveeva-

Bociog, a declarat recurs în temeiul art.432 alin. (2), lit. a), b), alin. (3), lit. f), alin.

(4), (5) Cod de procedură civilă, solicitând casarea hotărîrii din 09 februarie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță competentă.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor

ierarhic inferioare și a menționat că atît prima instanță, cît și instanța de apel au

soluționat litigiul în procedura contencioasă, încălcînd astfel competența

jurisdicțională or, cererea de chemare în judecată urma a fi examinată în contencios

administrativ.

A indicat că în contractul individual de muncă încheiat între Andrian Paladuța

și Primăria orașului Șoldănești este indicat că angajatorul este primăria orașului

Șoldănești și acest contract este semnat de primar.

A menționat că contravin Legii cu privire la Întreprinderea de Stat și

Întreprinderea Municipală, concluziile instanței de apel precum că Primăria este

fondatorul ÎM „Asociația Pieților din Șoldănești” din motivul că potrivit acestei legi,

cît și potrivit Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, aplicate eronat de

instanța de apel, fondatorul întreprinderii municipale este o autoritate deliberativă,

în cazul dat Consiliul orășenesc dar nu Primăria, dar Primăria este angajatorul

recurentului și instanța de apel nu este competentă de a schimba acest statut prin

contractul individual de muncă încheiat în baza legii.

A invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță au ignorat și nu au dat

nici o apreciere argumentului recurentului că el după eliberarea din detenție zilnic

venea la locul de muncă, la Primărie și se afla la piață zile întregi, dar nu a putut

exercita funcțiile din motiv că aceste funcții erau exercitate de Mihail Vareaghin,

angajat pe timpul absenței lui Andrian Paladuța. Astfel, instanța de apel ignorînd

acest fapt, absolut eronat și arbitrar a concluzionat de Andrian Paladuța nu s-a

prezentat la locul de muncă. Instanța de apel nu a examinat apelul declarat de

Andrian Paladuța, nu s-a expus asupra legalității sau ilegalității hotărîrii primei

instanțe și contrar prevederilor a examinat pricina sub alt aspect decît a fost

examinată de prima instanță și a decis respingerea pretențiilor pe alt temei de cît

prima instanță și pe temei care nu a fost invocat nici de reclamant, nici de pîrît și

care nu a fost constatat și invocat în hotărîrea primei instanțe.

A susținut că instanța de apel a încălcat dreptul recurentului la un proces

echitabil, deoarece toate temeiurile, argumentele și probele invocate de el nu au fost

discutate, cercetate, apreciate de ambele instanțe.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 14

ianuarie 2019 (f.d. 193, vol. II), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării

deciziei de către părțile la proces.

Prin urmare recursul declarat de către Andrian Paladuța, reprezentat de

avocatul Nina Matveeva-Bociog la 05 martie 2019 se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrian Paladuța, reprezentat

de avocatul Nina Matveeva-Bociog, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

5

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrian Paladuța, reprezentat

de avocatul Nina Matveeva-Bociog, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

6

considera inadmisibil recursul declarat de Andrian Paladuța, reprezentat de avocatul

Nina Matveeva-Bociog.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrian Paladuța, reprezentat de

avocatul Nina Matveeva-Bociog.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7