2ac-97/19 — incasarea datoriei de baza, a dobanzii de intarziere si a taxei de stat

Dosarul nr. 2ac-97/19

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând conflictul de competență jurisdicțională dintre Judecătoria

Soroca, sediul Florești, și Judecătoria Chișinău, sediul Central,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „FEE-Nord“ SA

împotriva „Drancor“ SRL în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea

datoriei de bază, a dobânzii de întârziere și a taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018, „FEE-Nord“ SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva „Drancor“ SRL (începând cu data de 25 februarie 2016, în proces de

insolvabilitate) cu privire la încasarea datoriei de bază în sumă de 61 178, 92 lei, a

dobânzii de întârziere în sumă de 467, 98 lei și a taxei de stat în sumă de 1 849, 41

lei (f.d. 2-3).

Prin încheierea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești,

cauza civilă a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Chișinău, sediul Central,

instanței de insolvabilitate în procedura căreia se află spre examinare procesul de

insolvabilitate a „Drancor“ SRL (f.d. 67).

Prin încheierea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

instanța de judecată și-a declinat competența de a judeca cauza civilă și a înaintat

dosarul Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență

jurisdicțională dintre Judecătoria Soroca, sediul Florești, și Judecătoria Chișinău,

sediul Central. A fost suspendat procesul până la stabilirea de către Curtea

Supremă de Justiție a competenței jurisdicționale teritoriale în această cauză (f.d.

74).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată competența Judecătoriei

Soroca, sediul Florești, de a judeca prezenta cauză civilă, din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 44 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conflictul

de competență dintre două sau mai multe judecătorii care nu țin de aceeași curte de

1

apel ori dintre o judecătorie și o curte de apel, ori între curțile de apel se judecă de

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție.

Conform art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul

procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea

interesată invocă existența unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța

de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură

contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, masa

debitoare reprezintă bunuri, inclusiv mijloace bănești în numerar și fără numerar,

în monedă națională și în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data

intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul

acestuia, cu excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare

silită.

În context, Colegiul decelează că prin litigii ce țin de masa debitoare nu se

înțeleg și acele litigii în care debitorul este pârât, iar reclamantul pretinde de la

debitor executarea unei prestații de a da o sumă bănească, temeiul căreia a apărut

înainte de intentarea procesului de insolvabilitate. Or, banii fac parte din categoria

bunurilor fungibile, adică sunt bunuri ce pot fi înlocuite cu altele la executarea unei

obligații, ceea ce înseamnă că reclamantul care pretinde de la debitor executarea

unei prestații de a da o sumă bănească nu pretinde în mod direct la mijloacele

bănești ce constituie masa debitoare.

După cum rezultă din materialele dosarului, și anume din copia deciziei din

14 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin hotărârea din

25 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost intentată procedura accelerată

de restructurare față de „Drancor“ SRL, care constituie una dintre procedurile

procesului de insolvabilitate (f.d. 46-48).

Colegiul evidențiază că „FEE-Nord“ SA solicită încasarea din contul

„Drancor“ SRL în proces de insolvabilitate a datoriei de bază în sumă de

61 178, 92 lei, acumulate de sucursala sau reprezentanța pârâtei din or. Florești în

perioada decembrie 2015 – februarie 2016, cât și a dobânzii de întârziere în sumă

de 467, 98 lei, acumulate înainte de intentarea procesului de insolvabilitate, și

anume înainte de emiterea hotărârii din 25 februarie 2016 a Curții de Apel

Chișinău.

Astfel, conform art. 79 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul

este pârât, iar reclamantul este creditor chirografar și care sunt pendinte la data

intentării procedurii de insolvabilitate se suspendă până la reluare de către

creditorul chirografar sau până la încetarea procedurii de insolvabilitate. Creditorii

chirografari sunt în drept să depună cerere de înaintare a creanțelor în instanța de

insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de creditorul chirografar în

cazul nevalidării creanțelor în procedura de insolvabilitate.

În această ordine de idei, Colegiul notează că instanța de drept comun urma

2

să suspende examinarea cauzei, și nu să o strămute la instanța de insolvabilitate.

Drept urmare, Colegiul reține că în condițiile în care în prezentul litigiu,

„FEE-Nord“ SA invocă existența unor creanțe față de „Drancor“ SRL în proces de

insolvabilitate apărute înainte de intentarea procesului de insolvabilitate, adică

înainte de emiterea hotărârii din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

instanța de insolvabilitate, și anume Judecătoria Chișinău, sediul Central, nu

dispune de competență exclusivă de a judeca acest litigiu.

În conformitate cu art. 39 alin. (3) din Codul de procedură civilă, acțiunea

care izvorăște din activitatea unei sucursale sau reprezentanțe a unei persoane

juridice sau a unei alte organizații poate fi intentată și în oricare dintre sediile

instanței de la locul unde sucursala sau reprezentanța își are sediul.

În speță, reclamanta „FEE-Nord“ SA a declanșat o acțiune care izvorăște din

activitatea sucursalei sau reprezentanței „Drancor“ SRL în proces de

insolvabilitate, amplasată pe str. Ștefan cel Mare nr. 67, or. Florești. Deci,

reclamanta „FEE-Nord“ SA era în drept să intenteze acțiunea civilă în oricare

dintre sediile instanței de la locul unde sucursala sau reprezentanța nominalizată își

are sediul, adică inclusiv la Judecătoria Soroca, sediul Florești.

Astfel, Colegiul notează că reclamanta „FEE-Nord“ SA era în drept să

aleagă instanța de judecată competentă în temeiul art. 39 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, deoarece prevederile art. 39 din Codul de procedură civilă, care

guvernează competența la alegerea reclamantului, sunt aplicabile în situația în care

instanța de insolvabilitate nu dispune de competență exclusivă de a judeca cauza.

Din aceste raționamente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge la concluzia că Judecătoria Soroca, sediul Florești, este

competentă de a judeca prezenta cauză civilă.

În conformitate cu art. 44 alin. (3) și 269-270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se constată competența Judecătoria Soroca, sediul Florești, de a judeca

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „FEE-Nord“ SA

împotriva „Drancor“ SRL în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea

datoriei de bază, a dobânzii de întârziere și a taxei de stat.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

3