2ra-868/19 — cu privire la transmiterea în proprietate a bunului imobil în contul executării obligațiilor contractuale și înregistrarea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la transmiterea în proprietate a bunului imobil în contul executării obligaţiilor contractuale şi înregistrarea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-868/19 — cu privire la transmiterea în proprietate a bunului imobil în contul executării obligațiilor contractuale și înregistrarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-868/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Central – A. Braga
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov
ÎNCHEIERE
15 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeri Jilin,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeri Jilin
împotriva lui Andrei Basso și Alei Basso cu privire la transmiterea în proprietate a
bunului imobil în contul executării obligațiilor contractuale și înregistrarea dreptului
de proprietate,
împotriva deciziei din data de 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de către Valeri Jilin, s-a menținut hotărârea din data de
27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,
constată:
La 20 iulie 2013 Valeri Jilin a depus cerere de chemare în judecată, ulterior
concretizată, împotriva lui Andrei Basso și Alei Basso cu privire la transmiterea în
proprietate a încăperilor nr.11,12, 13, cu suprafața de 142,5 m2 din str. Pandurilor
70/2, mun. Chișinău în contul executării obligațiilor contractuale din 26 mai 2005.
(f.d.2-4, 74, vol.I)
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2005 s-a ocupat de
privatizarea a două încăperi din subsolul amplasat în str. Pandurilor 70/2, mun.
Chișinău cu suprafața de 86,5 m2. În același an a avut o înțelegere cu vecinul său
Andrei Basso că el se va ocupa din numele acestuia de privatizarea a trei încăperi
nr. 11, 12, 13 amplasate în subsolul de pe aceiași adresă cu suprafața de 142,5 m2.
Condițiile înțelegerii au fost incluse în contractul din 26 mai 2005, prin care el s-a
obligat să efectueze toate acțiunile pentru pregătirea și perfectarea actelor necesare
pentru privatizare a încăperilor cu suprafața de 142,5 m2 , amplasate pe str. Pandurilor
70/2, mun. Chișinău.
1
Valeri Jilin a menționat că cheltuielile pentru perfectarea actelor necesare pentru
privatizarea încăperilor menționate au fost puse pe seama sa. Pentru a putea efectua
careva acțiuni din numele lui Andrei Basso, acesta la data de 30 mai 2005 și
11 decembrie 2006 i-a eliberat pe numele său procuri autentificate notarial.
Reclamantul a susținut că privatizarea a durat aproximativ doi ani, fiind
suportate cheltuieli în sumă de 4 833 dolari SUA. La 26 ianuarie 2007 dreptul de
proprietate asupra încăperilor nr. 11, 12, 13 cu suprafața de 142, 5 m2, amplasate în
subsolul blocului pe str. Pandurilor 70/2, mun. Chișinău, a fost înregistrat pe numele
lui Andrei Basso.
În contractul din 26 mai 2005 s-a indicat că la finisarea tuturor lucrărilor legate
de privatizare el urma să-i transmită lui Andrei Basso în proprietate încăperile date
contra sumei egale cu cheltuielile suportate pentru privatizare. Mai mult ca atât, el
pentru orice acțiune întreprinsă și sumă cheltuită îi prezenta lui Andrei Basso dări de
seamă, deci ultimul cunoștea care au fost cheltuielile suportate pe parcursul anilor în
care a durat procedura de privatizare.
Valeri Jilin a indicat că s-a adresat către Andrei Basso cu cereri, în scris și
verbal, prin care a solicitat ca ultimul să-și execute obligațiile contractuale, însă acesta
se eschivează de la executarea obligațiilor sale.
Cauza în instanța de fond a fost examinată în lipsa pârâților, acestea fiind citați
public pe motiv că nu se cunoștea locul aflării lor.
Prin hotărârea din 18 martie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a
admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către Valeri Jilin. S-a
transmis în contul executării silite a obligațiilor asumate prin contractul din 26 mai
2005 din proprietatea lui Andrei Basso și Alei Basso în proprietatea lui Valeri Jilin
bunul imobil-încăperile nr. 11,12,16, cu suprafața totală de 142, 5m2, situate pe adresa
mun. Chișinău, str. Pandurilor, 70/2, subsoluri. S-a anulat măsura de asigurare a
acțiunii, aplicată prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 august
(f.d.77, 95-96, vol.I)
Nefiind de acord cu hotărârea din 18 martie 2014 a instanței de fond, la 04
martie 2016 Andrei Basso a depus cerere de apel și cerere de repunere în termen a
apelului dat.
Prin încheierea din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă
cererea de repunere în termen a cererii de apel.
Prin decizia din 02 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de
apel declarată de către Andrei Basso, s-a casat hotărârea din 18 martie 2014 a
Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași
instanță în alt complet de judecată. (f.d.141, 142-150, vol.I)
În cadrul rejudecării cauzei Valeri Jilin a depus cerere de concretizare a
pretențiilor sale, solicitând transmiterea în proprietate a încăperilor nr.11,12, 13, cu
suprafața de 142,5 m2 din str. Pandurilor 70/2, mun. Chișinău în contul executării
obligațiilor contractuale din 26 mai 2005 și înregistrarea dreptului de proprietate.
(f.d.206-209, vol.I)
Prin hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,
s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă cererea de
2
chemare în judecată depusă de către Valeri Jilin. S-a încasat de la Valeri Jilin în
beneficiul lui Andrei Basso cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 4 500 lei.
S-a anulat măsura de asigurare a acțiunii aplicată prin încheierea Judecătoriei
Botanica, mun. Chișinău din 10 octombrie 2016. (f.d. 102, 108-112, vol.II)
Prin decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea
de apel declarată de către Valeri Jilin, s-a menținut hotărârea din 27 septembrie 2017
a Judecătoriei Chișinău, sediul Central. (f.d.236, 237-245 vol.II)
Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut ca fiind corectă
hotărârea instanței de fond prin s-a constatat că Valeri Jilin a depus cererea de
chemare în judecată cu omiterea termenului de prescripție, ori termenul de prescripție
a început să curgă la data când dreptul de proprietate asupra subsolurilor a fost
înregistrat în registrul public pe numele lui Andrei Basso și anume la data de 06 iunie
2007, iar Valeri Jilin s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune de apărarea
dreptului încălcat abia la data de 26 iulie 2013.
La 19 ianuarie 2019 Valeri Jilin a declarat recurs împotriva deciziei din
09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei hotărâri de admitere a acțiunii. (f.d.1-11,
vol.III)
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au
interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept
material și procedural, ceea ce a condus la soluționarea greșită a cauzei. Instanțele de
judecată la emiterea hotărârilor nu au luat în considerație că la încheierea contractului
din 26 mai 2005 el și Andrei Basso au introdus unele clauze pentru asigurarea
executării obligațiilor contractului și anume asupra patrimoniului lui Andrei Basso a
fost constituit un drept de gaj general, care urma să garanteze obligațiile sale cu
privire la efectuarea din contul propriu a serviciilor, inclusiv și de achitare a
cheltuielilor legate de privatizarea încăperilor nelocative. Astfel, când Andrei Basso
și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra încăperilor nr.11,12,13, cu suprafața de
142,5 m2, a încălcat prevederile contractului din 26 mai 2005, ori prin înregistrarea
dreptului de proprietate asupra acestor imobile fără acordul său, i-a lezat dreptul de
proprietate. Totodată, instanțele de judecată nu au stabilit nici faptul că neexecutarea
nemotivată a obligațiilor contractuale de către Andrei Basso i-a cauzat un prejudiciu
patrimonial. Mai mult ca atât, instanțele de judecată nu au aplicat corect prevederile
Codului civil la stabilirea termenului de prescripție în vigoare la momentul încheierii
contractului din 26 mai 2005.
La 13 mai 2019 Andrei Basso, reprezentat de avocatul Teodor Bordei, a depus
referință, solicitând ca recursul declarat de către Valeri Jilin, să fie respins ca fiind
nefondat.(f.d.45-49, vol.III)
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
09 octombrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 20 octombrie 2018,
expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 15 noiembrie 2018, recepționată
3
de către recurent la 20 noiembrie 2018.(f.d.17, vol.III) Astfel, recursul declarat de
către Valeri Jilin, la 19 ianuarie 2019, se consideră declarat în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de Valeri Jilin,
este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că
Valeri Jilin a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de
judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu
pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către Valeri Jilin, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de
judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
4
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum
formal invocă Valeri Jilin, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Valeri Jilin inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul, declarat de către Valeri Jilin, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
5