3ra-155/19 — anularea ordinului, restabilrea la serviciu

3ra-155/19 — anularea ordinului, restabilrea la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-155/19

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (Svetlana Ghercavii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Eugeniu Bejenaru, Aurelia Toderaș, Ana Albu)

DECIZIE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Nicolae Uncuța,

în cauza civilă intentată la cererea depusă de Nicolae Uncuța împotriva

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, restabilirea în funcția anterior deținută și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, s-a casat hotărârea

din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, în partea restabilirii la

locul de muncă și reparării prejudiciului moral și în această parte s-a pronunțat o

hotărâre nouă prin care s-a încetat procesul în partea capătului de cerere privind

restabilirea atribuțiilor de serviciu și s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în

partea pretenției privind repararea prejudiciului moral,

constată:

La 15 martie 2017, reclamantul Nicolae Uncuța a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ (f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii a menționat că, prin hotărârea din 09 februarie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost restabilit în funcția de șef adjunct al

Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat.

Astfel, în scopul executării hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, prin Hotărârea Guvernului nr. 46 din 01 februarie 2017 a

fost numit (restabilit) în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat.

Concomitent cu publicarea Hotărârii Guvernului nr. 46 din 01 februarie 2017

în Monitorul Oficial, la 03 februarie 2017, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova

a emis ordinul nr. 33-A prin care s-a ordonat desemnarea lui Nicolae Uncuța șef

adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, responsabil de raionul

Glodeni.

La 06 februarie 2017, ordinul 33-A a fost expediat în adresa Oficiului teritorial

Bălți al Cancelariei de Stat pentru informarea titularului. După familiarizare cu

conținutul ordinului, și-a expus dezacordul, l-a semnat și a purces la executarea

acestuia.

Totodată, la 16 februarie 2017, a depus în conformitate cu articolul 14 din

Legea contenciosului administrativ cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea

ordinului nr. 33-A din 03 februarie 2017 emis de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova. Or, acesta este ilegal în fond, deoarece prin hotărârea din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost restabilit în funcția deținută

anterior eliberării, adică la 09 octombrie 2015, funcția de „responsabil pe mun.

Bălți”.

Mai mult, ordinul nr. 33-A din 03 februarie 2017 emis de Cancelaria de Stat

a Republicii Moldova este ilegal și din motiv că procedura de restabilire în funcția

anterior deținută, în baza hotărârii din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, nu s-a finalizat, deoarece a fost întrerupt lanțul etapelor de restabilire

și s-a intervenit brutal în cadrul executării hotărârii judecătorești.

Dealtfel, la momentul restabilirii la serviciu, la 03 februarie 2017, funcția

deținută anterior era ocupată de altă persoană, iar angajatorul nu a respectat

prevederile art. 82 pct. j1 din Codul muncii, iar drept consecință prin ordinul nr. 33-

A din 03 februarie 2017 s-a stopat executarea prevederilor legale și a încălcat

corelația dintre documentul executoriu și actul normativ al Cancelariei de Stat.

Astfel, reclamantul a opinat că la emiterea ordinului nr. 33-A din 03 februarie

2017 au fost ignorate prevederile art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003

„privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației

publice centrale și locale”, dispozițiile hotărârii judecătorești, ca act juridic

unilateral, emis în baza legii și obligatoriu spre executare.

În această ordine de idei, reclamantul Nicolae Uncuța a solicitat anularea

ordinului nr. 33-A din 03 februarie 2017 al Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, ca fiind emis ilegal și cu încălcarea competenței.

La 26 iulie 2017, reclamantul Nicolae Uncuța a depus cerere de completare a

acțiunii, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 33-A din 03 februarie 2017 emis

de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova; reintegrarea la locul de muncă ocupat

anterior eliberării din funcție, în mun. Bălți, cu restabilirea atribuțiilor de serviciu

anterior ocupate de „responsabil de coordonarea generală a activității serviciilor

publice deconcentrate mun. Bălți”; repararea prejudiciului moral în mărime de un

salariu de funcție de 6885 de lei, cauzat prin transferul nelegitim într-o altă funcție

(f.d.86).

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a

admis acțiunea depusă de Nicolae Uncuța; s-a anulat ordinul nr. 33-A din 03

februarie 2017 emis de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova; s-a restabilit

Nicolae Uncuța în atribuțiile de serviciu anterior ocupate – „responsabil de

coordonarea generală a activității serviciilor publice deconcentrate mun. Bălți”; s-a

încasat de la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui Nicolae

Uncuța suma de 6885 de lei cu titlu de prejudiciu moral; s-a încetat procesul în partea

capătului de cerere cu privire la reintegrarea la locul de muncă ocupat anterior

eliberării din funcție (f.d.120, 123-130).

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, prin prisma pct. 6 și 15

din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, ordinul nr. 33-A din 03

februarie 2017 a fost emis de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu încălcarea

prevederilor legale, și anume de o persoană neîmputernicită – Secretarul general al

Guvernului, deși șefii adjuncți ai Cancelariei de Stat pot fi numiți și eliberați din

funcție doar prin Hotărârea Guvernului.

Prin decizia din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 27

decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, în partea restabilirii la locul de

muncă și reparării prejudiciului moral și în această parte s-a pronunțat o hotărâre

nouă prin care s-a încetat procesul în partea capătului de cerere privind restabilirea

atribuțiilor de serviciu ocupate – „responsabil de coordonarea generală a activității

serviciilor publice deconcentrate mun.Bălți” și s-a respins ca fiind neîntemeiat

capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral, iar în rest s-a menținut

hotărârea primei instanțe (f.d. 187-188, 189-207).

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, hotărârea din 27

decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, în partea anulării ordinului

nr. 33-A din 03 februarie 2017 a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova este

corectă. Or, prin prisma art. 49 alin. (1) coroborat cu art. 68 din Codul muncii,

angajatorul nu putea modifica locul de muncă al lui Nicolae Uncuța fără acordul

acestuia.

Totodată, Curtea de Apel Bălți a conchis necesitatea încetării procesului în

partea capătului de cerere privind reintegrarea la locul de muncă ocupat anterior

eliberării din funcție – „responsabil de coordonarea generală a activității serviciilor

publice deconcentrate mun. Bălți”. Or, în privința acestei pretenții există o hotărâre

judecătorească irevocabilă, și anume hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia că Nicolae Uncuța nu poate pretinde

compensarea prejudiciului moral cauzat în urma transferului nelegitim la o altă

muncă, deoarece el nu a fost privat de posibilitatea de a munci. Ba chiar mai mult, a

muncit toată perioada începând cu momentul restabilirii sale și până la momentul

încetării relațiilor de muncă prin publicarea Hotărârii Guvernului nr. 7 din 12

ianuarie 2018.

La 14 decembrie 2018, Nicolae Uncuța a declarat recurs împotriva deciziei din

04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți (f.d.215-219, 220).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat

că, instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante pentru justa

soluționare a cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și a depășit limitele

atribuțiilor sale procedurale.

În acest sens recurentul a menționat că, instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia că „…reieșind din caracterul irevocabil al hotărârii din 09 februarie 2016

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Nicolae Uncuța nu este în drept de a înainta

o nouă acțiune prin care ar contesta faptele și raporturile juridice deja stabilite prin

această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Or, hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

căpătat irevocabilitatea abia la 28 noiembrie 2018, în baza încheierii Curții Supreme

de Justiție. Prin urmare, această circumstanță nu a constituit obiectul litigiului și nu

a fost pusă în discuție în cadrul dezbaterilor judecătorești.

La fel, este neîntemeiată și concluzia instanței de apel de a respinge capătul de

cerere cu privire la repararea prejudiciului moral. Or, prin anularea actului

administrativ contestat, în esență, instanța de judecată a recunoscut ilegalitățile

comise de către angajator în privința sa ca salariat. Prin urmare, în condițiile speței,

repararea prejudiciului moral are menirea satisfacerii morale ale salariatului și

atenționarea angajatorului în vederea respectării legislației muncii.

În această ordine de idei, recurentul Nicolae Uncuța a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți

și menținerea hotărârii din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central.

Copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 19 octombrie 2018 și a

fost recepționată la 24 octombrie 2018 (f.d.210). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

admisibil recursul declarat de Nicolae Uncuța împotriva deciziei din 04 septembrie

2018 a Curții de Apel Bălți și s-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare în

fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție soluționează recursurile împotriva încheierilor și admisibilitatea

cererilor de recurs în complete de 3 judecători, iar cererile de recurs – în complete

de 5 judecători.

Prin prisma art.194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Articolul 247 din Codul administrativ consemnează că, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării

recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din 05

aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un

principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții

de Apel Bălți, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, precum și a interpretat și aplicat în mod

eronat normele de drept material și procedural pertinente speței, iar drept consecință

a adoptat o soluție greșită și nemotivată.

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efect devolutiv al apelului,

Curții de Apel Bălți îi revenea rolul de a atrage o deosebită atenție la determinarea

raportului material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului

obiectului acțiunii și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de judecată

urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății, circumstanță

care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și

obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

Or, conform principiilor dreptului procesual civil, acțiunea civilă este

ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin

intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul constată că instanța de apel eronat a

aplicat principiul lucrului judecat (res judicata), deoarece prin prisma acestuia nu

mai pot fi puse în discuție și date alte aprecieri unor chestiuni constatate prin hotărâri

irevocabile.

În acest sens, urmează a fi notat că unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere inter

alia ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor juridice

presupunând respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

În speță, însă, se constată că instanța de apel a degrevat de probațiune și a

constatat unele circumstanțe în baza unei hotărâri judecătorești care la momentul

judecării cauzei în apel nu căpătase irevocabilitatea. Or, hotărârea din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în baza căreia reclamantul a fost

restabilit la locul de muncă a devenit irevocabilă la 28 noiembrie 2018 în baza

încheierii Curții Supreme de Justiție, iar decizia instanței de apel în prezenta cauză

civilă a fost adoptată la 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

Prin urmare, soluția instanței de apel s-a bazat pe unele circumstanțe care nu s-

au produs la momentul adoptării deciziei 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

Drept consecință, Colegiul apreciază ca fiind neprobată concluzia Curții de Apel

Bălți precum că „…reieșind din caracterul irevocabil al hotărârii din 09 februarie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Nicolae Uncuța nu este în drept de a

înainta o nouă acțiune prin care ar contesta faptele și raporturile juridice deja stabile

prin această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

La capitolul dat Colegiul atestă că, instanța de apel și-a format concluziile în

baza unor probe ce nu au fost cercetate în cadrul dezbaterilor judecătorești. Or,

încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în baza căreia

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a devenit

irevocabilă, apriori nu putea fi cercetată ca probă la momentul examinării prezentei

cauze în ordine de apel – la 04 septembrie 2018.

În atare circumstanțe, se deduce că instanța de apel nu a respectat principiul

nemijlocirii și oralității dezbaterilor judiciare, consemnat la articolul 25 din Codul

de procedură civilă, precum și principiul legalității și temeiniciei hotărârii

judecătorești.

În acest sens articolul 239 din Codul de procedură civilă statuează că, instanța

își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și

pe probele cercetate în ședința de judecată.

Respectiv, conjunctura relevată supra profilează ipoteza conform căreia,

instanța de apel eronat a aplicat și instituția încetării procesului civil, or, această

soluție s-a bazat pe circumstanțe care la momentul adoptării soluției încă nu s-au

produs. Astfel, instanța de apel nu putea dispune încetarea procesului din motivul

existenței unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile, deoarece la acel moment

hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nu era

irevocabilă.

Mai mult, pentru aplicarea instituției finisării procesului fără emiterea hotărârii,

prin încetarea procesului civil în temeiul articolului 265 lit. b) din Codul de

procedură civilă, urmează a fi întrunite anumite condiții: 1) trebuie să existe cel puțin

două litigii între aceleași părți; 2) obiectul acestor litigii trebuie să fie identic; 3)

temeiurile acțiunilor trebuie să coincidă; și 4) să existe o hotărâre judecătorească

rămasă irevocabilă emisă pe unul din aceste litigii.

În această ordine de idei, din memoriul deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții

de Apel Bălți se constată că, la aplicarea instituției încetării procesului civil, instanța

de apel nu a verificat dacă obiectul material al prezentei cauze civile este identic

după temeiuri cu obiectul material al litigiului soluționat prin hotărârea din 09

februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. Or, anume această

circumstanță este una din cele esențiale pentru a dispune încetarea procesului.

Or, Curtea observă că prin hotărârea din 09 februarie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău, reclamantul a fost repus în funcția sa datorită anulării

ordinului nr.139-p din 9 octombrie 2015 (f.d.16). În prezentul litigiu, însă,

reclamantul solicită restabilirea în exercitarea atribuțiilor sale, invocînd că ordinul

nr.33-A din 3 februarie 2017 al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova este ilegal

și pentru faptul că anterior a fost anulat ordinul nr.139-p din 9 octombrie 2015 și

instanțele judecătorești au emis titlu executoriu.

Succesiv, Colegiul apreciază ca fiind nemotivate și insuficiente concluziile

Curții de Apel Bălți în partea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea

prejudiciului moral.

Sub acest aspect instanța de apel neîntemeiat a reținut că acest capăt de cerere

este guvernat doar de prevederile articolului 327 din Codul muncii și normele

generale ale Codului civil care prevăd repararea prejudiciului moral, și anume

articolul 1422. Or, obiectul principal al prezentei acțiuni îl formează exercitarea

controlului judecătoresc al legalității unui act administrativ – ordinul nr. 33-A din

03 februarie 2017 emis de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova. Respectiv, în

condițiile speței, problema reparării prejudiciului moral urmează a fi soluționată

inclusiv și prin prisma Legii contenciosului administrativ, deoarece reclamantul

pretinde că suferințele suportate i-au fost cauzate anume prin actul administrativ

contestat.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat

un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al

apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a interpretat și

aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural pertinente speței, fapt

ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.

La caz, Colegiul învederează că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor

pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de

obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și

redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie

1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce

i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful

29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea

o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru

care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în

dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice

temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de Nicolae Uncuța împotriva deciziei din 04 septembrie 2018 a

Curții de Apel Bălți, deoarece soluția instanței de apel este bazată pe neelucidarea

circumstanțelor speței și este adoptată cu încălcarea normelor de drept material și

procedural.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de Nicolae

Uncuța și casării deciziei din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea

cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să emită

o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art.248 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Nicolae Uncuța împotriva deciziei din 04

septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

Se casează decizia din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Uncuța

împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, restabilirea în funcția anterior deținută și repararea prejudiciului moral

și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh