2ra-907/19 — obligarea eliberării terenului

Dosarul nr. 2ra-907/19

Prima instanță: (Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni) C. Crețu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Culai Victor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni împotriva lui Culai Victor cu privire la obligarea

executării actului administrativ și obligarea eliberării terenului proprietate publică,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel depusă de Culai Victor, s-a casat integral hotărârea

Judecătoriei din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a pronunțat

o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Primăria satului Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni,

c o n s t a t ă :

La 09 octombrie 2017, Primăria satului Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni au

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Culai Victor cu privire la obligarea

executării actului administrativ și obligarea eliberării terenului proprietate publică.

În motivarea acțiunii, Primăria satului Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni au

menționat că Primăria satului Dănceni deține cu drept de proprietate publică suprafața

de teren de 0,20 ha, ce face parte din terenurile cu destinație de pășuni, amplasat în

extravilanul satului Dănceni, raionul Ialoveni.

A relatat că în anul 2012, pârâtul Culai Victor a construit pe acest teren o

construcție ușor demontabilă, cât și unele capitale și anume: stână, unde își

adăpostește câteva sute de oi pe care le are în proprietatea sa, în lipsa unui contract de

arendă încheiat cu Primăria.

A specificat că prin decizia Consiliului sătesc Dănceni nr. 3/08 din 11 mai 2017

”Cu privire la ocuparea abuzivă a terenului”, Culai Victor a fost avertizat să elibereze

terenul în termen de 7 zile de la data înmânării deciziei, însă pârâtul nu a întreprins

nici o măsură în vederea executării acesteia.

1

A solicitat Primăria satului Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni, în temeiul

art. 374 alin. (1) Cod civil, obligarea lui Culai Victor să execute decizia Consiliului

sătesc Dănceni nr. 3/08 din 11 mai 2017 și să elibereze terenul ocupat în mod abuziv,

proprietate publică a Primăriei satului Dănceni.

Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului Dănceni și Consiliul

sătesc Dănceni.

S-a obligat Culai Victor să execute Decizia Consiliului sătesc Dănceni nr. 3/08

din 11 mai 2017 ”Cu privire la ocuparea abuzivă a terenului”, ce-i aparține Primăriei

satului Dănceni, raionul Ialoveni.

S-a încasat de la Culai Victor în beneficiul statului suma de 100 lei cu titlu de

cheltuieli aferente judecării cauzei.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel depusă de Culai Victor, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei din 13 iunie

2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin

care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Dănceni și Consiliul sătesc Dănceni.

S-a obligat Culai Victor să elibereze terenul ocupat abuziv ce aparține Primăriei

satului Dănceni, raionul Ialoveni.

În rest, pretențiile s-au respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în litigiul dedus judecății, Primarul satului Dănceni, raionul Ialoveni a

solicitat obligarea lui Culai Victor să execute un act administrativ și să elibereze o

porțiune de teren ocupată abuziv.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi obligată o persoană să

execute un act administrativ, or, o atare procedură nu este prevăzută de lege.

Deci instanța de apel a concluzionat că Primăria și Consiliul sătesc Dănceni au

solicitat de asemenea apărarea dreptului de proprietate asupra terenului proprietate

publică, formulând cerințe similare părții dispozitive a acului administrativ și ca

urmare nu este necesară și înaintarea unei cerințe separate de obligare a pârâtului să

execute actul administrativ.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că soluția instanței de fond cu privire la

obligarea lui Culai Victor să execute decizia Consiliului sătesc Dănceni nr. 3/08 din

11 mai 2017, este afectată de eroare și nu poate fi menținută.

La 18 martie 2018, Culai Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Culai Victor, în motivarea recursului a menționat la materialele

cauzei nu se regăsesc probe ce ar demonstra că a ocupat terenul public care aparține

administrației publice locale din satul Dănceni și că pe acest teren se află careva

bunuri ale sale.

Astfel recurentul a invocat încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor

de drept material la examinarea cauzei de către instanța de apel.

La 08 mai 2019, Consiliul local Dănceni a depus referință la recursul declarat de

2

Culai Victor, prin care a solicitat să fie respins cu menținerea deciziei instanței de

apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 decembrie 2018, însă

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 18 martie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

3

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Culai Victor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Culai Victor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

4