3ra-1428/18 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii deciziei

3ra-1428/18 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1428/18

prima instanță: Judecătoria Criuleni (Jud: V. Suciu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: I. Secrieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea

Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore Placinta,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă Întreprinderea

Individuală „Balaban Mihail” împotriva Consiliului orășenesc Criuleni,

intervenienți accesorii Primăria orașului Criuleni, Serghei Ianenco cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii unei decizii

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, s-a modificat

hotărârea din 20 februarie 2018 a Judecătoriei Criuleni în partea încasării

cheltuielilor de judecată, în rest hotărârea primei instanțe s-a menținut,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2017, Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Criuleni, intervenienți

accesorii Primăria orașului Criuleni, Serghei Ianenco cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea emiterii unei decizii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 29 aprilie 1998, Primăria

orașului Criuleni a emis decizia nr. 4-3.8, prin care a atribuit lui Serghei Ianenco un

lot de pământ cu suprafața de 0,10 ha, din str. Ștefan cel Mare13, or. Criuleni pentru

construcția casei de locuit și l-a obligat pe Serghei Ianenco, în termen de 30 zile, să

se adreseze organelor locale de arhitectură și urbanistică pentru întocmirea

certificatului de urbanism și în termen de 6 luni să comande proiectul casei de locuit

persoanelor autorizate în acest domeniu.

Astfel reclamantul a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17

aprilie 2013 a fost admisă cererea lui Serghei Ianenco cu privire la executarea actului

administrativ și a fost obligată Primăria or. Criuleni să execute decizia nr. 4-3.8 din

29 aprilie 1998 cu privire la atribuirea terenului pentru construcția casei de locuit

din str. Ștefan cel Mare13, or. Criuleni și să elibereze lui Serghei Ianenco titlul de

1

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu drept de proprietate asupra

terenului pentru construcția casei de locuit pe suprafața disponibilă la data

pronunțării hotărârii, însă nu mai mică de 0,0571 ha.

Reclamantul a menționat că, la 10 ianuarie 2017, Consiliul orășenesc Criuleni

a emis decizia nr. 1/12 cu privire la executarea titlului executoriu eliberat în baza

hotărârii Judecătoriei Criuleni din 17 aprilie 2013, prin care a decis ca Primăria

orașului Criuleni să întocmească planul cadastral al lotului de teren cu suprafața de

0,057 ha, să-l înregistreze în Registrul bunurilor imobile și să elibereze lui Serghei

Ianenco titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, precum și a abrogat

decizia Consiliului orășenesc Criuleni nr.7/5 din 23 decembrie 2015 cu privire la

executarea unui titlu executoriu.

În acest sens, reclamantul a specificat că Consiliul orășenesc Criuleni nu a

indicat în decizia nr. 1/12 din 10 ianuarie 2017 faptul că în baza hotărârii

Judecătoriei Criuleni din 17 aprilie 2013 și a deciziei Primăriei or. Criuleni din 29

aprilie 1998, a fost obligată Primăria or. Criuleni să îi acorde lui Serghei Ianenco un

termen de 30 zile pentru a se adresa organelor locale de arhitectură și urbanistică în

vederea întocmirii certificatului de urbanism și un termen de 6 luni pentru a comanda

proiectul casei de locuit persoanelor autorizate în acest domeniu.

Astfel reclamantul a relatat că, la 31 ianuarie 2017, a depus cerere în adresa

Consiliului orășenesc Criuleni, prin care a solicitat emiterea unei rectificări în

decizia nr. 1/12 din 10 ianuarie 2017 și, în acest sens, să introducă în conținutul

acestei decizii că se obligă Serghei Ianenco, în termen de 30 zile, să se adreseze

organelor locale de arhitectură și urbanistică pentru întocmirea certificatului de

urbanism și în termen de 6 luni să comande proiectul casei de locuit persoanelor

autorizate în acest domeniu.

Prin răspunsul din 15 februarie 2017 a Primăriei orașului Criuleni, cererea a

fost respinsă, având drept temei prevederile art. 70 din Legea nr. 317 din 18 iulie

2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației

publice centrale și locale, care stipulează expres procedura rectificării.

Reclamantul a considerat că Consiliul orășenesc Criuleni a emis ilegal decizia

nr. 1/12 din 10 ianuarie 2017 cu privire la executarea unui titlu executoriu eliberat

în baza hotărârii din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Criuleni, întrucît în conținutul

acesteia nu a stipulat expres faptul că Serghei Ianenco se obligă, în termen de 30

zile, să se adreseze organelor locale de arhitectură și urbanistică pentru întocmirea

certificatului de urbanism și, în termen de 6 luni, să comande proiectul casei de locuit

persoanelor autorizate în acest domeniu.

Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail” a accentuat că prin decizia nr. 1/12

din 10 ianuarie 2017 cu privire la executarea unui titlu executoriu, Consiliul

orășenesc Criuleni a acordat lui Serghei Ianenco o perioadă nedeterminată pentru a

se adresa referitor la întocmirea certificatului de urbanism și comandarea proiectului

casei de locuit.

Solicită Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail” anularea deciziei

Consiliului orășenesc Criuleni nr. 1/12 din 10 ianuarie 2017 cu privire la executarea

unui titlu executoriu eliberat în baza hotărârii din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei

Criuleni și obligarea pârâtului de a emite o nouă decizie cu privire la executarea

titlului executoriu eliberat în baza hotărârii din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei

2

Criuleni, în care să fie indicat că se va obliga Serghei Ianenco în termen de 30 zile,

să se adreseze organelor locale de arhitectură și urbanistică pentru întocmirea

certificatului de urbanism și în termen de 6 luni să comande proiectul casei de locuit

persoanelor autorizate în acest domeniu.

Prin hotărârea din 20 februarie 2018 a Judecătoriei Criuleni acțiunea depusă de

Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail” s-a respins ca fiind neîntemeiată. S-a

încasat din contul Întreprinderii Individuale „Balaban Mihail” în beneficiul lui

Serghei Ianenco cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei (f.d. 74, 77-

75).

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul depus

de Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, s-a modificat hotărârea din 20

februarie 2018 a Judecătoriei Criuleni în partea încasării cheltuielilor de judecată.

S-a micșorat cuantumul cheltuielilor de asistență juridică, încasate de la

Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail” în beneficiul lui Serghei Ianenco de la

3000 lei la 1000 lei. În rest hotărârea din 20 februarie 2018 a Judecătoriei Criuleni

s-a menținut (f.d. 112-120).

La 18 iunie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate (f.d. 121).

La 21 august 2018, Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă

de avocatul Grigore Placinta a depus recurs împotriva deciziei din 22 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea acțiunii.

Recurentul Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de

avocatul Grigore Placinta, în motivarea recursului, a indicat că instanțele de judecată

la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și interpretat eronat normele dreptului

material aplicabile raportului juridic litigios.

Recurentul a menționat că instanțele de judecată au respins acțiunea în temeiul

art. 16 alin. (1) Codul de Procedură Civilă și art. 2 din Legea contenciosului

administrativ, invocând că persoana vătămată este orice persoană fizică sau juridică

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri.

Recurentul a accentuat că instanțele de judecată nu au ținut cont de hotărârea

din 27 septembrie 2016 a Judecătoriei Criuleni, prin care a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”

împotriva Consiliului orășenesc Criuleni, intervenient accesoriu Primăria orașului

Criuleni, fiind anulată decizia Consiliului orășenesc Criuleni nr. 7/5 din 23

decembrie 2015 cu privire la executarea unui titlul executoriu și obligat Consiliul

orășenesc Criuleni de a emite o nouă decizie, în care să fie indicat că se va obliga

Serghei Ianenco în termen de 30 zile, să se adreseze organelor locale de arhitectură

și urbanistică pentru întocmirea certificatului de urbanism și în termen de 6 luni să

comande proiectul casei de locuit persoanelor autorizate în acest domeniu.

În ceea ce privește dreptul lezat, recurentul a menționat că teritoriul

Întreprinderii Individuale „Balaban Mihail”, care constă din piață agricolă mixtă se

află în vecinătate cu terenul în litigiu.

3

La 28 septembrie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs

Consiliului orășenesc Criuleni, Primăriei orașului Criuleni și lui Serghei Ianenco,

informându-i că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Consiliul orășenesc Criuleni, Primăria orașului

Criuleni și Serghei Ianenco nu au depus referință la cererea de recurs, prin care să-

și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs formulată de

Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore

Placinta, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen

recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de

avocatul Grigore Placinta la 21 august 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 22 mai 2018 a fost expediată în adresa părților la 18 iunie 2018

(f. d. 121), însă la materialele cauzei nu există dovada recepționării efective a

acesteia de către participanții la proces. Totodată, recurentul conform recursului a

susținut că a recepționat decizia instanței de apel la 22 iunie 2018.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei

contestate (18 iunie 2018), instanța de judecată a constatat că recursul declarat de

Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore

Placinta este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

În aceeași ordine de idei, materialele cauzei au confirmat faptul că recursul nu

a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

5

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Întreprinderea

Individuală „Balaban Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore Placinta este

formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. c) Codul de procedură civilă, așa cum prevede

art. 437 alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma

unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Întreprinderea Individuală „Balaban

Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore Placinta a formulat prezenta cerere după

ce a avut posibilitatea de a fi audiat de o instanță de fond și de o instanță de apel,

care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante

litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23

octombrie 1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

6

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil

de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Balaban

Mihail”, reprezentantă de avocatul Grigore Placinta nu ridică probleme de drept și

nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Balaban Mihail”,

reprezentantă de avocatul Grigore Placinta se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

7