2ra-806/19 — Înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-806/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central, judecător – L. Dașchevici

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Diana Șeptelici către Sergiu Țăranu și

Viorica Țăranu, SRL „Mădiluvi”, intervenient accesoriu Mihaela Țăranu, cu privire

la declararea nulă a contractului de comodat și înlăturarea obstacolelor în folosirea

terenului comun,

împotriva deciziei din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu și menținută hotărârea

din 30 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 2015, Diana Șeptelici a depus cerere de chemare în judecată (cu

concretizările ulterioare) către SRL „Madiluvi”, Sergiu Țăranu cu privire la

înlăturarea obstacolelor.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că ea este coproprietara la cota-parte

ideală din terenul pentru construcții, situat în or. Ungheni, str. XXXX, nr. 44, dreptul

său de proprietate fiind înregistrat la OCT Ungheni la 28 noiembrie 2008 în temeiul

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat prin Decizia

Consiliului local Ungheni nr. 10/17 din 07 noiembrie 2008. Pe acest teren se află un

bloc locativ din care apartamentul nr. 2 îi aparține reclamantei, iar Sergiu Țăranu este

coproprietarul celeilalte cote de teren și proprietarul apartamentului nr. 1.

Potrivit reclamantei, Sergiu Țăranu îi creează obstacole în folosirea terenului

comun. Astfel, fără acordul său, în mod abuziv, a consimțit prin contractul de

comodat din 01 octombrie 2014 desfășurarea activității SRL „Mădiluvi” pe porțiunea

de teren ce se află nemijlocit în apropierea ușii reclamantei, fiind instalat un chioșc în

care se vând diferite produse. Ca rezultat, este privată de posibilitatea de a folosi

această porțiune de teren.

Consideră că, SRL „Mădiluvi” posedă și folosește nelegitim terenul situat pe str.

XXXX, nr. 44, deoarece ea nu a dat acordul la încheierea contractului de comodat din

01 octombrie 2014, exprimându-și dezacordul cu desfășurarea activității acestora în

apropiere de intrarea în locuința sa.

Astfel, reclamanta a solicitat a declara nul contractul de comodat din 01

1

octombrie 2014, încheiat între SRL „Mădiluvi” și Sergiu Țăranu și de a-l obliga pe

Sergiu Țăranu să demoleze chioșcul instalat pe terenul din str. XXXX, nr. 27, or.

Ungheni, lângă intrarea în apartamentul nr. 2.

La 09 martie 2016, reprezentantul reclamantei – Dumitru Fortuna a înaintat o

cerere privind modificarea cuantumului pretențiilor, indicându-i în calitate de pârâți

pe Sergiu Țăranu, Viorica Țăranu și SRL „Mădiluvi” și solicitând a declara nul

contractul de comodat din 01 octombrie 2014, încheiat între SRL „Mădiluvi” și

Viorica Țăranu asupra porțiunii de teren cu suprafața de 10 m.p. din terenul cu n/c

XXXX din str. XXXX, nr. 44, or. Ungheni, aflat în coproprietatea a câte 1/2 cotă-

parte ideală a cet. Diana Șeptelici și Sergiu Țăranu; a obliga pârâții Sergiu Țăranu și

Viorica Țăranu să demoleze chioșcul instalat pe terenul din str. XXXX, nr. 44, or.

Ungheni, gestionat de SRL „Mădiluvi”; a încasa de la pârâții Sergiu Țăranu și

Viorica Țăranu în mod solidar în beneficiul reclamantei Diana Șeptelici cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 5 000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 22 august 2016 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central a fost

atrasă în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâților Mihaela Țăranu.

În urma concretizării cerințelor, reclamanta a solicitat a declara nul contractul de

comodat din 04 decembrie 2017, încheiat între SRL „Mădiluvi” și Viorica Țăranu

asupra porțiunii de teren cu suprafața de 10 m.p. din terenul cu n/c XXXX din str.

XXXX, nr. 44, or. Ungheni, aflat în coproprietatea a câte 1/2 cotă-parte ideală a cet.

Diana Șeptelici și Sergiu Țăranu; a obliga pe Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu de a

înlătura obstacolele prin demolarea sau evacuarea chioșcului instalat pe terenul din

str. XXXX, nr. 44, or. Ungheni, gestionat de SRL „Mădiluvi” și necrearea pe viitor a

obstacolelor la folosirea terenului aferent casei de locuit; a încasa cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 5 000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central s-a încetat

procesul civil la cererea înaintată de Diana Șeptelici către Sergiu Țăranu, Viorica

Țăranu, SRL „Mădiluvi” în privința capătului de acțiune ce ține de declararea nulă a

contractului de comodat din 01 octombrie 2014, încheiat între SRL „Mădiluvi” și

Viorica Țăranu asupra porțiunii de teren cu suprafața de 10 m.p. din terenul cu n/c

XXXX din str. XXXX, nr. 44, or. Ungheni.

Prin hotărîrea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central

acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligați Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu să

înlăture obstacolele prin evacuarea, după caz demolarea, chioșcului instalat pe terenul

situat pe str. XXXX, nr. 44, or. Ungheni și să nu creeze pe viitor obstacole la

folosirea terenului aferent casei de locuit. Cerința cu privire la declararea nulă a

contractului de comodat din 04 decembrie 2017, încheiat între Viorica Țăranu și SRL

„Mădiluvi”, fost respinsă. S-a încasat în mod solidar de la Sergiu Țăranu și Viorica

Țăranu în beneficiul Dianei Șeptelici cheltuielile de judecată care constau din taxa de

stat proporțional părții admise din acțiune în sumă de 100 (una sută) lei și cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 5 000 (cinci mii) lei. Cerința avocatului Tamara

Casian, în interesele pârâtului Sergiu Țăranu, privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3000 lei, fost respinsă.

Prin decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu și menținută hotărârea din 30 mai

2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prin amplasarea

chioșcului în condițiile din speță, s-ar putea aduce atingere dreptului de proprietate a

2

reclamantei garantat de art. 1 din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care indică că orice

persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

La 01 martie 2019, Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu au contestat cu recurs

decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și casarea parțială a hotărârii din 30 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central

în partea prin care acțiunea a fost admisă, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Potrivit recurenților, instanța de apel nu a constatat prin ce anume i se aduce

atingere dreptului de proprietate a reclamantei.

La 22 aprilie 2019, Diana Șeptelici, prin intermediul avocatului Dumitru Fortuna,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia și menținerea

deciziei contestate.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu

Țăranu și Viorica Țăranu este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

04 decembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 14 ianuarie 2019 (f.d.

59, vol. II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 04 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost înregistrat la 01 martie 2019, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

3

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Țăranu și Viorica Țăranu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

4