3ra-467/19 — contestarea actului administrativ, restituirea sumei, repararea prejudiciului moral

3ra-467/19 — contestarea actului administrativ, restituirea sumei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr.3ra-467/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecătorul: V. Lastavețchi)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

8 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Marcela Lefter împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu

privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a fost

menținută hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 11 iunie 2018, Marcela Lefter a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” (în continuare IP „Agenția

Servicii Publice”) cu privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în legătură cu schimbarea numelui

de familie după înregistrarea căsătoriei, la 16 februarie 2018 a depus la Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” cerere pentru eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova.

Prin comunicare din 14 martie 2018 eliberată de SEAI Centru a fost înștiințată

că termenul de examinare a cererii pentru eliberarea pașaportului a fost prelungit cu

30 de zile, cu prescripție de a prezenta hotărârea instanței sau confirmare eliberată de

procuror care efectuiază urmărirea penală sau de judecător care examinează dosarul

penal, că în privința ei nu sunt aplicate măsuri preventive.

A menționat că la 7 mai 2018 a recepționat înștiințarea IP „Agenția Servicii

Publice” nr. 6341 din 10 aprilie 2018 prin care i-a fost respinsă cererea pentru

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, în baza art. 4 alin. (16) lit. c)

din Legea nr. 273-XIII din 9 noiembrie 1994.

Reclamanta consideră ilegala și neîntemeiată respingerea cererii pentru

eliberarea pașaportului, din motiv că conform art. 4 din Legea 273-XIII din

1

9 noiembrie 1994, pașaportul nu poate fi eliberat dacă în cadrul unui proces de

urmărire penala sau de judecare a cauzei penale pe teritoriul Republicii Moldova,

solicitantul este anunțat în căutare de către organul abilitat sau are aplicată una din

măsurile preventive conform Codului de procedura penală.

Totodată reclamanta a menționat, că în februarie 2009 în privința ei a fost

intentat un dosar penal în baza art. 264 alin. 3 Cod Penal însă, măsuri preventive nu

au fost aplicate.

Reclamanta a afirmat că la 24 aprilie 2018 a depus cerere la IP „Agenția Servicii

Publice” conform căreia a solicitat, restituirea sumei de 850,00 de lei achitată pentru

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, dar răspuns nu a primit.

A solicitat reclamanta Marcela Lefter, să fie recunoscut ilegal răspunsul

IP „Agenția Servicii Publice” nr. 6341 din 10 aprilie 2018, restituirea sumei de

850,00 de lei achitată pentru eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova

și repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000,00 de lei pentru perioada de

până în mai 2018, la care se va adăuga câte 20 000,00 de lei pentru fiecare lună, până

la emiterea pașaportului solicitat.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de către Marcela Lefter împotriva IP „Agenția

Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei și

repararea prejudiciului moral a fost admisă parțial. A fost anulat actul administrativ

„înștiințare” emis de Direcția generală acte de identitate a Departamentului

înregistrare și evidență a populației din cadrul Agenției Servicii Publice cu nr. 6341

din 10 aprilie 2018. A fost obligată IP „Agenția Servicii Publice” să-i elibereze

Marcelei Lefter, pașaport al cetățeanului Republicii Moldova. A fost obligată IP

„Agenția Servicii Publice” să-i restituie Marcelei Lefter, taxa de eliberare a

pașaportului în valoare de 850,00 de lei, plătită prin nota nr. 201703002274 din

25 ianuarie 2017. A fost încasată de la IP „Agenția Servicii Publice” în beneficiul

Marcelei Lefter cu titlu de compensare a prejudiciului moral, suma în mărime de

2 000,00 de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 22 octombrie 2018 și ulterior, la

4 decembrie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” a declarat apel solicitând, admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea înaintată de către Marcela Lefter să fie respinsă.

Prin decizia din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de IP „Agenția Servicii Publice”, fiind menținută hotărârea din

16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată și-au motivat soluția prin faptul că, modul de eliberare a

actelor de identitate este reglementat de prevederile art. 4 din Legea privind actele de

identitate din sistemul național de pașapoarte. Cu privire la eliberarea actelor, art. 4

alin. (13) din Legea menționată prevede că actele de identitate se eliberează în temeiul

cererii depuse de către solicitant la autoritatea competentă în modul stabilit.

La fel, instanțele de judecată au menționat că doar autoritățile statului sunt

competente și în același timp obligate să întreprindă toate măsurile pentru colectarea

informației care împiedică eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova,

iar această obligație, în nici un caz, nu poate fi pusă în sarcina solicitantului

pașaportului.

2

Instanțele de judecată au stabilit că Marcelei Lefter i-a fost cauzat prejudiciul

moral or, fiind lipsită de pașaport, reclamantei-apelantei i-a fost încălcat dreptul

fundamental la libera circulație, proclamat de art. 27 din Constituție. Iar, suma de

2 000,00 de lei este una echitabilă și suficientă în coraport cu circumstanțele cauzei,

asigurând repararea prejudiciului moral cauzat.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au constatat că instituția publică nu a

eliberat actele solicitate de reclamantă, prin urmare IP „Agenția Servicii Publice”

urmează să-i restituie Marcelei Lefter taxa de stat achitată pentru eliberare a

pașaportului în valoare de 850,00 de lei.

La fel, au mai reținut ca nota nr. 201703002274 din 25 ianuarie 2017 nu trebuie

confundată cu plata pentru eliberarea pașaportului din prezentul litigiu, aceasta fiind

efectuată în baza notei nr. 201801012422 din 16 februarie 2018.

La 20 februarie 2019, IP „Agenția Servicii Publice” a depus recurs împotriva

deciziei din 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de către

Marcelei Lefter să fie respinsă.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta a reiterat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei.

Recurenta IP „Agenția Servicii Publice” a susținut că instanțele ierarhic

inferioare au dat apreciere arbitrară probelor prezentate, nu au elucidat și constatat pe

deplin circumstanțele relevante cazului, ce a dus la încălcarea drepturilor și

intereselor sale.

Recurenta consideră că instanța de apel a interpretat eronat prevederile Legii

273-XIII din 9 noiembrie 1994 cu privire la actele de identitate din sistemul național

de pașapoarte. Or, conform informației Serviciului tehnologii informaționale din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe numele Marcela Lefter a fost itentată cauza

penală.

Totodată a menționat că, IP „Agenția Servicii Publice” nu poate duce răspundere

pentru informația prezentată de organul abilitat prin lege, în cazul dat MAI de a

deține, prelucra și furniza o astfel de informație.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel din

15 ianuarie 2019, a fost expediată participanților la proces la 30 ianuarie 2019

(f.d. 96), însă confirmare privind recepționarea de către recurentă a acesteia la

materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că IP „Agenția Servicii Publice” s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 20 februarie 2019, în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de IP „Agenția Servicii Publice”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul depus de IP „Agenția Servicii Publice”.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se declară inadmisibil recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5