3ra-413/19 — contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-413/19

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (judecătorul: E. Lavciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: V. Negru, A. Malîi, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

8 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Anatolie Bădicu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Anatolie Bădicu împotriva Inspectoratului de Poliție Șoldănești și

Procuratura raionului Șoldănești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de către Anatolie Bădicu, fiind menținută hotărârea din

12 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești,

constată:

La 23 mai 2018, Anatolie Bădicu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Șoldănești și Procuratura raionului Șoldănești cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a depus petiții către Inspectoratul

de Poliție Șoldănești înregistrate în „Registrul Liter” a secretariatului cu nr.B-3 din

20 februarie 2018 și nr.B-14 din 12 martie 2018, prin care a sesizat despre comiterea

unei infracțiuni. Prin încheierea din 15 martie 2018, Inspectoratul de Poliție

Șoldănești a refuzat de a porni urmărirea penală.

A menționat, că la 2 aprilie 2018 a depus cerere către Procuratura raionului

Șoldănești prin care a solicitat investigarea legalității acțiunilor și actelor emise de

către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Șoldănești la examinarea sesizărilor sale,

însă, la 13 aprilie 2018 a fost informat că Procuratura raionului Șoldănești, nu are

temeiuri legale de a interveni în cazul dat.

A specificat că, nefiind deacord cu acest răspuns la 24 aprilie 2018 a expediat

către Procuratura Generală contestația care, prin urmare a fost redirecționată către

Procuratura raionului Șoldănești, ulterior la 4 mai 2018 a primit refuz de intervenție

a procurorului ierarhic superior în apărarea drepturilor și intereselor lui, din motiv că

nu au fost efectuate careva încălcări al legislației în vigoare.

Totodată a reținut că, deoarece nu a fost intentată urmărirea penală el are de

suferit urmări grave, în ceea ce privește sănătatea sa fizică și psihică. La fel, este lezată

1

personalitatea sa, deoarece localnicii s.Cobîlea îl asociază cu careva persoane de la el

din localitate ce nu se bucură de o reputație bună.

Reclamantul Anatolie Bădicu a solicitat, anularea încheierii Inspectoratului de

Poliție Șoldănești din 15 martie 2018.

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești acțiunea

a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 23 iulie 2018 Anatolie Bădicu a declarat

apel, solicitând admiterea apelului, repunerea în termenul legal a acțiunii, casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să

fie admisă.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Anatolie Bădicu și menținută hotărârea din 12 iulie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat că

concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt întemeiate, instanța interpretând

și aplicând corect normele de drept material aplicabile cazului.

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut prevederile art.16

al.(1) din Legea cu privire la petiționare nr.190-XIII din 19 iulie 1994, art. 17 al Legii

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, potrivit cărora pentru

exercitarea dreptului la acțiune în interiorul termenului de prescripție, asigură o

îmbinare echitabilă a intereselor tuturora, inclusiv dreptul de a fi examinată cauza „în

mod echitabil”, iar, dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului

egalității armelor, care presupune posibilități procesuale egale pentru părțile în proces,

indiferent de calitatea lor.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a specificat că instanță de fond

justificat și întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea acțiunii ca tardive, or,

Anatolie Bădicu, recepționând la 30 martie 2018 răspuns la petițiile depuse la

20 februarie 2018 cu nr. B-3 din și la 12 martie 2018 cu nr.B-14 formulat prin

încheierea Inspectoratului de Poliție Șoldănești din 15 martie 2018, abia la

23 mai 2018 s-a adresat în instanța de judecată, prin ce a ignorat termenul de

contestare de 30 zile prevăzut de prevederile legii, nesolicitînd repunerea în termen.

Instanța de apel a subliniat că în cazul dat nu era necesară respectarea procedurii

prealabile la Procuratura raionului Șoldănești în cazul în care Inspectoratul de Poliție

Șoldănești prin încheierea din 15 martie 2018 a examinat petițiile depuse de către

Anatolie Bădicu, respingîndu-le ca neîntemeiate, deci faptul că termenul de înaintare

a acțiunii în judecată a fost omis pe motiv că a contestat actul cu cerere prealabilă nu

poate servi drept temei pentru a concluziona că acțiunea în instanța de judecată a fost

depusă în termen.

Cu privire la pretenția privind repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de

procedură, instanța a stabilit că, Anatolie Bădicu la depunerea cererii de chemare în

judecată nu a solicitat repunerea în termen, considerînd că acțiunea este depusă cu

respectarea termenilor de prescripție.

Totodată a mai evidențiat că, în conformitate cu art.116 al.(1), al.(3) Cod de

procedură civilă, persoanele, care din motive întemeiate au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea

de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului, însă, Anatolie Bădicu nici nu a solicitat repunerea în termenul nominalizat și

2

nu a invocat nici un temei legal care să justifice omiterea termenului, nici o probă prin

care ar demonstra temeinicia posibilității de repunere a cererii în termen.

La 30 ianuarie 2019, Anatolie Bădicu a depus recurs împotriva deciziei din

21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă să fie

admisă.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul a reiterat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță

și în instanța de apel.

Totodată, recurentul Anatolie Bădicu consideră, că la 23 mai 2018 în termen

legal a depus cererea de chemare în judecată, or, ultimul răspuns a fost primit de la

Procuratura raionului Șoldănești la 4 mai 2018.

La 4 martie 2019 Inspectoratul de Poliție Șoldănești a înaintat referință prin care

a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

21 noiembrie 2018 (f.d. 123-129), fiind expediată în adresa părților prin scrisoare de

însoțire a Curții de Apel Chișinău la 11 ianuarie 2019 (f.d. 169), însă, confirmarea

privind recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că Anatolie Bădicu s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 30 ianuarie 2019, în termen. (f.d. 173-174)

Examinând temeiurile recursului declarat de către Anatolie Bădicu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Anatolie Bădicu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul depus nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

4

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul depus de către Anatolie Bădicu.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se declară inadmisibil recursul depus de către Anatolie Bădicu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5