2ra-270/19 — înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de folosintă a spatiului locativ proprietate comună în devălmăsie, încasarea prejudiciului material si moral

2ra-270/19 — înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de folosintă a spatiului locativ proprietate comună în devălmăsie, încasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-270/19

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Central (jud. V. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorobai, B. Bîrca)

D E C I Z I E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Ghenadie Petcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Petcu

(Morari) împotriva lui Ghenadie Petcu cu privire la înlăturarea impedimentelor în

exercitarea dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună în devălmășie,

încasarea prejudiciului material și moral,

și cererea reconvențională depusă de către Ghenadie Petcu împotriva Nataliei Petcu

(Morari), intervenient accesoriu Daniela Petcu cu privire la recunoașterea pierderii

dreptului la spațiul locativ, evacuarea din spațiul locativ și recunoașterea dreptului de

proprietate privată asupra imobilului,

împotriva deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ghenadie Petcu, a fost admis apelul declarat de Natalia Petcu

(Morari), s-a casat parțial hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central și în această parte s-a adoptat o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 9 februarie 2015, Natalia Petcu (Morari) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghenadie Petcu cu privire la înlăturarea impedimentelor în exercitarea

dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună în devălmășie, încasarea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, bunul imobil – apartamentul nr.

xxxxx, aparține ambilor soți cu drept de proprietate, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1400 din 2 octombrie 2002. Cu toate acestea pârâtul Ghenadie Petcu îi

creează intenționat impedimente în folosirea dreptului său asupra apartamentului și

astfel este nevoită să locuiască în chirie împreună cu fiica sa Daniela.

A menționat că, pârâtul a schimbat lacătele de la ușă, o amenință cu moartea și alte

acțiuni violente, precum și îi interzice să se întoarcă în apartament.

1

A explicat că, pe durata aproximativ a 30 de luni (2 ani și jumătate) a fost impusă de

circumstanțe să achite traiul în alte spații locative, prin urmare, sumele solicitate cu titlu

de prejudiciu material le apreciază a fi rezonabile, fiind raportate la prețul mediu pe

piața imobiliară a locațiunii unui spațiu locativ cel mai modest (care variază pentru

apartamentele cu 1 odaie de la 130 la 150 de Euro, fără a se lua în considerare

cheltuielile legate de serviciile comunale).

A relatat că, fiica Daniela Petcu dorind să poarte cu tatăl său careva discuții în

vederea revenirii acasă pentru a lua lucrurile sale personale de importanță vitală (haine,

încălțăminte de iarnă, rechizitele școlare), a fost crunt bătută astfel încât i s-a cauzat

comoție cerebrală, la caz fiind pornită o cauză penală, iar Ghenadie Petcu fiind

condamnat definitiv pentru actele de violență în familie.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 288 alin. (2),

315 alin.(1), (2), 316 alin. (1), (2), 320 alin. (2), 370, 371 din Codul civil; art. 5, 6, 7, 33,

40, 60, 85 alin. (4), 166, 167 din Codul de procedură civilă; art. 16, 20 alin. (1) din

Constituția Republicii Moldova, art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Natalia Petcu (Morari) a solicitat obligarea înlăturării obstacolelor create în

realizarea dreptului său de proprietate comună în devălmășie din mun. Chișinău, xxxxx

și încasarea din contul lui Ghenadie Petcu în beneficiul său a prejudiciului cauzat prin

imposibilitatea folosirii spațiului locativ proprietate privată, în sumă de 3 000 de Euro și

a prejudiciului moral în mărime de 25 000 de lei. De asemenea a cerut și scutirea de la

plata taxei de stat din motivul situației materiale dificile generate inclusiv din vina

pârâtului.

La 29 septembrie 2015, Ghenadie Petcu a depus cerere reconvențională, prin care a

solicitat recunoașterea pierderii dreptului de proprietate la spațiul locativ al Nataliei

Petcu și al Danielei Petcu cu evacuarea acestora din imobilul situat pe str. xxxxx.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că, la data de 5 noiembrie 1995 a

încheiat căsătoria cu Natalia Petcu. Din această căsătorie au doi copii, dintre care unul

este minor, xxxxx anul nașterii xxxxx și Daniela Petcu anul nașterii xxxxx. La 3

septembrie 1998, însă căsătoria dintre Ghenadie Petcu și Natalia Petcu a fost desfăcută

prin hotărâre judecătorească, acesta fiind irevocabilă.

În opinia reclamantului din data respectivă toate bunurile pe care le-a procurat sunt

personale, iar Natalia Petcu precum și fiica majoră Daniela Petcu nu au nici un drept

asupra spațiului locativ din acest imobil.

A mai invocat că, imobilul care în prezent locuiește cu fiica sa minoră xxxxx, situat

pe xxxxx, a fost procurat la data de 4 octombrie 2002, fiind înregistrat în Registrul

bunurilor imobile la data de 28 octombrie 2002.

Respectiv, din data înregistrării în Registru, Ghenadie Petcu este unicul proprietar al

bunului imobil sus numit.

Reclamantul a afirmat că pârâta/reclamanta Natalia Petcu și intervenienta Daniela

Petcu nu dispun de careva drepturi de proprietate asupra spațiului locativ și au doar viză

de reședință la adresa dată, care a fost făcută cu acordul său ca proprietar, iar fiica

devenită majoră nu poate avea nici un drept de a fi instalată în acel apartament, ca

locatar permanent. De asemenea, la moment față de fiica Daniela nu are careva

obligațiuni de întreținere.

2

A mai explicat că, prevederile imperative ale legii stabilesc că proprietatea

dobândită în căsătorie este comună, însă apartamentul nr. xxxxx nu a fost dobândit în

perioada căsătoriei, ci după desfacerea acesteia.

A comunicat că din perioada anului 2015 Natalia Petcu îi creează permanent

probleme ce împiedică traiul normal al său și al fiicei sale minore în acest imobil, iar din

apartament dispar lucruri, pătrunderi ilegale etc.

A precizat că, a procurat apartamentul sus numit în perioada în care de facto

conform hotărârii din 3 septembrie 1998 a Judecătoriei Soroca, căsătoria dintre el și

Natalia Petcu (Morari) a fost desfăcută, apartamentul fiind procurat fără careva

contribuții financiare din partea pârâtei, motiv din care solicită să fie declarată

proprietate privată personală.

În urma concretizării cerințelor Ghenadie Petcu a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată depusă de către reclamanta/pârâta Natalia Morari (Petcu) și

recunoașterea pierderii dreptului de proprietate la spațiul locativ al pârâtei/reclamantei

Natalia Petcu și al Danielei Petcu cu evacuarea ultimilor din imobilul situat pe str.

xxxxx și recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra apartamentului. Totodată

a cerut și scutirea de la plata taxei de stat.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central acțiunea

depusă de către Natalia Petcu (Morari) a fost admisă parțial. S-a scutit reclamanta/pârâta

Natalia Petcu (Morari) de plata taxei de stat. S-a scutit pârâtul/reclamant Ghenadie

Petcu de plata taxei de stat. S-a obligat pârâtul Ghenadie Petcu de a nu crea

impedimente în exercitarea dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună

în devălmășie, apartamentul nr. xxxxx. În rest pretențiile reclamantei Natalia Petcu

(Morari) cu privire la încasarea prejudiciului material și moral au fost respinse ca fiind

neîntemeiate. S-a respins ca fiind nefondată și neîntemeiată acțiunea reconvențională

depusă de către Ghenadie Petcu.

Prin decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ghenadie Petcu, s-a admis apelul declarat de Natalia Petcu (Morari), s-a

casat parțial hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și în

această parte s-a adoptat o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial cererea Nataliei

Petcu (Morari) de încasare a prejudiciului material și moral. S-a încasat de la Ghenadie

Petcu în beneficiul Nataliei Petcu (Morari) prejudiciul material în sumă de 12 000 de lei

și prejudiciul moral în sumă de 5 000 de lei. În rest cererea de încasare a prejudiciului

material și moral a fost respinsă. S-a încasat de la Ghenadie Petcu în bugetul de stat taxa

de stat ce urma a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de

470 de lei și taxa de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 345 de lei, iar în total

suma de 815 de lei. În rest, hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central a fost menținută.

La 23 noiembrie 2018, Ghenadie Petcu a declarat recurs împotriva deciziei din 13

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile contestate,

deoarece acestea sunt neîntemeiate și ilegale, adoptate prin încălcarea esențială și

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Respectiv, instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume art. 210 alin. (1) din Codul civil,

precum și a apreciat în mod arbitrar probele prezentate.

3

A menționat că nu este clar cum instanțele de judecată au cercetat, verificat și

evaluat explicațiile părților deopotrivă cu celelalte probe, or, de fapt se constată

încălcarea prevederilor art. 130-131 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată depusă de către Natalia Petcu (Morari) să fie respinsă integral, iar

cererea reconvențională să fie admisă, precum și să fie dispusă încasarea din contul

intimatei în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 septembrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 23 noiembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 15 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea recursului careva referințe nu au parvenit.

Prin încheierea din 20 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

către Ghenadie Petcu, a fost considerat admisibil, fiind transmis în Colegiul lărgit pentru

a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de

către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa parțial decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, și a

menține în aceasta parte hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, Natalia Petcu (Morari) înaintând

acțiune în judecată a solicitat obligarea înlăturării obstacolelor create în realizarea

dreptului său de proprietate comună în devălmășie din mun. Chișinău, xxxxx și

încasarea din contul lui Ghenadie Petcu în beneficiul său a prejudiciului cauzat prin

imposibilitatea folosirii spațiului locativ proprietate privată, în sumă de 3 000 de Euro și

a prejudiciului moral în mărime de 25 000 de lei. De asemenea a cerut și scutirea de la

plata taxei de stat.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei Ghenadie Petcu a depus cerere

reconvențională, prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor, recunoașterea pierderii

4

dreptului de proprietate la spațiul locativ al Nataliei Petcu și al Danielei Petcu cu

evacuarea acestora din imobilul – xxxxx.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 19 aprilie 2018 a admis parțial

acțiunea depusă de către Natalia Petcu (Morari). A scutit reclamanta/pârâta Natalia

Petcu (Morari) de plata taxei de stat. A scutit pârâtul/reclamant Ghenadie Petcu de plata

taxei de stat. A obligat pârâtul Ghenadie Petcu de a nu crea impedimente în exercitarea

dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună în devălmășie, apartamentul

nr. xxxxx. În rest a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantei Natalia Petcu

(Morari) cu privire la încasarea prejudiciului material și moral. A respins ca fiind

nefondată și neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de către Ghenadie Petcu.

Verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de către prima instanță, Curtea de

Apel Chișinău prin decizia din 13 septembrie 2018, a admis apelul declarat de Natalia

Petcu (Morari), a casat parțial hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central și în această parte a adoptat o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial

cererea Nataliei Petcu (Morari) de încasare a prejudiciului material și moral. A încasat

de la Ghenadie Petcu în beneficiul Nataliei Petcu (Morari) prejudiciul material în sumă

de 12 000 de lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 de lei. În rest a respins cererea de

încasare a prejudiciului material și moral. A încasat de la Ghenadie Petcu în bugetul de

stat taxa de stat ce urma a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în

mărime de 470 de lei și taxa de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 345 de lei,

iar în total suma de 815 de lei. În rest, a menținut hotărârea din 19 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a ), c) din Codul de

procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, cercetând materialele din dosar în raport cu argumentele recurentului, consideră

incorectă concluzia instanței de apel referitor la temeinicia pretenției înaintate de către

Natalia Petcu (Morari) cu privire la încasarea prejudiciului moral. Or, instanța de fond

referitor la pretenția dată just a concluzionat asupra respingerii acesteia.

Întru argumentarea soluției date se menționează următoarele.

Conform art. 284 din Codul civil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și

obligațiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active

și pasive strâns legate între ele, aparținând unor persoane fizice și juridice determinate.

Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei.

Art. 344 alin. (1) din Codul civil prevede că, proprietatea este comună în cazul în

care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulți titulari.

În conformitate cu prevederile art. 345 alin. (1) din Codul civil, proprietatea comună

poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părți)

sau prin nedelimitarea cotelor-părți (proprietate în devălmășie).

În temeiul art. 366 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care dreptul de proprietate

aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei

cote-părți ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmășie.

5

Conform art. 371 alin. (1), (2) din Codul civil, bunurile dobândite de soți în timpul

căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie dacă, în conformitate cu legea sau

contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.

Orice bun dobândit de soți în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în

devălmășie până la proba contrară.

În conformitate cu art. 20 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Codul familiei, bunurile

dobândite de către soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în

devălmășie, conform legislației. Sunt proprietate în devălmășie bunurile procurate din

contul: a) veniturilor obținute de fiecare dintre soți din: - activitatea de muncă; -

activitatea de întreprinzător; - activitatea intelectuală; b) premiilor, indemnizațiilor și

altor plăți, cu excepția celor care au un caracter de compensare (ajutor material,

despăgubire pentru vătămarea sănătății etc.); c) altor mijloace comune. Sunt proprietate

în devălmășie a soților bunurile mobile și imobile, valorile mobiliare, depunerile și

cotele de participație în capitalul social din instituțiile financiare sau societățile

comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul

mijloacelor comune, precum și alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă

sânt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți. Dreptul la proprietate în

devălmășie se extinde și asupra soțului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu

gospodăria casnică, cu educația copiilor sau din alte motive temeinice. Sunt proprietate

în devălmășie a soților bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până

în ziua încetării acesteia. Instanța judecătorească este în drept, în baza cererii soțului

interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobândite de

către el în perioada cât soții au dus gospodării separate proprietate a acestuia.

Conform art. 21 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Codul familiei, soții de comun acord,

posedă, folosesc și dispun de bunurile comune. Fiecare dintre soți este în drept

să încheie convenții prin care să dispună de bunurile comune, cu excepția bunurilor

imobile, acordul celuilalt soț fiind prezumat. Convenția contrară dispozițiilor

prezentului cod, prin care se micșorează ori se suprimă comunitatea de bunuri, este

declarată nulă de către instanța judecătorească. Convenția încheiată de unul dintre soți

poate fi declarată nulă de către instanța judecătorească, la cererea celuilalt soț, dacă se

va stabili că cealaltă parte a convenției a știut sau trebuia să fi știut că al doilea soț

este împotriva încheierii convenției respective. Cererea privind declararea nulității

convenției poate fi depusă în termen de 3 ani din momentul cînd celălalt soț a aflat sau

trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia. Unul dintre soți nu poate, fără

consimțământul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spațiului de

locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la

locuință al celuilalt soț.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se denotă că Ghenadie Petcu și

Natalia Petcu (Morari) s-au căsătorit la data de 5 noiembrie 1995, fapt ce se confirmă

prin duplicatul certificatului de căsătorie CS-V 1208851 (f.d.7, vol. I).

Conform copiei certificatului nr. D-IV 0509839, al Oficiului de Stare Civilă Soroca,

căsătoria dintre Ghenadie Petcu și Natalia Petcu (Morari) a fost desfăcută la data de la 6

decembrie 2014 (f.d.155, vol. 1).

Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr.1400 din 4 octombrie 2002 și a

extrasului din Registrul bunurilor imobile rezultă că bunul imobil – apartamentul 45 din

str. Trandafirilor 31/7, mun. Chișinău, aparține ambilor soți cu drept de proprietate

(f.d.6, 8).

6

Conform art. 316 din Codul civil, dreptul de proprietate este inviolabil, ori dreptul

de proprietate este garantat și nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai

în condițiile legii.

Art. 315 alin. (1) din Codul civil statuează expres că, proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Conform art. 367 din Codul civil, fiecare coproprietar devălmaș are dreptul de a

folosi bunul comun potrivit destinației acestuia, fără a limita dreptul celorlalți

coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel.

La caz, din circumstanțele menționate mai sus s-a stabilit că Ghenadie Petcu și

Natalia Petcu (Morari) sunt coproprietarii bunului imobil – xxxxx, fiind proprietate

comună în devălmășie.

Prin urmare, Natalia Petcu (Morari) este în drept să folosească bunul proprietate

comună, folosința fiind un atribut al dreptului său de proprietate. Coproprietarii au

dreptul de a folosi bunul comun în măsură egală, fără discriminare și fără a limita

dreptul celorlalți coproprietari.

Deși, în speță, se reține că Ghenadie Petcu îi creează impedimente Nataliei Petcu

(Morari) în folosirea bunului a cărui proprietar este, impedimente ce se manifestă prin

schimbarea lacătului de la ușa de intrare în casa de locuit.

Respectiv, dreptul de folosință al reclamantei asupra bunului ce-i aparține cu drept

de proprietate, este îngrădit de către pârât într-un mod incompatibil cu garanțiile

dreptului de proprietate, acordate de legislația internă și cea internațională.

În consecință, ținând de prevederile legale, instanța de recurs consideră întemeiată

concluzia instanței de fond de admitere a pretenției Nataliei Petcu (Morari) cu privire la

înlăturarea obstacolelor, fiind obligat în acest sens pârâtul Ghenadie Petcu de a nu crea

impedimente în exercitarea dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună

în devălmășie – apartamentul xxxxx.

Totodată, în acest context se precizează că instanțele ierarhic inferioare just au

respins cererea reconvențională înaintată de către Ghenadie Petru cu privire la

recunoașterea pierderii dreptului de proprietate la spațiul locativ al pârâtei/reclamantei

Natalia Petcu și al Danielei Petcu cu evacuarea ultimelor din imobilul – apartamentul

xxxxx, și recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra apartamentului.

Or, cele invocate de către Ghenadie Petru în susținerea acțiunii sunt contrare

circumstanțelor de fapt stabilite și dispozițiilor legale sus enunțate.

Concomitent, se menționează că instanțele de judecată corect au respins ca fiind

declarativ, eronat și fără suport legal argumentul lui Ghenadie Petcu precum că,

căsătoria ar fi fost desfăcută din anul 1998, iar certificatul de divorț ar fi fost eliberat

prin eroare în decembrie 2014 (f.d.189-190, Vol. I).

În acest sens, la materialele cauzei fiind anexată încheierea din 24 mai 2017 a Curții

Supreme de Justiție, prin care s-a menținut decizia instanței de apel din 26 ianuarie

2017, conform căruia cererea depusă de către Ghenadie Petcu cu privire la constatarea

inexactității în actul de stare civilă, și anume în certificatul de divorț nr. 327 (prin

schimbarea datei desfacerii căsătoriei), a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cât privește pretenția Nataliei Petcu (Morari) de încasare a prejudiciului material în

mărime de 3 000 de Euro și a prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei, instanța de

recurs notează următoarele.

În baza art. 374 alin. (1) din Codul civil, proprietarul este în drept să-și revendice

bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.

7

Conform art. 376 alin. (1) din Codul civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat

în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere

autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri și în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau

executarea acestei cerințe este imposibilă.

Mai mult, prevederile art. 14 din Codul civil notează că, persoană lezată într-un

drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

În temeiul art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se constată că în perioada în

care Natalia Petcu (Morari) a fost lipsită de dreptul de a folosi apartamentul nr. xxxxx,

aceasta a fost nevoită să închirieze un alt spațiu locativ, fiind încheiat în acest sens

contractul de locațiune din 9 septembrie 2015 (f.d.55).

Conform contractului sus enunțat se atestă că, Natalia Petcu (Morari) în legătură cu

închirierea spațiului locativ a suportat cheltuieli în mărime de 12 000 de lei/an.

În atare împrejurări, instanța de apel just a conchis asupra admiterii parțiale a

cerinței de încasare a prejudiciului material în mărime de 12 000 de lei (suma care a fost

probată), cauzat ca urmare a încălcării dreptului reclamantei/pârâtei de proprietate.

În conformitate cu prevederile art. 1422 din Codul civil, în cazul în care persoanei i

s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei persoanele nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea

prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența

și întinderea prejudiciului patrimonial.

În speță întru susținerea cerinței de încasare a prejudiciului moral, Natalia Petcu

(Morari) a prezentat Raportul de evaluare psihologică (f.d.60).

Probă ce nu poate fi reținută de către Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, or, prin raportul sus numit s-a

constatat la Natalia Petcu (Morari) apariția unei stări deprimante însoțite de neliniște și

insecuritate, neîncredere în forțele proprii, amintiri neplăcute despre evenimentele

traumatizante de violență în familie și preocupare profundă de confortul psihologic al

copiilor și securitatea lor.

Respectiv, cele invocate în Raport se referă la atitudinea reclamantei/pârâtei față de

fostul soț Ghenadie Petcu, și nicidecum la situația creată drept urmare a lipsirii dreptului

de folosință a spațiului locativ.

În circumstanțele date, Colegiul lărgit consideră că instanța de fond corect a ajuns la

concluzia respingerii pretenției de încasare a prejudiciului moral, or, de fapt careva

probe întru confirmarea suferințelor suportate nu au fost prezentate.

Deși, art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede expres că, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Iar, instanța judecătorească în conformitate cu prevederile art. 121 din Codul de

procedură civilă, să rețină spre examinare și cercetare numai probele pertinente care

confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența

de circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cazului.

8

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul

declarat de Ghenadie Petcu, cu casarea deciziei din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău în partea încasării prejudiciului moral cu menținerea în această parte a

hotărârii din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ghenadie Petcu.

Se casează parțial decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău emisă

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Natalia Petcu (Morari)

împotriva lui Ghenadie Petcu cu privire la înlăturarea impedimentelor în exercitarea

dreptului de folosință a spațiului locativ proprietate comună în devălmășie, încasarea

prejudiciului material și moral, și cererea reconvențională depusă de către Ghenadie

Petcu împotriva Nataliei Petcu (Morari), intervenient accesoriu Daniela Petcu cu privire

la recunoașterea pierderii dreptului la spațiul locativ, evacuarea din spațiul locativ și

recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra imobilului, în partea încasării

prejudiciului moral cu menținerea în această parte a hotărârii din 19 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În rest, decizia din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

9