2ra-729/19 — încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalității și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-729/19

Prima instanță: Judecătoria Ialoveni (A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G.Dașchevici)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Lașcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Microfinanțare „Microcapital” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion

Lașcu cu privire la restituirea împrumutului și cererea reconvențională depusă de Ion

Lașcu împotriva Organizației de Microfinanțare „Microcapital” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la declararea nulității contractului de împrumut cu

aducerea părților în poziție inițială, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de către Ion Lașcu și a fost menținută hotărârea din 30 iunie 2016

a Judecătoriei Ialoveni,

c o n s t a t ă :

La 18 mai 2016 OM „Microcapital” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Lașcu solicitând încasarea de la Ion Lașcu în beneficiul OM

„Microcapital” SRL a datoriei rezultate din contractul de împrumut nr.24/14/PF din 19

februarie 2014 în sumă totală de 17784, 40 de lei și a cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică în mărime de 2500 de lei și taxa de stat în sumă de 533, 52 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de împrumut

nr. 24/14/pf din 19 februarie 2014 a acordat lui Ion Lașcu un împrumut de 10000 de lei,

pe un termen de 6 luni, cu scadență finală la 18 august 2014. Debitorul și-a onorat parțial

obligațiile. Ion Lașcu a mai beneficiat de două credite: în baza contractului 20/14/pf din

12 februarie 2014 de suma de 3000 de lei și în baza contractului nr. 57/14/pf din 08

aprilie 2014 de suma de 2105 lei. Creditele primite au fost folosite pentru acoperirea

unor obligații mai vechi.

Totodată, a indicat că pârâtul nu-și onorează obligațiunile în cadrul contractului de

împrumut din 19 februarie 2014, acumulând o datorie în sumă de 17784,40 de lei,

constituită din împrumutul în sumă de 7860 de lei, dobânda în sumă de 4925,60 de lei,

penalitatea în sumă de 4798, 80 de lei și cheltuielile pentru notificare în sumă de 200 de

lei.

La 13 iunie 2016 Ion Lașcu a depus cerere reconvențională împotriva OM

„Microcapital” SRL solicitând restituirea a tot ce a primit în baza actului (contractului)

juridic nul conform art. 219 alin. (2) Cod civil, obligarea „Microcapital” SRL să repare

prejudiciul material și moral cauzat în suma determinată de instanță.

1

În motivarea acțiunii reconvenționale, reclamantul a invocat că contractele de

împrumut la care face referire OM „Microcapital” SRL, sunt trucate, înșelătoare. La

OM „Microcapital” SRL lipsește registru de evidență, bonurile de primire a banilor sunt

fără semnături sau semnate numai de o persoană, nu este clar cum au fost încheiate

contractele de împrumut din 12 februarie 2014 în suma de 3000 de lei și din 19 februarie

2014 în suma de 10000 de lei.

Partea reclamantă a menționat că la 19 februarie 2014 a fost impus să restituie suma

acumulată în baza contractului de credit din 12 februarie 2014. Pe parcursul raporturilor

contractuale a restituit suma totală de 17203 lei, care constituie dublul sumei

împrumutate. Contractul de împrumut este nul, deoarece acesta include în sine condiții

contradictorii, care nu au fost negociate în mod individual. De asemenea, OM

„Microcapital” SRL nu poate cere compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

deoarece acestea nu sunt probate.

Prin încheierea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni s-a primit spre examinare

acțiunea reconvențională pentru a fi examinată cu acțiunea inițială.

Prin hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni s-a perceput de la Ion

Lașcu în beneficiul OM „Microcapital” SRL, conform contractului de împrumut nr.

24/14/PF din 19 februarie 2014, datoria ce constă din suma împrumutului de 7860 de

lei, dobânda în sumă de 4925,60 de lei și penalitatea în sumă de 4798 de lei și cheltuieli

rezultate din plata taxei de stat în sumă de 533,52 de lei, în total suma de 18117, 12 lei;

s-a respins cererea OM „Microcapital” SRL despre încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 2500 de lei și a cheltuielilor de notificare; s-a respins cererea

reconvențională depusă de Ion Lașcu împotriva OM „Microcapital” SRL cu privire la

declararea nulității contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție inițială.

Prin decizia din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ion Lașcu și s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni.

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ion Lașcu și s-a casat integral decizia din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ion Lașcu și s-a modificat hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de OM „Microcapital” SRL

împotriva lui Ion Lașcu cu privire la restituirea împrumutului, cererea reconvențională

depusă de Ion Lașcu împotriva OM „Microcapital” SRL cu privire la declararea nulității

contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție inițială, în partea cuantumului

penalității încasate de la Ion Lașcu în beneficiul OM „Microcapital” SRL și a sumei

totale de 18117,12 lei încasate, micșorând penalitatea încasată de la 4798,8 de lei până

la suma de 1000 de lei și încasând în total suma de 14319,12 lei; în rest hotărârea

instanței de fond a fost menținută.

Prin decizia din 01 august 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ion Lașcu și s-a casat decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Ion Lașcu și s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei

Ialoveni.

2

Astfel, instanța de apel a conchis că pretențiile admise de prima instanță sunt legale

și fondate, astfel încât în speță se întrunesc temeiurile legale ce instituie obligația de

plată a apelantului a datoriei în sumă de 7860 de lei, a dobânzii în mărime de 4925,60

de lei, a penalității în sumă de 4798 de lei și a cheltuielilor de plată a taxei de stat în

mărime de 533,52 de lei. Or, la calcularea sumelor datorate de Ion Lașcu față de OM

„Microcapital” SRL, intimatul s-a condus de clauzelor contractuale, cu conținutul cărora

apelantul și-a exprimat acordul prin aplicarea semnăturii olografice pe acest contract.

La 23 ianuarie 2019 Ion Lașcu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 08

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei hotărâri legale.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile instanțelor de judecată

ierarhic inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 noiembrie

2018.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 12 decembrie 2018, fiind recepționată de către Ion Lașcu la 17 decembrie 2018,

fapt confirmat prin copia plicului anexată la recurs (f.d.237).

Astfel, recursul declarat la data de 23 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Lașcu, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Lașcu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ion Lașcu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Lașcu împotriva deciziei din 08

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

4