2ra-1462/18 — declararea nulitatii contractului de imprumut cu aducerea partilor in pozitie initiala, incasarea prejudiciului material si moral

2ra-1462/18 — declararea nulitatii contractului de imprumut cu aducerea partilor in pozitie initiala, incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1462/18

Prima instanță: Judecătoria Ialoveni (jud. A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

DECIZIE

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Ion Lașcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Microfinanțare „Microcapital” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion

Lașcu cu privire la restituirea împrumutului și cererea reconvențională depusă de Ion

Lașcu împotriva Organizației de Microfinanțare „Microcapital” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la declararea nulității contractului de împrumut cu

aducerea părților în poziție inițială, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 mai 2016 Organizația de Microfinanțare „Microcapital” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare „Microcapital” SRL) a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Ion Lașcu solicitând încasarea de la Ion Lașcu în beneficiul

„Microcapital” SRL a datoriei rezultate din contractul de împrumut nr.24/14/PF din

19 februarie 2014 în sumă totală de 17784, 40 de lei și a cheltuielilor de judecată

pentru asistență juridică în sumă de 2500 de lei și taxa de stat în sumă de 533, 52 de

lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de

împrumut nr. 24/14/pf din 19 februarie 2014 a acordat lui Ion Lașcu un împrumut

de 10000 de lei, pe un termen de 6 luni, cu scadență finală la 18 august 2014.

Debitorul și-a onorat parțial obligațiile. Ion Lașcu a mai beneficiat de două credite:

în baza contractului 20/14/pf din 12 februarie 2014 de suma de 3000 de lei și în baza

contractului nr. 57/14/pf din 08 aprilie 2014 de suma de 2105 lei. Creditele primite

au fost folosite pentru acoperirea unor obligații mai vechi.

Totodată, a indicat că pârâtul nu-și onorează obligațiunile în cadrul contractului

de împrumut din 19 februarie 2014, acumulând o datorie în sumă de 17784,40 de

lei, constituită din împrumutul în sumă de 7860 de lei, dobânda în sumă de 4925,60

de lei, penalitatea în sumă de 4798, 80 de lei și cheltuielile pentru notificare în sumă

de 200 de lei.

La 13 iunie 2016 Ion Lașcu a depus cerere reconvențională împotriva ÎM

1

„Microcapital” SRL solicitând restituirea a tot ce a primit în baza actului

(contractului) juridic nul conform art. 219 alin. (2) Cod civil, obligarea

„Microcapital” SRL să repare prejudiciul material și moral cauzat în suma

determinată de instanță.

În motivarea acțiunii reconvenționale, reclamantul a invocat că contractele de

împrumut la care face referire „Microcapital” SRL, sunt trucate, înșelătoare. La

„Microcapital” SRL lipsește registru de evidență, bonurile de primire a banilor sunt

fără semnături sau semnate numai de o persoană, nu este clar cum au fost încheiate

contractele de împrumut din 12 februarie 2014 în suma de 3000 de lei și din 19

februarie 2014 în suma de 10000 de lei.

Partea reclamantă a menționat că la 19 februarie 2014 a fost impus să restituie

suma acumulată în baza contractului de credit din 12 februarie 2014. Pe parcursul

raporturilor contractuale a restituit suma totală de 17203 lei, care constituie dublul

sumei împrumutate. Contractul de împrumut este nul, deoarece acesta include în sine

condiții contradictorii, care nu au fost negociate în mod individual. De asemenea,

„Microcapital” SRL nu poate cere compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

deoarece acestea nu sunt probate.

Prin încheierea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni s-a primit spre

examinare acțiunea reconvențională pentru a fi examinată cu acțiunea inițială.

Prin hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni s-a perceput de la Ion

Lașcu în beneficiul „Microcapital” SRL, conform contractului de împrumut nr.

24/14/PF din 19 februarie 2014, datoria ce constă din suma împrumutului de 7860

de lei, dobânda în sumă de 4925,60 de lei și penalitatea în sumă de 4798 de lei și

cheltuieli rezultate din plata taxei de stat în sumă de 533,52 de lei, în total suma de

18117, 12 lei; s-a respins cererea „Microcapital” SRL despre încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 2500 de lei și a cheltuielilor de notificare; s-a respins

cererea reconvențională depusă de Ion Lașcu împotriva „Microcapital” SRL cu

privire la declararea nulității contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție

inițială.

Prin decizia din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ion Lașcu și s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei

Ialoveni.

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ion Lașcu și s-a casat integral decizia din 09 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ion Lașcu și s-a modificat hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei

Ialoveni în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Microcapital”

SRL împotriva lui Ion Lașcu cu privire la restituirea împrumutului, cererea

reconvențională depusă de Ion Lașcu împotriva „Microcapital” SRL cu privire la

declararea nulității contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție inițială,

în partea cuantumului penalității încasate de la Ion Lașcu în beneficiul

„Microcapital” SRL și a sumei totale de 18117,12 lei încasate, micșorând penalitatea

încasată de la 4798,8 de lei până la suma de 1000 de lei și încasând în total suma de

14319,12 lei; în rest hotărârea instanței de fond a fost menținută.

La 28 februarie 2018 Ion Lașcu a declarat recurs împotriva deciziei din 07

2

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului cu

adoptarea unei hotărâri legale cu anularea sumei de 14319, 12 lei.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia a fost adoptată cu încălcarea

normelor de drept material și procedural.

Recurentul a indicat că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel nu a avut

posibilitatea să se apere și să se expună asupra probelor motivate, nu i-au fost

asigurate toate garanțiile prevăzute de Constituția Republicii Moldova. La fel, a

declarat că i s-a încălcat libertatea gândirii și a exprimării opiniei în ședințele de

judecată referitor la cercetarea probelor, a susținerilor orale. La baza actelor juridice

stau originalele și nu copiile lor. De asemenea, a afirmat că i s-a încălcat dreptul la

replică rezultând din prevederile art.224, 233, 234 Cod de procedură civilă. În final,

a invocat că nu a avut acces liber la o justiție echitabilă în conformitate cu art. 5 Cod

de procedură civilă.

Partea recurentă a menționat că, de fapt, contractul din 19 februarie 2014 a fost

încheiat din start sub condiție și este nul în întregime rezultând din prevederile art.

234, art. 235 Cod civil. Drept consecință, acțiunile ilegale ale administratorului și

contabilei „Microcapital” SRL prin trucarea, falsificarea actelor juridice, indicarea

cifrelor eronate, induc în eroare instanța de judecată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 noiembrie 2017, iar Ion Lașcu a

declarat recurs la 28 februarie 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 09 ianuarie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d. 158) și a fost

recepționată la 31 ianuarie 2018, conform ștampilei oficiului poștal (f.d.164). Astfel,

recursul declarat la 28 februarie 2018 se consideră a fi în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 25 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Ion Lașcu și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanțele ierarhic inferioare au stabilit conform materialelor cauzei precum că

la 19 februarie 2014 între „Microcapital” SRL, în calitate de împrumutător și Ion

Lașcu, în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut nr.

24/14/PF, conform căruia s-a acordat cu împrumut suma de 10000,00 de lei, pe un

termen de 6 luni, scadent la 18 august 2014 (f.d.12-15).

Concomitent s-a indicat că primirea împrumutului în sumă de 10000, 00 de lei

de către Ion Lașcu se confirmă prin dispoziția de plată nr. 42 din 19 februarie 2014

(f.d.11).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 18 mai 2016 împotriva lui Ion

Lașcu, „Microcapital” SRL a solicitat încasarea datoriei rezultate din contractul de

împrumut nr. 24/14/PF din 19 februarie 2014 în sumă de 17784, 40 de lei și a

cheltuielilor de judecată formate din cheltuielile de asistență juridică în sumă de

2500 de lei și taxa de stat în sumă de 533,32 de lei (f.d.4-5).

La 13 iunie 2016, Ion Lașcu a depus cerere reconvențională împotriva

„Microcapital” SRL, primită spre examinare într-o procedură cu cea inițială prin

încheierea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni (f.d.43), prin care a solicitat

constatarea nulității contractului, cu aducerea în poziție inițială a părților, conform

art. 219 alin.(2) Cod civil, obligarea „Microcapital” SRL să reparare prejudiciul

material și moral cauzat lui ca parte de bună credință în sumă determinată de instanță

conform art. 219 alin.(3) Cod civil (f.d.23-28).

Prin hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni s-a perceput de la Ion

Lașcu în beneficiul „Microcapital” SRL, conform contractului de împrumut nr.

24/14/PF din 19 februarie 2014, datoria ce constă din suma împrumutului de 7860

de lei, dobânda în sumă de 4925,60 de lei și penalitatea în sumă de 4798 de lei și

cheltuieli rezultate din plata taxei de stat în sumă de 533,52 de lei, în total suma de

18117, 12 lei; s-a respins cererea „Microcapital” SRL despre încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 2500 de lei și a cheltuielilor de notificare; s-a respins

cererea reconvențională depusă de Ion Lașcu împotriva „Microcapital” SRL cu

privire la declararea nulității contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție

inițială (f.d.45, 48-50).

Instanța de apel, fiind învestită prin lege, cu verificarea legalității și temeiniciei

hotărârii primei instanțe în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, rezultând din prevederile art. 373 Cod de procedură civilă, prin decizia din

07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a ajuns la concluzia de a modifica

hotărârea din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Ialoveni, în partea încasării cuantumului

penalității și a sumei totale, micșorând penalitatea încasată de la 4798,8 de lei până

la suma de 1000 de lei și încasând în total suma de 14319,12 lei de la Ion Lașcu în

beneficiul „Microcapital” SRL.

Colegiul relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit și prin examinarea

superficială a litigiului dedus judecății au concluzionat asupra temeiniciei

pretențiilor „Microcapital” SRL față de Ion Lașcu privind încasarea datoriei la

4

împrumut, a dobânzii și penalității și asupra netemeiniciei cererii reconvenționale

depuse de Ion Lașcu împotriva „Microcapital” SRL cu privire la nulitatea actului

juridic.

În contextul dat, Colegiul reiterează că prin cererea reconvențională depusă,

Ion Lașcu a invocat că la încheierea contractului de împrumut, despre ce a aflat mai

târziu, i-au fost încălcate drepturile sale ca debitor și acest contract, în opinia sa,

urma a fi declarat nul de instanță, invocând în acest sens prevederile art. 216, 217,

218 Cod civil, precum și art. 4, art. 5 alin. (1), (2) din Legea privind clauzele abuzive

în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011.

În această ordine de idei, Colegiul notează că prima instanță a respins cererea

reconvențională, inclusiv și din considerentul că contractul de împrumut nr.

24/14/PF din 19 februarie 2014 a fost semnat de ambele părți pe fiecare pagină, ceea

ce ar confirma că clauzele contractuale au fost negociate în detaliu. La fel, a indicat

că a fost în imposibilitate de a constata că „Microcapital” SRL la semnarea

contractului ar fi avut un comportament dolosiv sau viclean.

Instanța de apel a considerat ca fiind corectă și legală concluzia primei instanțe

în partea respingerii pretențiilor formulate în cererea reconvențională, deoarece

apelantul nu ar fi înaintat cerință privind declararea nulității contractului de

împrumut nr. 24/14/PF din 19 februarie 2014 încheiat între Ion Lașcu și

„Microcapital” SRL sau a unei clauze concrete din acest contract. La fel, s-a

specificat că nu ar fi indicat cuantumul pretențiilor respective și nu a probat cauzarea

presupuselor prejudicii materiale și morale în rezultatul încheierii contractului.

Sub acest aspect, Colegiul relevă că instanța de apel nu a luat în considerare

faptul că cerința lui Ion Lașcu este formulată în sensul constatării nulității

contractului de împrumut nr. 24/14/PF din 19 februarie 2014, cu aducerea părților în

poziție inițială. Respectiv, instanța de apel nu a verificat pretențiile lui Ion Lașcu

indicate în cererea reconvențională.

Astfel, Colegiul conchide că, instanța rezultând din obiectul și motivele

invocate, urmează să stabilească circumstanțele relevante soluționării litigiului și

determinante pentru stabilirea raporturilor juridice dintre părți. Or, prezintă relevanță

și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat,

rezultând din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe

bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia

instanței de apel este rezultatul examinării pripite și arbitrare a litigiului dedus

judecății, în condițiile în care fondul cauzei nu a fost examinat.

În acest sens, Colegiul consideră că instanța de apel adoptând soluția pe caz, în

rezultatul verificării legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, expunându-se

asupra netemeiniciei acțiunii reconvenționale, nu s-a expus asupra tuturor

temeiurilor invocate de reclamant privind nulitatea contractului contestat. Or,

instanța de apel a ignorat faptul că prima instanța a menționat despre imposibilitatea

constatării precum că „Microcapital” SRL la semnarea contractului ar fi avut un

comportament dolosiv sau viclean.

Aici Colegiul precizează că Ion Lașcu prin cererea reconvențională a pretins

întoarcerea de către fiecare parte a ceea ce a primit în baza actului (contractului)

juridic nul conform art. 219 Cod civil, iar ca temei de drept a invocat prevederile art.

216, 217, 219, 220, 221, 227, 230, 235, 513, 619 Cod civil și Legea privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011.

5

În contextul dat, Colegiul precizează că normele de drept invocate de

reclamantul Ion Lașcu fac parte din Capitolul III, Cod Civil, nulitatea actului juridic

și din Capitolul IV, Cod Civil, actele juridice încheiate sub condiție și anume: art.

216 Cod civil, actele juridice nule și anulabile, art. 217 Cod civil, nulitatea absolută

a actului juridic, art. 219 Cod civil, efectele nulității actului juridic, art. 220 Cod

civil, nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor

moravuri, art. 221 Cod civil, nulitatea actului juridic fictiv sau simulat, art. 227 Cod

civil, nulitatea actului juridic afectat de eroare, art. 230 Cod civil, nulitatea actului

juridic încheiat prin leziune și art. 235 Cod civil, condiția nulă.

Astfel, pornind de la normele de drept menționate supra, invocate de

reclamantul Ion Lașcu în cererea reconvențională, Colegiul reliefă că de către

reclamant nu s-a invocat caracterul dolosiv sau viclean prevăzut de art. 228 alin. (1)

Cod civil, însă prima instanță concluzionează asupra imposibilității constatării

faptului dacă „Microcapital” SRL la semnarea contractului ar fi avut un

comportament dolosiv sau viclean, cu toate că reclamantul nici nu a invocat acest

temei de drept.

De altfel, instanțele ierarhic inferioare nici nu s-au expus asupra

temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor prin prisma normelor de drept invocate, or,

concluziile acestora au fost generalizate.

Chiar și în condițiile în care admiterea acțiunii inițiale exclude admiterea

acțiunii reconvenționale, instanța de judecată are obligația de a se expune asupra

temeiurilor invocate în cererea reconvențională, ceea ce, în speță, a fost eludat.

Concomitent Colegiul reliefă că din textul cererii reconvenționale se distinge

expres solicitarea reclamantului Ion Lașcu privind constatarea nulității contractului

din momentul semnării acestuia, invocând în acest sens anumite ipoteze, însă

instanțele ierarhic inferioare nu au dat o apreciere acestora sub aspectul temeiniciei.

Mai mult, instanța de apel a indicat că Ion Lașcu nici nu a formulat o pretenție

expresă privind constatarea nulității contractului, fapt ce este combătut de conținutul

cererii reconvenționale, pct. 12 (f.d.25-26).

Colegiul menționează că concluzia instanței de judecată trebuie să fie certă

pentru ca justițiabilul să cunoască pentru care motiv i s-a respins cererea

reconvențională, în condițiile în care acesta a invocat nulitatea contractului.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

CtEDO relevă că, deși, articolul 6 § 1 CEDO obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,).

Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în

care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin

urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva

Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

În speță, Colegiul reiterează că reclamantul a pretins nulitatea contractului de

împrumut, ceea ce denotă că atât în contextul legislației naționale, cât și

internaționale, inclusiv și jurisprudenței CtEDO, instanța de fond era obligată de a

6

răspunde la acest aspect prin prisma normelor de drept invocate de reclamant în

cererea reconvențională, ceea ce la caz a fost eludat.

Cu referire la ipoteza instanței de apel precum că reclamantul Ion Lașcu nu a

formulat pretenție privind constatarea nulității contractului de împrumut sau a unei

clauze concrete din acest contract, Colegiul menționează că instanța de apel nu a luat

în considerare și respectiv nu a supus aprecierii argumentele acestuia precum că prin

capitolele 4, 5 și 9 din contractul de împrumut au fost încălcate abuziv prevederile

art. 619 alin.(4) Cod civil ce ține de aplicarea dobânzilor la dobânzi. Or, în condițiile

în care nu s-a formulat o solicitare expresă, nu este exclusă obligația instanței de a

supune aprecierii argumentele invocate.

Mai mult ca atât, instanța de apel s-a limitat la menținerea soluției instanței de

fond în partea respingerii acțiunii reconvenționale, care, de asemenea, nu a supus

aprecierii argumentele și temeiurile invocate în acțiunea reconvențională.

Însă, Colegiul precizează că instanța de apel avea obligația de a se expune

asupra temeiniciei pretențiilor în raport cu normele de drept material invocate, în

condițiile în care nulitatea contractului a fost solicitată prin prisma normelor de drept

enunțate supra, inclusiv și prin prisma Legii privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011.

Mai mult ca atât, aspectele privind nulitatea contractului de împrumut au fost

invocate de către Ion Lașcu și în cererea de apel depusă împotriva hotărârii primei

instanțe, doar că nu au fost supuse aprecierii de către instanța de apel.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

De asemenea, Colegiul notează că, atât în cererea reconvențională, cât și în

cererea de apel, Ion Lașcu a indicat că incorectitudinea și defavorizarea sa se

confirmă și prin faptul înscrierii eronate în capitolul 1, pct. 2 din contract a datelor

referitoare la scadența împrumutului, fiind indicată data de 11 august 2014, iar în

cererea de chemare în judecată s-a specificat data de 18 august 2014, pe când, în

opinia sa, urma să fie data de 19 august 2014.

În acest sens, Colegiul constată lipsa aprecierii de către instanța ierarhic

inferioară a acestor circumstanțe, ceea ce contravine prevederilor legale, or, instanța

este obligată de a răspunde tuturor argumentelor și obiecțiilor aduse de părți în

susținerea poziției.

De altfel, în sensul legii, în cazul respingerii apelului, instanța de apel urmează

să expună în decizie concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant,

să întemeieze motivele în legătură cu care argumentele apelantului din cererea de

apel au fost recunoscute ca neîntemeiate. Instanța de apel nu se poate referi doar la

simpla constatare a faptului netemeiniciei apelului, deoarece în acest caz decizia

apare ca nemotivată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice și circumstanțele

cauzei în partea ce țin de argumentele invocate de recurent, probele, obiecțiile

7

acestuia în raport cu pretențiile sale și obiecțiile părții oponente, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO. Procesul

echitabil presupune asigurarea, garantarea și respectarea principiilor

contradictorialității, egalității armelor în proces.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că eroarea admisă la

judecarea cauzei în instanțele ierarhic inferioare nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ion Lașcu

și a casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice cerințele înaintate

prin prisma argumentelor și probelor ambelor părți, rezultând din prevederile art.

130 Cod de procedură civilă, în contextul cărora instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă și să reflecte motivele sale prin prisma probelor ca fiind pertinente

soluționării pricinii sau după caz preferința unor probe în defavoarea altora.

Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în

coraport cu argumentele părților, circumstanțele cauzei, probele administrate și

cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ion Lașcu.

Se casează decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de Microfinanțare

„Microcapital” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Ion Lașcu cu privire

la restituirea împrumutului și cererea reconvențională depusă de Ion Lașcu împotriva

Organizației de Microfinanțare „Microcapital” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la declararea nulității contractului de împrumut cu aducerea părților în poziție

inițială, încasarea prejudiciului material și moral, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

8