- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 septembrie 2022
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Inadmisibil
Virtyó împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 4699/16 Gergely VIRTYÓ împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 septembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Raffaele Sabato , președinte, Péter Paczolay Davor Derenčinović , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere: cererea (nu. 4699/16) împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 6 ianuarie 2016 de un național maghiar, dl Gergely Virtyó, care s-a născut în 1978 și locuiește în Balassagyarmat („reclamantul”), reprezentat de dl D.A.
Karsai , avocat practicant în Budapesta; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cazul se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, potrivit căreia autoritățile maghiare nu au aplicat decizii în ceea ce privește drepturile de contact cu copiii săi. În 2007 reclamantul s-a căsătorit cu A.S. Cuplul a avut trei copii: A., născut în 2007; B., născut în 2009; și C., născut în 2010. La 25 mai 2012 A.S. a solicitat dizolvarea căsătoriei, plasarea copiilor cu ea și faptul că reclamantul plătește alocația copilului.
Reclamantul a solicitat drepturile de contact cu A. și B. cel puțin în fiecare alt weekend între vineri la ora 10 și duminică la ora 6 p.m., și cu C. cel puțin în fiecare secunda duminică până la ora 16:00 la reședința mamei. Întrucât ședințele nu au avut loc, reclamantul a solicitat modificarea drepturilor de contact. La 12 iulie 2012, Curtea de district Balassagyarmat a emis o hotărâre intermediară acordând contactul reclamantului cu C. în fiecare sâmbătă între 10 a.m. și miezul nopții la locul de reședință al A.S. și cu A. și B. în fiecare sâmbătă între orele 10:00 și 18:00. Reclamantul trebuie, de asemenea, să plătească alocația pentru copii, în valoare de 13.000 de forints maghiari (HUF) pe copil lunar.
La 23 august 2012, Autoritatea Balassagyarmat a ordonat executarea hotărârii Curții. Apoi a impus o serie de amenzi A.S. pentru nerespectarea hotărârii Curții. În cadrul unei audieri de judecată la 25 octombrie 2012, A.S. a încercat să modifice acordul de contact al reclamantului cu copiii săi pentru vizitări supravegheate de serviciile de protecție a copilului. În reclamația sa, reclamantul a solicitat ca copiii să fie în custodia sa, deoarece mama a continuat să-l refuze accesul la ei. Curtea a susținut acordul anterior, cu excepția faptului că mama reclamantului ar lua în prezent copiii din locul de reședință al A.S.. La 8 mai 2013, Autoritatea de Gardianie a ordonat reclamantului să respecte hotărârea instanței în ceea ce privește C., deoarece nu a fost prezent la reuniunile cu copilul cel mai mic.
O parte din cererea reclamantului de punere în aplicare a hotărârii instanței a fost respinsă de Autoritatea de Garanție pentru lipsa de dovezi concludente în ceea ce privește comportamentul părților. La 24 mai 2013, Autoritatea de Supraveghere a plasat copiii sub protecție a copilului (védelembe vétel ), din moment ce a constatat că lipsa cooperării dintre părinții pune în pericol bunăstarea copiilor, a observat că mama este dispusă să coopereze cu serviciile de protecție a copilului, dar se opune unui contact nesupravegheat între reclamant și copiii săi. Autoritatea de Supraveghere a avertizat din nou părinții să respecte acordurile de vizită.
Prin o măsură intermediară din 16 iulie 2013, Curtea de district Balassagyarmat a restrâns drepturile de contact ale reclamantului la o oră pe săptămână, supravegheată de serviciile de protecție a copilului, care ar fi prelungită treptat pentru a permite reclamantului să ia copiii cu el pentru un weekend în august și în septembrie. Curtea a observat că A.S. Nu s-a asigurat că întrunirile pot avea loc între reclamant și copiii săi, ceea ce a dus la îndepărtarea copiilor de tatăl lor. Astfel, s-a concluzionat că un contact regulat nu poate fi restabilit decât treptat. Reclamantul nu a putut vizita copiii săi începând cu iulie 2013 din cauza lipsei de cooperare a mamei. 10. La 1 august 2013, Autoritatea de Gardianie a depus o plângere penală împotriva ambilor părinți pentru punerea în pericol a copiilor.
Până în acest punct, A.S. a fost amendată de 17 ori pentru că nu a respectat acordurile de vizită. Reclamantul a fost amendat de șase ori pentru că nu a apărut la întâlnirea cu copiii săi. Unele dintre cererile reclamantului de executare au fost respinse pentru lipsa de dovezi concludente privind motivul pentru care întâlnirile dintre reclamant și copiii săi nu au avut loc. O serie de proceduri de infracțiune minoră au fost, de asemenea, desfășurate împotriva A.S. pentru libele și pentru daune la proprietatea privată. 11. La 19 septembrie 2013, Curtea de District Balassagyarmat a elaborat un nou program de contact care permite reclamantului să ia copiii cu el o dată pe săptămână, între ora 13:00 și ora 18:00.
p.m., extinderea treptat a duratei de contact între tată și copii la întruniri mai lungi. Acesta a constatat că în contravenție cu declarațiile mamei, reclamantul nu a pus copiii săi în pericol și nu a existat niciun motiv pentru a respinge cererea de a-și permite să ia copiii cu el. La 8 mai 2014, Curtea de district Balassagyarmat a dizolvat căsătoria reclamantului și a pus copiii în custodia sa, acordând S.A. drepturi de vizitare. Hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel Balassagyarmat la 12 martie 2015. 13. La 12 decembrie 2014 A.S. a fost constatat vinovat de obstacolul contactului reclamantului cu copiii săi și a fost ordonat să efectueze 120 de ore de serviciu comunitar. 14. Reclamantul a inițiat executarea hotărârii instanțelor în ceea ce privește drepturile de custodie, deoarece A.S.
nu a predat copiii. La 23 iunie 2015, Curtea de district Balassagyarmat a ordonat asistența poliției pentru a executa ordinele judiciare. Copiii au fost plasați în custodia reclamantului la 6 iulie 2015. 15. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 8 din Convenție că neexecuția deciziilor privind drepturile de contact au încălcat dreptul său la respectarea vieții sale de familie.
EVALUAREA TRIBUNALULUI 16. Principiile generale referitoare la ordinele instanțelor interne și punerea lor în aplicare în ceea ce privește contactele dintre părinte și copil au fost rezumate, printre altele, în Ónodi c. Ungaria , nr. 38647/09, §§ 32, 30 mai 2017. 17. Curtea consideră că întrebarea decisivă în acest caz este dacă autoritățile maghiare au luat sau nu toate măsurile adecvate care ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil să faciliteze aplicarea acordurilor de contact prevăzute în hotărârile judecătorești (a se vedea Fușcă v. România, nr. 34630/07, § 36, 13 iulie 2010). 18. Curtea observă în primul rând că reclamantul a fost acordată contacte și drepturi de vizită în ceea ce privește toți copiii săi prin hotărârea interimar a Curții de district Balassagyarmat la 12 iulie 2012, la scurt timp după inițiarea procedurii de divorț de către A.S.
Curtea constată, de asemenea, că executarea administrativă a drepturilor de contact a fost tratată de către Autoritatea Balassagyarmat de Garantări fără întârziere nejustificată (a se vedea punctul de mai sus). 19. Aceeași măsură este valabilă în ceea ce privește perioada de aproximativ doi ani, atunci când reclamantul s-a adresat Autorității de Garantări pentru executarea drepturilor de contact. După cum rezultă din dosar, autoritatea a permis imediat solicitările reclamantului, singurele excepții sunt faptul că reclamantul nu a furnizat dovezi pentru a justifica cererea sa. Curtea remarcă că Autoritatea de Garantizare a impus o amendă A.S. pentru a nu respecta hotărârea Tribunalului de District cel puțin în 17 de ocazii.
20. În ceea ce privește modificările drepturilor de contact ale reclamantului, Curtea de District, având în vedere că, în condițiile existente, vizitele reclamantului la locul A.S. ar duce la un conflict suplimentar, în primul rând a hotărât că copiii reclamantului ar trebui să fie prelucrați de mama sa. Ulterior, ținând seama de necesitatea de a reconstrui relația dintre reclamant și copiii săi, aceasta a limitat timpul alocat vizitelor reclamantului. Reconocând faptul că aceste aranjamente nu au rezolvat atitudinea ostilă a părinților, Curtea de District a ordonat apoi ca vizitele să aibă loc într-un mediu neutru, cu ajutorul profesioniștilor și supravegheat de serviciile de protecție a copilului, prelungind progresiv timpul pe care reclamantul îl poate petrece cu copiii săi.
Pentru Curte, această abordare graduală a Curții de District pare rezonabilă și corespunde obligației autorităților de a considera interesul cel mai bun al copilului, fără a pierde vederea drepturilor și interesului reclamantului în calitate de părinte, astfel cum este solicitat de jurisprudența Curții (a se vedea mutatis mutandis Neulinger și Shoruk c. Elveția [GC], nr. 41615/07, § 139, CEDH 2010). 21. În plus, atunci când se recunoaște că sancțiunile financiare impuse S.A. erau inadecvate pentru îmbunătățirea situației, Autoritatea de Gardiene a explorat și alte modalități disponibile pentru a o induce să se conformeze hotărârilor intermediare ale Curții de District, inițiată procedurile de protecție a copiilor și, în ultima instanță, a depus o plângere penală împotriva S.A.
Prin urmare, nu se poate spune că autoritățile interne nu au demonstrat diligența necesară într-o chestiune privind relația unui părinte cu copiii săi. 22. În cele din urmă, Curtea consideră relevant că decizia judecătorească de soluționare a căsătoriei reclamantului a pus copiii în custodia sa (a se vedea paragraful) 12 mai sus). Curtea consideră că această decizie s-a bazat într-adevăr pe interesul cel mai bun al copiilor și pe evaluarea rezonabilă a comportamentului prealabil al părților în ceea ce privește copiii lor și față de alții. 23. Având în vedere cele de mai sus, Curtea este convinsă că autoritățile naționale au luat toate măsurile necesare pentru a facilita contactul dintre reclamant și copiii săi, care ar fi putut fi așteptat în mod rezonabil în funcție de situația familială delicată prezentă în cauza instantană.
În lipsa oricărei indicații de încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, cererea este vădit nefondată în sensul articolului 35 §§ 3 litera (a) și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 octombrie 2022. Liv Tigerstedt Raffaele Sabato Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
DECISION Application no. 4699/16 Gergely VIRTYÓ against Hungary The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 20 September 2022 as a Committee composed of: Raffaele Sabato , President, Péter Paczolay , Davor Derenčinović , judges, and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar , Having regard to: the application (no. 4699/16) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 6 January 2016 by a Hungarian national, Mr Gergely Virtyó, who was born in 1978 and lives in Balassagyarmat (“the applicant”) who was represented by Mr D.A. Karsai , a lawyer practising in Budapest; the decision to give notice of the application to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns the applicant’s complaint under Article 8 of the Convention that the Hungarian authorities had failed to enforce decisions in relation to his contact rights with his children.
In 2007 the applicant married A.S. The couple had three children: A., born in 2007; B., born in 2009; and C., born in 2010. On 25 May 2012 A.S. requested that the marriage be dissolved, that the children be placed with her and that the applicant pay child allowance. The applicant requested contact rights with A. and B. at least every other weekend between Friday at 10 a.m. and Sunday at 6 p.m., and with C. at least every second Sunday until 4 p.m. at the mother’s residence. Since the meetings did not take place, the applicant requested that his contact rights be amended.
On 12 July 2012 the Balassagyarmat District Court issued an interim decision granting the applicant contact with C. every Saturday between 10 a.m. and 12 noon at the place of residence of A.S., and with A. and B. every Saturday between 10 a.m. and 6 p.m. The applicant was also to pay child allowance, amounting to 13,000 Hungarian forints (HUF) per child monthly.
On 23 August 2012 the Balassagyarmat Guardianship Authority ordered the execution of the court’s decision. It subsequently imposed a series of fines on A.S. for failing to comply with the court decision.
At a court hearing on 25 October 2012, A.S. sought to change the applicant’s contact arrangement with his children to visits supervised by the child protection services. In his counterclaim the applicant requested that the children be placed in his custody, since the mother continued to deny him access to them. The court upheld the previous arrangement except that the applicant’s mother would henceforth pick up the children from A.S.’s place of residence.
On 8 May 2013 the Guardianship Authority ordered the applicant to comply with the court ruling in respect of C., since he had failed to show up at the meetings with the youngest child. Part of the applicant’s request for the enforcement of the court decision was dismissed by the Guardianship Authority for lack of conclusive evidence as regards the parties’ conduct.
On 24 May 2013 the Guardianship Authority placed the children under child protection ( védelembe vétel ), since it found that the lack of cooperation between the parents was endangering the children’s well-being. It observed that the mother was willing to cooperate with the child protection services but objected to unsupervised contact between the applicant and his children. The Guardianship Authority warned the parents once again to comply with the visiting arrangements.
By an interim measure of 16 July 2013, the Balassagyarmat District Court restricted the applicant’s contact rights to one hour per week, supervised by the child protection services, which would gradually be extended to allow the applicant to take the children with him for a weekend in August and in September. The court observed that A.S. had not ensured that the meetings could take place between the applicant and his children, which had led to the children becoming more distant from their father. Thus, it concluded that regular contact could only be re-established gradually.
The applicant was unable to visit his children from July 2013 onwards due to the mother’s lack of cooperation.
On 1 August 2013 the Guardianship Authority lodged a criminal complaint against both parents for placing children in danger. By this point A.S. had been fined seventeen times for having failed to comply with the visiting arrangements. The applicant had been fined six times for not having appeared at the meeting with his children. Some of the applicant’s requests for enforcement were dismissed for lack of conclusive evidence as to why the meetings between the applicant and his children had not taken place. A number of minor-offence proceedings were also conducted against A.S. for libel and for damage to private property.
On 19 September 2013 the Balassagyarmat District Court drew up a new contact schedule allowing the applicant to take the children with him once a week between 1 p.m. and 6 p.m., gradually extending the duration of the contact between the father and the children to longer meetings. It found that contrary to the mother’s statements, the applicant had not placed his children in danger, and there was no reason to dismiss his request to be allowed to take the children with him. 12 . On 8 May 2014 the Balassagyarmat District Court dissolved the applicant’s marriage and placed the children in his custody, granting A.S. visiting rights. The judgment was upheld by the Balassagyarmat Court of Appeal on 12 March 2015.
On 12 December 2014 A.S. was found guilty of obstructing the applicant’s contact with his children and was ordered to perform 120 hours of community service.
The applicant initiated the enforcement of the courts’ ruling in relation to custody rights, since A.S. had not handed over the children. On 23 June 2015 the Balassagyarmat District Court ordered the assistance of the police to enforce the court orders. The children were placed in the applicant’s custody on 6 July 2015.
The applicant complained under Article 8 of the Convention that the non-enforcement of the decisions on his contact rights had violated his right to respect for his family life.
THE COURT’S ASSESSMENT
16. The general principles concerning the domestic courts’ orders and their implementation in respect of contacts between parent and child have been summarised in, inter alia , Ónodi v. Hungary , no. 38647/09, §§ 29 ‑ 32, 30 May 2017.
The Court considers that the decisive question in the present case is whether or not the Hungarian authorities took all the appropriate steps that could reasonably have been expected to facilitate the enforcement of the contact arrangements set out in the court decisions (see Fușcă v. Romania, no. 34630/07, § 36, 13 July 2010).
The Court first observes that the applicant was granted contact and visiting rights in respect of all of his children by the interim decision of the Balassagyarmat District Court on 12 July 2012, shortly after the divorce proceedings had had been initiated by A.S. The Court also notes that the administrative enforcement of the contact rights was dealt with by the Balassagyarmat Guardianship Authority without undue delay (see paragraph 4 above).
The same hold true as regards the ensuing period of about two years, when the applicant turned to the Guardianship Authority for the enforcement of his contact rights. As it appears from the case file, the authority allowed for the applicant’s requests promptly, the only exceptions being when the applicant failed to provide evidence to substantiate his request. The Court notes that the Guardianship Authority imposed a fine on A.S. for not complying with the District Court’s decision at least on seventeen occasions.
As regards the changes to the applicant’s contact rights, the District Court, considering that under the existing conditions the applicant’s visits at A.S.’s place would result in further conflict, first decided that the applicant’s children should be picked up by his mother. Subsequently, taking into account the need to rebuild the relationship between the applicant and his children, it restricted the time allocated to the applicant’s visits. Recognising that these arrangements did not resolve the hostile attitude of the parents, the District Court then ordered that the visits would take place in a neutral environment, with the help of professionals and supervised by the child protection services, extending progressively the time the applicant could spend with his children. For the Court, this gradual approach of the District Court appears reasonable and corresponded to the authorities’ duty to consider the best interest of the child, while not losing sight of the applicant’s rights and interest as a parent, as required by the Court’s case-law (see, mutatis mutandis , Neulinger and Shuruk v. Switzerland [GC], no. 41615/07, § 139, ECHR 2010).
Furthermore, when recognising that the financial sanctions imposed on A.S. were inadequate to improve the situation, the Guardianship Authority explored further available avenues to induce her to comply with the District Court’s interim decisions. It initiated child protection proceedings and, as a last resort, lodged a criminal complaint against A.S. Thus, it cannot be said that the domestic authorities failed to show the diligence required in a matter concerning a parent’s relationship with his children.
Finally, the Court finds it relevant that the judicial decision dissolving the applicant’s marriage placed the children in his custody (see paragraph 12 above). The Court considers that this decision was indeed based on the best interest of the children and on the reasonable assessment of the parties’ preceding conduct in respect of their children and towards each other.
In the light of the foregoing, the Court is satisfied that the national authorities took all the necessary steps to facilitate contact between the applicant and his children that could reasonably have been expected in the light of the delicate family situation present in the instant case. In the absence of any indication of a violation of the applicant’s rights under Article 8 of the Convention, the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 §§ 3 (a) and must be rejected, pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 13 October 2022. Liv Tigerstedt Raffaele Sabato Deputy Registrar President