2ra-491/19 — obligarea atribuirii cotei de teren

Dosarul nr. 2ra-491/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. Gh.Mîțu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S.Procopciuc, N.Chircu, E.Grumeza)

ÎNCHEIERE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurii

Covalciuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii

Covalciuc împotriva Consiliului local Zastînca, raionul Soroca cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea atribuirii cotei de teren,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care

a fost respins apelul declarat de Iurii Covalciuc și a fost menținută hotărârea din

7 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 30 iulie 2010, Iurii Covalciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului local Zastînca, raionul Soroca cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea atribuirii cotei de teren.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că la 23

iulie 2009 s-a adresat cu cerere Primăriei satului Zastînca, raionul Soroca prin

care a solicitat atribuirea unei cote de teren agricol, iar prin decizia nr. 8/6 din

24 iulie 2009 a Consiliului local Zastînca, raionul Soroca cererea enunțată a fost

admisă, fiind dispusă atribuirea în posesia sa a cotei de teren echivalent cu

suprafața totală de 1,5486 ha.

Din considerentul că, ulterior în baza sesizării nr. 136 din 28 octombrie

2009 a Direcției Teritorială Control Administrativ Soroca, Consiliul local

Zastînca, raionul Soroca prin decizia nr. 13/4 din 3 decembrie 2009 a admis

sesizarea enunțată și a dispus abrogarea deciziei nr. 8/6 din 24 iulie 2009 prin

care i-a fost atribuită cota de teren, a depus prezenta acțiune în instanța de

judecată.

1

Iurii Covalciuc a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii, anularea

deciziei nr. 13/4 din 3 decembrie 2009 a Consiliului local Zastînca, raionul

Soroca și obligarea Consiliului local Zastînca, raionul Soroca de a executa

decizia nr. 8/6 din 24 iulie 2009 cu atribuirea în posesia sa a cotei de teren

echivalent cu suprafața de 1,50 ha (vol.I,f.d.1,38 verso).

Prin hotărârea din 21 martie 2011 a Judecătoriei Soroca, s-a anulat

decizia nr. 13/4 din 3 decembrie 2009 a Consiliului local Zastînca, raionul

Soroca și s-a obligat Consiliul local Zastînca, raionul Soroca să-i atribuie

reclamantului Iurii Covalciuc în natură conform deciziei nr. 8/6 din 24 iulie

2009 a Consiliului local Zastînca, raionul Soroca cota de teren echivalent în

mărime deplină prevăzută pentru localitatea respectivă cu suprafața totală de

1,5486 ha, cod cadastral nr. xxxx și xxxx, respectiv cu suprafața de 0,7986 ha și

de 0,7500 ha (vol.I,f.d.42).

Prin încheierea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central, în temeiul art. 449 lit. a) Cod de procedură civilă, a fost admisă cererea

de revizuire depusă de Consiliul local Zastînca, raionul Soroca, a fost casată

hotărârea din 21 martie 2011 a Judecătoriei Soroca, iar cauza a fost reținută în

instanța de fond pentru reexaminarea cererii de chemare în judecată depusă de

Iurii Covalciuc (vol.I,f.d.219).

Prin hotărârea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Covalciuc a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată (vol.I,f.d.241).

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Iurii Covalciuc și a fost menținută hotărârea din 7 mai 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central (vol.II,f.d.109).

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că prin adoptarea

deciziei nr. 8/6 din 24 iulie 2009 în baza cărei Iurii Covalciuc a obținut cota de

teren echivalent, Consiliul local Zastînca, raionul Soroca a încălcat legea cu

privire la atribuirea terenurilor către cetățeni în proprietate, decizia nominalizată

fiind emisă în contradicție cu prevederile art. 12, 13 al Codului Funciar, cu atât

mai mult că la dosar nu există probe ce ar demonstra dreptul lui Iurii Covalciuc

de a primi cotă de teren echivalent anume în satul Zastînca, raionul Soroca,

motiv pentru care acțiunea enunțată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel din 20

noiembrie 2018, a hotărârii primei instanțe din 7 mai 2018 și a încheierii

instanței de fond din 21 februarie 2018, la 17 ianuarie 2019 Iurii Covalciuc le-a

contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești

ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi, de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar.

A indicat că instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

2

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri

neîntemeiate de respingere a acțiunii (vol.II,f.d.124-127,135-140).

Prin referința depusă la 28 februarie 2019, Consiliul local Zastînca,

raionul Soroca a solicitat considerarea recursului declarat de Iurii Covalciuc ca

inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul

nominalizat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 noiembrie

2018 (vol.II,f.d.109). Astfel, recursul declarat la 17 ianuarie 2019

(vol.II,f.d.124) este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iurii Covalciuc în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurii Covalciuc nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

3

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Iurii Covalciuc.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

4

Recursul declarat de Iurii Covalciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

5