2ra-654/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-654/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-654/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Arhip)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Alexandr Suhomlinov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin Organizația de Pază „Argus - S” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Alexandr Suhomlinov și menținută hotărârea

din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

admisă

constată:

La 11 august 2014, ÎCS „Argus - Teh” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 5 mai 2014, ÎCS „Argus - Teh” SRL a

vândut lui Alexandr Suhomlinov bunuri în valoare totală de 28162,94 de lei, fapt

confirmat prin factura fiscală seria DV nr. 0334345, semnată de ambele părți, însă

până în prezent, pârâtul nu și-a onorat obligațiile de plată, ce rezultă din factura

menționată.

A relatat că a expediat în adresa lui Alexandr Suhomlinov notificarea nr. 13

din 28 mai 2014 și notificarea nr. 16 din 11 iunie 2014, prin care a solicitat

stingerea datoriei în mod benevol, la care însă nu a primit niciun răspuns, astfel,

toate acțiunile de a soluționa litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes.

1

Totodată, a precizat că la 3 iulie 2014, ÎCS „Argus - Teh” SRL s-a adresat în

instanța de judecată pentru soluționarea cauzei în procedură simplificată prin

emiterea ordonanței judecătorești.

Astfel, la 18 iulie 2014, a fost emisă ordonanța judecătorească, prin care a fost

dispusă încasarea de la Alexandr Suhomlinov a datoriei de 28162,94 de lei și a

taxei de stat în sumă de 422,45 de lei.

La 29 iulie 2014, în conformitate cu prevederile art. 352 alin. (2) CPC și

deoarece debitorul a înaintat în instanță obiecții împotriva pretențiilor admise, prin

care nu a recunoscut semnarea facturii fiscale seria DV nr. 0334345 din 5 mai

2014, Judecătoria Centru mun. Chișinău a emis încheierea de anulare a ordonanței

judecătorești.

A obiectat că sunt neîntemeiate obiecțiile lui Alexandr Suhomlinov ce rezultă

din cererea de anulare a ordonanței judecătorești, deoarece bunurile menționate în

factura fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014 au fost primite de către acesta,

fapt pentru care a și semnat factura de referință în prezența a trei angajați ai

ÎCS „Argus - Teh” SRL și anume, a contabilului - șef Ana Luca, a contabilului

Liliana Bîrnat și a intendentului Serghei Albu, care și a eliberat bunurile specificate

în factură.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 575, 602, 617 Cod civil,

art. 32, 33, 38, 166, 167, 185, 216 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Alexandr Suhomlinov

în beneficiul ÎCS „Argus - Teh” SRL a datoriei în mărime de 28162,94 de lei ce

rezultă din factura fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014 și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată din contul lui Alexandr Suhomlinov în beneficiul ÎCS „Argus

- Teh” SRL suma de 28162,94 de lei cu titlu de datorie și suma de 422,45 de lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat, în total

suma de 28585,39 de lei.

Prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Alexandr Suhomlinov și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 25 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Alexandr Suhomlinov, casată decizia din 17 ianuarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

a fost înlocuită partea în proces ÎCS „Argus - Teh” SRL cu succesorul său în

drepturi ÎCS OP „Argus - S” SRL.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Alexandr Suhomlinov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 7 februarie 2019, Alexandr Suhomlinov a declarat recurs împotriva

deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii prime instanțe, cu emiterea

2

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, precum și încasarea din contul

ÎCS „Argus - Teh” SRL în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată.

A invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală și

neîntemeiată, menționând că instanța de apel a încălcat normele de drept material, a

interpretat eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată.

A învederat că în perioada 2 iulie 2012 – 3 februarie 2014, a activat la

ÎCS „Argus - Teh” SRL, iar în timpul executării obligațiilor de serviciu, în timpul

orelor de lucru, a suferit un accident grav de muncă și a fost în imposibilitate de a

mai activa, respectiv, s-a aflat în concediu medical pe parcursul a 9 luni.

A precizat că după ce a revenit la serviciu, au existat anumite neînțelegeri cu

angajatorul, fapt care l-a determinat să depună cerere de concediere.

După concediere, ÎCS „Argus - Teh” SRL nu i-a achitat plățile ce urmau a fi

achitate în caz de concediere, fapt ce l-a determinat să se adreseza la Inspectoratul

de Stat al Muncii.

Ulterior, ÎCS „Argus - Teh” SRL l-a invitat la sediul întreprinderii și i-a achitat

plățile ce i se cuveneau în mărime de aproximativ 8000 de lei.

A precizat că în momentul efectuării plăților, în prezența mai multor factori de

decizie ai ÎCS „Argus - Teh” SRL, i-au fost prezentate spre semnare mai multe

documente, printre care și factura fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014,

potrivit căreia dânsul ar fi primit (procurat) de la ÎCS „Argus - Teh” SRL bunuri

materiale în valoare 28162,94 lei, dar de facto, nu a primit bunurile materiale

specificate în această factură fiscală.

Totodată, a subliniat că angajații ÎCS „Argus - Teh” SRL l-au încredințat că

semnând factura fiscală menționată nu va avea careva obligații, dar peste un timp, a

primit somații prin care aceasta a solicitat încasarea sumei de 28162,94 de lei

pentru bunurile specificate în factura seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014.

În prima instanță, a întâmpinat dificultăți la expunerea asupra fondului cauzei,

deoarece este vorbitor al limbii ruse, dar în ședința de judecată, a solicitat să fie

audiați martori care cunosc că dânsul nu a primit bunurile pe care intimatul pretinde

că le-a primit.

Hotărârea primei instanțe a fost emisă doar în baza probelor prezentate de

ÎCS „Argus - Teh” SRL, proba de bază fiind factura fiscală seria DV nr. 0334345

din 5 mai 2014, dar un anumit contract de achiziții (vânzare-cumpărare) dintre el și

ÎCS „Argus - Teh” SRL, care ar fi servit ca temei pentru perfectarea și eliberarea

bunurilor materiale specificate în factură fiscală, nu a fost prezentat.

De asemenea, prima instanță nu a verificat dacă ÎCS „Argus - Teh” SRL este

autorizată cu dreptul de a vinde persoanelor fizice utilajul menționat în factura

fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014.

A evidențiat că în cadrul judecării cauzei în apel, a declarat că bunurile care

figurează în factura fiscală prezentată de către intimat, i-au fost transmise cu mult

timp înainte de data facturii, or, acestea reprezintă utilajul de care avea nevoie în

calitatea sa de salariat al ÎCS „Argus - Teh” SRL.

3

Instanța de apel a ignorat observațiile făcute în decizia din 25 iulie 2018 a

Curții Supreme de Justiție, prin care cauza a fost trimisă la rejudecare, nu a

administrat și nu a anexat la dosar contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor din

factura fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014, nu a asigurat citarea și

audierea în proces (pentru stabilirea adevărului) a Anei Luca, care potrivit

circumstanțelor cauzei și semnăturii din factură i-ar fi eliberat bunurile materiale

din factura fiscală menționată, alte documente (forma nr. 434) care atestă primirea

de la depozitul ÎCS „Argus - Teh” SRL a bunurilor materiale specificate în factura

fiscală etc.

Astfel, instanța de apel a admis și a anexat la dosar în calitate de probe

Borderoul de evidență a rulajului și soldului privind contul 217.1 și lista facturilor

fiscale prezentate de Inspectoratul Fiscal de Stat, printre care și factura fiscală seria

DV nr. 0334345 din 5 mai 2014, care sunt documente de dare de seamă și nu

demonstrează primirea de către el de la depozit a bunurilor materiale din factura

fiscală menționată.

La acest capitol, a invocat că copia documentelor menționate a fost expediată

în adresa lui prin poștă, dânsul recepționându-le după ședința de judecată din

13 noiembrie 2018 când a fost emisă decizia contestată.

Prin urmare, dânsul nu a făcut cunoștință cu probele menționate și nu a avut

posibilitate să prezinte explicații și contraargumente la cele prezentate de intimat pe

marginea acestor documente contabile.

Prin urmare, repetat, instanța de apel a examinat superficial prezenta cauză și a

dat o apreciere arbitrară probelor prezentate, iar în consecință, a emis o hotărâre

prin care a încălcat drepturile lui fundamentale la un proces echitabil și la

proprietate.

A evidențiat că prima instanță a recunoscut factura fiscală seria DV

nr. 0334345 din 5 mai 2014 drept contract de vânzare-cumpărare, iar instanța de

apel a menținut acest argument, deși la materialele dosarului nu a fost anexat un

contract de vânzare-cumpărare prin care dânsul ar fi procurat anumite bunuri de la

ÎCS „Argus - Teh” SRL.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare, în scopul elucidării

circumstanțelor importante pentru judecarea justă a cauzei, nu au citat și nu au

audiat-o pe Ana Luca, contabil-șef al ÎCS „Argus - Teh” SRL, care portivit facturii

fiscale seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014 i-ar fi predat bunurile specificate în

aceasta.

Instanței nu au fost prezentate probe pertinente prin care intimatul să

demonstreze că la 5 mai 2014 dânsul ar fi primit de la depozitul firmei bunuri

materiale specificate în factura fiscală menționată, copia filelor din Cartea

circulației mijloacelor de la depozitul companiei care să ateste primirea acelor

bunuri anume la 5 mai 2014, nefiind prezentate nici documente de evidență

contabilă care să ateste rulajul de bunuri materiale eliberate de la depozitul

intimatului la 5 mai 2014 și printre aceste bunuri să figureze și cele specificate în

factura fiscală seria DV nr. 0334345 din 5 mai 2014.

4

Având în vedere prevederile art. 93 pct. 16 și 17 Cod fiscal, a precizat că

factura fiscală menționată nu poate fi recunoscută ca un contract de vânzare-

cumpărare dintre părți, fapt deja constatat prin decizia din 25 iulie 2018 a Curții

Supreme de Justiție.

La 4 aprilie 2019, ÎCS OP „Argus - S” SRL a depus referință la recursul

declarat de Alexandr Suhomlinov, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 10 decembrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 107 vol. II), fiind recepționată de recurent la 5 februarie 2019, ceea ce se

atestă prin mențiunea aplicată pe cererea de a face cunoștință cu materiaelel

dosarului (f. d. 113 vol. II).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 7 februarie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Suhomlinov

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Alexandr Suhomlinov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Alexandr Suhomlinov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Alexandr Suhomlinov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

6