2ra-1075/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-1075/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1075/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Al. Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Alexandr Suhomlinov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „Argus-Teh” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui

Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Alexandr Suhomlinov și s-a menținut hotărârea din data de

21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 11 august 2014, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei în mărime

de 28 162,94 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Î.C.S. „Argus-Teh” SRL a indicat că, în fapt,

la data de 05 mai 2014, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL a vândut lui Alexandr Suhomlinov

bunuri, în valoare totală de 28 162,94 lei, fapt confirmat prin factura fiscală seria

DV nr.0334345, care a fost semnată de către ambele părți.

Reclamanta, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL, a menționat că, pînă la data depunerii

cererii de chemare în judecată, Alexandr Suhomlinov nu și-a onorat obligațiile de

plată, ce rezultă din factura menționată supra. Mai mult, reclamanta a invocat că, a

expediat către Alexandr Suhomlinov notificarea nr.13 din 28 mai 2014 și notificarea

nr.16 din 11 iunie 2014, prin care a solicitat rambursarea datoriei, în sumă de

28 162,94 lei, dar pârâtul nu a răspuns la aceste cereri prealabile și nici nu și-a executat

obligația de plată.

La fel, reclamanta a indicat că, la data de 3 iulie 2014, s-a adresat în instanța de

judecată pentru soluționarea cauzei în procedură simplificată, prin emiterea

ordonanței judecătorești. Astfel, la data de 18 iulie 2014, a fost emisă ordonanța

judecătorească, prin care s-a dispus încasarea de la Suhomlinov Alexandru a sumei

de 28 162,94 lei, cu titlu de datorie și a taxei de stat, în sumă de 422,45 lei.

1

La data de 29 iulie 2014, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a emis încheierea

de anulare a ordonanței judecătorești, deoarece au fost admise obiecțiile pîrîtului

Alexandr Suhomlinov, precum că, nu recunoaște că a semnat factura fiscală cu seria

DV nr.0334345 din data de 05 mai 2014.

Reclamanta, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL, a indicat că, bunurile menționate în

factura fiscală cu seria DV nr.0334345 din 05 mai 2014, au fost primite de către

Alexandr Suhomlinov, fapt pentru care acesta a semnat factura sus indicată, în

prezența a 3 angajați ai Î.C.S. „Argus-Teh” SRL, și anume, a contabilului - șef, Luca

Ana, a contabilului, Bîrnat Liliana și a intendentului, Albu Serghei.

În drept, reclamanta, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL și-a întemeiat pretențiile în baza

art. 575, 602, 617 Cod civil.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Argus-

Teh” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și s-a încasat din contul lui

Alexandr Suhomlinov în beneficiul Î.C.S. „Argus-Teh” SRL suma de 28 162,94 lei,

cu titlu de datorie și suma de 422,45 cu titlu de cheltuieli de judecată, în total, suma

de 28 585,39 lei.

Iar, prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexandr Suhomlinov și s-a menținut hotărârea din 21 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Argus-Teh” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces,

la data de 02 februarie 2018, conform scrisorii nr. 1437 (f.d.211 vol. I), dar a fost

recepționată de către recurentul Alexandr Suhomlinov, la 14 februarie 2018 (f.d.20

vol. II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de

către Alexandr Suhomlinov, la 13 aprilie 2018, cu respectarea termenului indicat la

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul, Alexandr Suhomlinov a solicitat admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Alexandr Suhomlinov a invocat că, în

perioada 02 iulie 2012 – 03 februarie 2014, a activat la ÎCS „Argus-Teh" SRL, iar în

timpul executării obligațiilor de serviciu, în timpul orelor de lucru, a suferit un accident

grav de muncă și a fost în imposibilitate de a mai activa, respectiv s-a aflat în concediu

medical pe parcursul a 9 luni.

Recurentul, Alexandr Suhomlinov, a menționat că, după ce a revenit la serviciu,

au existat careva neînțelegeri cu angajatorul, fapt care l-a determinat să depună cerere

de concediere. După concediere, ÎCS „Argus-Teh" SRL nu i-a achitat plățile ce urmau

2

a fi achitate, în caz de concediere și s-a adresat la Inspectoratul de Stat al Muncii.

Ulterior, ÎCS „Argus-Teh" SRL l-a invitat pe Alexandr Suhomlinov, la sediul

întreprinderii și i-a achitat plățile, ce urmau a fi achitate în caz de concediere,

aproximativ 8 000 lei.

La fel, recurentul, Alexandr Suhomlinov, a invocat că, în momentul efectuării

plăților, în prezența mai multor factori de decizie ai ÎCS „Argus-Teh" SRL, i s-a

prezentat spre semnare mai multe documente, printre care și factura fiscală DV nr.

0334345 din 05 mai 2014, potrivit căreia, Alexandr Suhomlinov a procurat de la ÎCS

„Argus-Teh" SRL, bunuri materiale, în valoare 28 162,94 lei, dar de facto, el nu a

primit bunurile materiale, specificate în această factură fiscală.

Recurentul, Alexandr Suhomlinov, a indicat că, angajații ÎCS „Argus-Teh" SRL

l-au încredințat că, semnând factura fiscală menționată, nu va avea careva obligații,

dar peste un timp, a primit somații, prin care ÎCS „Argus-Teh" SRL a solicitat

încasarea sumei de 28162,94 lei, pentru bunurile specificate în factura DV nr.0334345

din 05 mai 2014.

Recurentul a invocat că, în prima instanță, a întimpinat dificultăți la expunerea

asupra fondului cauzei, deoarece este vorbitor al limbii ruse, dar în ședința de judecată,

a solicitat să fie audiați martori care cunosc că, Alexandr Suhomlinov nu a primit

bunurile, pe care ÎCS „Argus-Teh" SRL a invocat că i-au fost predate recurentului.

Recurentul, Alexandr Suhomlinov, a menționat că, prima instanță a examinat

litigiul dedus judecății, doar în baza probelor prezentate de ÎCS „Argus-Teh" SRL, și

anume factura fiscală DV 0334345 din 05 mai 2014, dar nu a fost prezentat contractul

de vânzare-cumpărare dintre ÎCS „Argus-Teh" SRL și Alexandr Suhomlinov, care ar

fi servit ca temei, pentru perfectarea și eliberarea bunurilor materiale specificate în

această factură fiscală.

De asemenea, recurentul a menționat că, instanța de fond nu a verificat dacă,

întreprinderea ÎCS „Argus-Teh" SRL este autorizată de a vinde persoanelor fizice,

utilajul menționat în factura fiscală DV0334345 din 05 mai 2014. Or, conform

autorizației pe care o deține, ÎCS „Argus-Teh" SRL este autorizată să desfășoare

montarea și (sau) reglarea, asistența tehnică a sistemelor automate de semnalizare și

de stingere a incendiilor, precum și de protecție a clădirilor împotriva fumului și de

înștiințare în caz de incendiu, dar și comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și

încălțămintei, alte tipuri de comerț cu ridicata, comerțul cu amănuntul al

îmbrăcămintei, alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine specializate.

Recurentul a invocat că, instanța de apel a încălcat normele de drept material și

procedural și a interpretat eronat legea, circumstanțe ce au condiționat menținerea

neîntemeiată a hotărârii primei instanțe, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 al CEDO, dar și dreptul la proprietate, garantat de

Constituție și art. 1 al Protocolului 1 adițional CEDO.

La fel, recurentul, Alexandr Suhomlinov, a menționat că, conform art. 93 pct. 16

și 17 Cod fiscal, factură fiscală este formularul tipizat de document primar cu regim

special, pe suport de hârtie sau în formă electronică, prezentat cumpărătorului

(beneficiarului) la livrarea de mărfuri, servicii, iar cumpărător (beneficiar) este

persoana fizică sau juridică, căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se

prestează servicii.

3

Respectiv, recurentul a indicat că, instanțele ierarhic inferioare, eronat au

interpretat factura fiscală, ca contract de vânzare-cumpărare, or factura fiscală este

formularul, prin care marfa se transmite beneficiarului și nu prezintă un contract de

vânzare-cumpărare.

De asemenea, recurentul, Alexandr Suhomlinov, a invocat că, deși instanța de

fond și instanța de apel au constatat că, probele prezentate de reclamantă nu

demonstrează primirea de către Alexandr Suhomlinov a bunurilor materiale

specificate în factura fiscală DV 0334345 din 05 mai 2014 și nu sunt suficiente pentru

a admite acțiunea ÎCS „Argus-Teh" SRL, a admis această acțiune, deoarece Alexandr

Suhomlinov nu a prezentat probe contrare, care să combată argumentele reclamantei.

Recurentul, Alexandr Suhomlinov, a menționat că, conform dispoziției nr. 1 din

02 ianuarie 2017, privind constituirea completelor de judecată, în cadrul colegiilor

Curții de Apel Chișinău, pentru anul 2017, completul nr. 6 a fost constituit din

judecătorii Guzun Maria, Simciuc Natalia, Cotruță Iurie. Totodată, apelul declarat de

către Alexandr Suhomlinov împotriva hotărârii din 21 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, a fost judecat de către judecătorii Natalia Simciuc, Iurie

Cotruță și Ion Țurcan.

Astfel, recurentul a invocat că, au fost încălcate normele de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin.(3) lit. a) Cod de procedură civilă, conform căruia se

consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care cauza a fost judecată de un judecător, în litigiul dedus judecății, Ion Țurcan

care nu avea dreptul să participe la judecarea cauzei.

Recurentul, Alexandr Suhomlinov, a indicat că, instanțele de judecată trebuie să-

i ofere posibilitatea să prezinte probe, care să demonstreze că nu a primit bunurile

materiale, specificate în factura fiscală DV 0334345 din 05 mai 2014, inclusiv prin

audierea martorilor.

La data de 28 iunie 2018, recurentul, Alexandr Suhomlinov a depus cerere de

recurs suplimentară, prin care, adițional celor invocate în cererea de recurs inițială, a

menționat că, în urma contrapunerii datelor din Actul lucrărilor îndeplinite de către

ÎCS „Argus-Teh" la BC „Victoriabank", cu datele din factura fiscală DV0334345 din

05 mai 2014, a constatat că, 11 echipamente și materiale specificate în Actul lucrărilor

îndeplinite, menționat supra, se regăsesc în factura fiscală DV0334345 din 05 mai

executate în termenii stabiliți. Materialele enumerate vor fi luate în calcul la montare

în alte obiecte ale băncii".

Astfel, recurentul a invocat că, prin Actul lucrărilor îndeplinite de către ÎCS

„Argus-Teh" la BC „Victoriabank", se atestă faptul, că bunurile materiale, menționate

în factura fiscală DV0334345 din 05 mai 2014, nu au fost primite de către Alexandr

Suhomlinov, în scop personal, ci pentru efectuarea lucrărilor de către ÎCS „Argus-

Teh" SRL la montarea sistemului pază- antiincendiu, la mai multe filiale ale BC

„Victoriabank" SA.

La 08 mai 2018, în adresa intimatei, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL, a fost expediată

copia recursului declarat de către Alexandr Suhomlinov, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, iar la 02 iulie 2018, intimata, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL,

a depus referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului declarat de

către recurentul Alexandr Suhomlinov.

4

Prin încheierea din 18 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Alexandr Suhomlinov împotriva deciziei din data de 17 ianuarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

Alexandr Suhomlinov, urmează a fi admis, se casează decizia din data de

17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Î.C.S. „Argus-Teh” SRL împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele

motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că, în motivarea acțiunii, reclamanta,

Î.C.S. „Argus-Teh” SRL a indicat că, la data de 05 mai 2014, Î.C.S. „Argus-Teh” SRL

a vândut lui Alexandr Suhomlinov bunuri, în valoare totală de 28 162,94 lei, fapt

confirmat prin factura fiscală seria DV nr.0334345 din 05 mai 2014, care a fost

semnată de către ambele părți, iar, pînă la data depunerii cererii de chemare în

judecată, Alexandr Suhomlinov nu și-a onorat obligațiile de plată, ce rezultă din

factura menționată supra.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Argus-

Teh” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și s-a încasat din contul lui

Alexandr Suhomlinov în beneficiul Î.C.S. „Argus-Teh” SRL suma de 28 162,94 lei,

cu titlu de datorie și suma de 422,45 cu titlu de cheltuieli de judecată, în total, suma

de 28 585,39 lei.

Iar, prin decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexandr Suhomlinov și s-a menținut hotărârea din 21 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Argus-Teh” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Iar, conform art. 753 Cod civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte

(vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar

aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

5

Instanța de recurs, relevă că, deși, instanțele ierarhic inferioare, își consolidează

soluțiile prin aplicarea art. 753 Cod civil, acestea au omis să stabilească dacă între

Alexandr Suhomlinov și Î.C.S. „Argus-Teh” SRL a fost încheiat contract de vânzare

- cumpărare a bunurilor, specificate în factura fiscală seria DV nr.0334345 din 05 mai

2014.

Or, Colegiul menționează că, factura fiscală este un formular tipizat de document

primar, cu regim special, pe suport de hârtie sau în formă electronică, care se

utilizează în cazurile livrării mărfurilor, dar nu înlocuiește contractul de vânzare-

cumpărare. Respectiv, în factura fiscală seria DV nr.0334345 din 05 mai 2014 lipsește

mențiunea privind temeiul eliberării acestui document de strictă evidență contabilă.

Subsecvent, instanța de recurs indică că, contractul de vânzare-cumpărare este

un contract sinalagmatic, prin care o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în

proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să

plătească prețul convenit, astfel se creează obligații reciproce și interdependente,

părțile având și drepturi și obligații. Astfel, obligația de preluare a bunului de către

cumpărător este corelată cu obligația vânzătorului de a preda bunul. Vânzătorul nu

poate fi obligat a preda lucrul, decât dacă cumpărătorul este ținut în aceeași măsură

de a-l lua în primire, asigurându-se, astfel, una din finalitățile contractului, aceea de a

pune lucrul în stăpânire, de fapt și de drept, a cumpărătorului.

Colegiul reține că, în litigiul dedus judecății, instanța de apel a concluzionat că,

acceptarea transmiterii bunurilor, în sumă totală de 28162,94 lei și respectiv

recepționarea acestora, de către Alexandr Suhomlinov se demonstrează prin semnarea

de către acesta, a facturii cu seria DV nr. 0334345, eliberată la data de 05 mai 2014,

care a acționat în calitate de cumpărător, conform art. 108 alin. (2) Cod fiscal.

În fapt, art. 108 alin. (2) Cod fiscal, în vigoare la data întocmirii facturii fiscale

cu seria DV nr. 0334345, adică la data de 05 mai 2014, prevede că, pentru mărfuri,

data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor cumpărătorului

(beneficiarului) sau dacă mărfurile sunt transportate, data livrării se consideră data la

care începe transportarea, cu excepția mărfurilor de export pentru care data livrării se

consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, Colegiul relevă că, instanța de apel eronat a interpretat că, art. 108 alin.

(2) Cod fiscal, reglementează că, recepționarea bunurilor se probează prin semnarea

facturii, or, această normă legală prevede termenele obligații fiscale, identificând data

livrării dar, nu faptul predării bunurilor către cumpărător. Ori, art. 108 alin. (2) Cod

fiscal, condiționează data livrării mărfurilor de momentul primirii mărfurilor de către

cumpărător, iar, momentul executării obligației de predare a bunului este reglementat

de art. 760 Cod civil.

Colegiul menționează, cu referire la argumentele lui Alexandr Suhomlinov,

precum că, bunurile care figurează în factura fiscală, reprezintă utilajul de care a

avut nevoie în calitate de salariat al ÎCS „Argus-Teh” SRL, dar nu sunt bunurile

sale personale, că instanța de apel a menționat că, Alexandr Suhomlinov a fost

angajat în calitate de montor superior, în cadrul ÎCS „Argus-Teh” SRL, iar, la data de

03 februarie 2014, a solicitat acceptarea demisiei sale din funcție, conform art. 85

alin.(1) Codul muncii, cu ultima zi de lucru, la data de 03 februarie 2014.

Colegiul indică că, instanța de apel a constatat că, raporturile de muncă dintre

ÎCS „Argus-Teh” SRL și Alexandr Suhomlinov, au existat pentru perioada

6

determinată, cuprinsă între 01 iulie 2012 și 03 februarie 2014, iar factura fiscală cu

seria DV nr. 0334345, în temeiul căruia s-a solicitat încasarea datoriei, a fost

eliberată la data de 05 mai 2014, dată la care între ÎCS „Argus-Teh” SRL și Alexandr

Suhomlinov nu existau raporturi de muncă.

Colegiul relevă că, instanța de apel a examinat superficial cauza și nu a supus

controlului temeiniciei, argumentele lui Alexandr Suhomlinov, precum că, bunurile

care figurează în factura fiscală cu seria DV nr. 0334345 din 05 mai 2014,

reprezintă utilajul, de care acesta a avut nevoie în calitate de salariat al ÎCS „Argus-

Teh” SRL, în condițiile în care, reprezentantul reclamantului ÎCS „Argus-Teh” SRL,

în cadrul ședinței din 06 iunie 2017, în prima instanță a indicat că, litigiul dintre

Alexandr Suhomlinov și ÎCS „Argus-Teh” SRL are la bază relații de muncă (f.d.172

vol. I).

Astfel, instanța de recurs conchide că, instanțele ierarhic inferioare urmau să

stabilească normele de drept aplicabile litigiului dedus judecății, iar în cazul prezenței

raporturilor de muncă, urmau a fi aplicate prevederile legale cu privire la răspunderea

materială a salariatului.

Instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 373 alin. (1) Cod de procedură

civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În afară de acesta, în cererea de apel, Alexandr Suhomlinov a menționat că, mai

multe echipamente și materiale specificate în factura fiscală DV0334345 din 05 mai

2014 au fost returnate angajatorului ÎCS „Argus-Teh”, fapt specificat de șeful

securității în mai multe acte, însă instanța de apel nu a examinat acest argument al

apelantului.

Mai mult, Colegiul reține că, în cererea de recurs, recurentul, Alexandr

Suhomlinov, a indicat că, în urma contrapunerii datelor din Actul lucrărilor

îndeplinite de către ÎCS „Argus-Teh" la BC „Victoriabank", cu datele din factura

fiscală DV0334345 din 05 mai 2014, a constatat că, 11 echipamente și materiale

specificate în Actul lucrărilor îndeplinite, menționat supra, se regăsesc în factura

fiscală DV0334345 din 05 mai 2014. Astfel, recurentul a invocat că, prin Actul

lucrărilor îndeplinite de către ÎCS „Argus-Teh" la BC „Victoriabank", se atestă faptul,

că bunurile materiale, menționate în factura fiscală DV0334345 din 05 mai 2014, nu

au fost primite de către Alexandr Suhomlinov, în scop personal, ci pentru efectuarea

lucrărilor de către ÎCS „Argus-Teh" SRL la montarea sistemului pază- antiincendiu,

la mai multe filiale ale BC „Victoriabank" SA.

Astfel, instanța de apel urma să verifice argumentele lui Alexandr Suhomlinov

precum că, bunurile materiale, menționate în factura fiscală DV0334345 din 05 mai

2014, nu au fost primite de către Alexandr Suhomlinov, în scop personal, ci pentru

efectuarea lucrărilor de către ÎCS „Argus-Teh" SRL la montarea sistemului pază-

antiincendiu, la mai multe filiale ale BC „Victoriabank" SA.

Or, instanța de apel urma să verifice care era modalitatea de transmitere a

bunurilor, de către ÎCS „Argus-Teh" SRL lui Alexandr Suhomlinov, pe parcursul

existenței dintre aceștia a raporturilor de muncă și dacă bunurile folosite la montarea

sistemului pază-antiincendiu, la mai multe filiale ale BC „Victoriabank" SA, au fost

incluse în factura fiscală DV0334345 din 05 mai 2014.

7

În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise supra, indică la o

examinare superficială a cauzei de către instanța de apel, fără a fi supusă controlului

temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță, prin prisma prevederilor

legale și fără a intra în esența litigiului dedus judecății, precum și a pretențiilor

formulate de Î.C.S. „Argus-Teh” SRL.

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede că,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost analizate

cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care

judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță,

precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile

diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk

împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul

a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din data de

19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea

o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele

pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a

menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să

facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel nu conține o

apreciere convingătoare a tuturor motivelor indicate în cererea de apel, ce ar

determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns.

Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar

asupra unei asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor

supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de

judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv

8

problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la

probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar instanța de recurs este în imposibilitate

de a corecta respectiva eroare judiciară, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează de a admite recursul

declarat de Alexandr Suhomlinov, se casează decizia din data de 17 ianuarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Î.C.S. „Argus-Teh” SRL împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a litigiului

dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Alexandr Suhomlinov.

Se casează decizia din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Î.C.S. „Argus-Teh” SRL

împotriva lui Alexandr Suhomlinov cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Nina Vascan

9