2ra-558/19 — Eliberarea titlului de autentificare a dreptului detinătorului terenului

Dosarul nr. 2ra–558/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central) (jud. V. Pîslariuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Moraru, S. Iorgov, E. Clim)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Căpățînă Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Căpățînă

Vasile împotriva Primarului s. Zahoreni r. Orhei și Consiliul sătesc Zahoreni cu

privire la eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

obligarea înregistrării dreptului de proprietate și anularea deciziei,

împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Primarul satului Zahoreni r-nul Orhei, casată

hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central) și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

con st ată:

La 28 septembrie 2017, Căpățînă Vasile a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului s. Zahoreni r. Orhei cu privire la obligarea eliberării

titlului de autentificate a dreptului deținătorului de teren și înregistrarea dreptului

de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că în baza deciziei primăriei s.

Zahoreni, r. Rezina nr. 14 din 06 ianuarie 1993, i s-a pus la dispoziție un teren cu

suprafața de 0,53 ha, situat în s. Zahoreni, r. Orhei, iar la 26 februarie 2009 i-a fost

eliberat titlul provizoriu. În aceeași zi s-a adresat la OCT Orhei și achitând taxa de

stat în mărime de 875 lei i-a fost eliberat planul geometric al terenului.

Prin hotărârea din 15 august 2012 a Judecătoriei Orhei a fost respinsă cererea

de chemare în judecată înaintată de primarul satului Zahoreni privind anularea

titlului provizoriu în privința terenului de 0,53 ha, eliberat lui Căpățînă Vasile, de

către Primăria s. Zahoreni, ca fiind neîntemeiată. Hotărârea a rămas irevocabilă în

urma încheierii din 04 septembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție.

Din toamna anului 2013 și până în prezent a solicitat autorităților locale

eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren. Astfel, în

instanța de judecată reclamantul a solicitat obligarea primarului s. Zahoreni să

elibereze titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu suprafața de

0.5566 nr. cadastral XXXX, situat în s. Zahoreni, r. Orhei, cu obligarea înregistrării

1

în Registrul bunurilor imobile a bunului imobil cu suprafața de 0.5566 ha, nr.

cadastral XXXX, situat în s. Zahoreni, r. Orhei, cu drept de proprietate privată

după Căpățînă Vasile.

La 11 decembrie 2017, în ședința de judecată Căpățînă Vasile, a depus o

cerere de majorare a cuantumului pretențiilor prin care invocat suplimentar

pretenții și față de Consiliul sătesc Zahoreni solicitând anularea deciziei

Consiliului sătesc Zahoreni nr. 3.4 din 23 septembrie 2013 și anularea planului

geometric cadastral întocmit conform deciziei nr. 3.4 din 23 septembrie 2013.

Prin hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central), a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Căpățînă Vasile împotriva Primarului s.

Zahoreni r. Orhei și Consiliul sătesc Zahoreni.

S-a obligat primarul s. Zahoreni r. Orhei să elibereze, cu drept de proprietate

privată lui Căpățînă Vasile titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

în privința terenului cu suprafața de 0,5566 ha, situat în s. Zahoreni r. Orhei,

conform planului geometric, nr. cadastral XXXX.

Capătul de cerere cu privire la obligarea înregistrării în registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate a lui Căpățînă Vasile asupra bunului imobil s-a

respins.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, faptul atribuirii în proprietate

reclamantului Căpățînă Vasile a lotului de teren cu suprafața de 0,5566 ha, în s.

Zahoreni, r. Orhei, a fost deja constata prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Astfel legalitatea acestui fapt și respectiv a titlului provizoriu, nu mai poate fi pusă

în discuție și contestată în cadrul procesului dat.

Instanța de judecată a stabilit că refuzul Primăriei satului Zahoreni, în

persoana primarului, în eliberarea lui Căpățină Vasile a titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren pentru lotul de pămînt cu suprafața de 0,5566 ha, în

satul Zahoreni, raionul Orhei, este neîntemeiat și încalcă dreptul de proprietate a

reclamantului.

Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Primarul satului Zahoreni r. Orhei, casată hotărârea din 22

mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central) și emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii.

În consolidarea soluției de respingere a acțiunii, colegiul de apel a reținut că,

instanța de fond eronat a constatat temeinicia acțiunii înaintate de Căpățînă Vasile,

or instanțele de judecată nu pot substitui atribuțiile autorităților administrației

publice locale în astfel de litigii privind eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, reclamantul, deținând titlul

provizoriu, în baza Deciziei nr. 14 din 06 ianuarie 1993, prin care i-a fost atribuit

în proprietate privată, un teren cu suprafața de 0,53 ha, în s. Zahoreni, r. Rezina, nu

a întreprins nici o acțiune de înregistrare a dreptului său de proprietate, conform

prevederilor legale.

La 04 februarie 2019, Căpățînă Vasile a declarat recurs împotriva deciziei din

30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

2

La 14 martie 2019 (prin oficiul poștal), Primarul s. Zahoreni, r. Orhei a depus

o referință la recursul declarat de către Căpățînă Vasile, solicitând considerarea

acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Căpățînă Vasile, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Căpățînă Vasile, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

3

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Căpățînă Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Căpățînă Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

4