2ra-1504/19 — Demolarea constructiei, revendicarea bunului

Dosarul nr. 2ra–1504/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central), (jud. V. Pîslariuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zaporojan Constantin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Zaporojan

Constantin împotriva Evei Denisenco cu privire la revendicarea bunului imobil,

demolarea construcției și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Zaporojan Constantin și menținută hotărârea din 03

decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central),

con st ată:

La 22 februarie 2018, Zaporojan Constantin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Evei Denisenco cu privire la revendicarea bunului imobil,

demolarea construcției și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în baza deciziei

primăriei s. Piatra nr. 8 din 06 august 1993 i-a fost repartizat în proprietate privată

un lot de teren cu suprafața de 0,1173 ha pentru construcție locativă în intravilanul

s. Piatra, r. Orhei. Pe acest lot a construit o casă individuală de locuit și construcții

accesorii. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost trecut în registrul

cadastral al deținătorilor de terenuri cu nr. 518 din 09 august 1993.

A mai indicat că, vecina lui este Denisenco Eva, relațiile între ei fiind ostile,

și deoarece ultima, în viziunea reclamantului, are mania lăcomiei și a invidiei, de

mai mulți ani pârâta depune diferite plângeri, cereri în judecată împotriva

reclamantului și chiar s-a intentat un dosar penal împotriva lui pentru furtul

tufișului, proces încetat la 27 iunie 2017 din motiv că nu a fost dovedită vinovăția

lui Zaporojan Constantin.

Reclamantul a explicat că, pârâta a acaparat arbitrar din gospodăria lui 31,8

m2, iar ca să devină stăpână deplină a instalat un gard din plasă metalică și un

perete de sprijin, ulterior la 30 ianuarie 20018 o comisie formată din cadrul

primăriei s. Piatra, r. Orhei prin actul nr. 38 a constatat acest fapt.

La 29 iunie 2015, Denienco Eva a depus cerere în instanța de judecată cu

privire la stabilirea hotarului între gospodării, însă prin hotărârea din 06 octombrie

1

2015 a Judecătoriei Orhei acțiunea fost respinsă, invocându-se faptul că hotarul

între ei este corect stabilit și nu necesită careva modificări. Hotărârea Judecătoriei

Orhei a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, iar

la 03 august 2016 a fost respins și recursul declarat de către Denisenco Eva. În

motivarea hotărârilor sale, instanțele de judecată au reținut că potrivit măsurărilor

efectuate la fața locului de către specialiștii organului cadastral, s-a constatat că

planul respectiv corespunde cu planul din titlurile de proprietate.

Astfel, în instanța de judecată reclamantul a solicitat revindecarea porțiunii de

teren cu suprafața de 31,8 m2 acaparată arbitrar de către Denisenco Eva de-a lungul

hotarului între gospodăria lui și gospodăria ei, cu demolarea gardului instalat ilegal

și încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central), a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de către Zaporojan

Constantin.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Zaporojan Constantin și menținută hotărârea din 03 decembrie

2018 a Judecătoriei Orhei (sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, la întocmirea actului de stabilire

a hotarelor nr. 38 din 30 ianuarie 2018 și respectiv a actului de stabilire a hotarelor

nr. 352 din 23 octombrie 2018, Denisenco Eva care este proprietara terenului

adiacent nu a participat și nici nu a fost înștiințată despre efectuarea măsurărilor și

stabilirea hotarului terenului. Or, în conținutul actului de stabilire a hotarelor nr. 38

din 30 ianuarie 2018 și respectiv a actului de stabilire a hotarelor nr. 352 din 23

octombrie 2018, nu este indicat faptul participări proprietarului terenului

Zaporojan Constantin și a proprietarului terenului adiacent Denisenco Eva.

La fel, instanțele au menționat că nu a fost prezentată dovada înștiințării Evei

Denisenco despre efectuarea lucrărilor de stabilire a hotarului, pentru data de 30

ianuarie 2018, iar în înștiințarea (invitația) expediată de către Zaporojan Constantin

pentru efectuarea repetată a măsurărilor este indicat faptul că comisia urmează să

stabilească la fața locului hotarul pentru data de 19 octombrie, ora 17:00 (de facto

ieșirea la fața locului a avut loc la data de 23 octombrie 2018).

Mai mult, în actele de stabilire a hotarelor nu este indicat cu ce distanță și cu

câți centimetri sau metri a fost depășită linia hotarului de teren, respectiv nu rezultă

cu certitudine suprafața de teren cu care se pretinde că a fost depășită linia

hotarului de teren a lui Zaporojan Constantin, fiind indicată suprafața doar cu

aproximație.

La 06 iunie 2019, Zaporojan Constantin a declarat recurs împotriva deciziei

din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

săvârșit încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Zaporojan Constantin, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

2

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Zaporojan Constantin, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

3

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Zaporojan Constantin.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zaporojan Constantin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

4