2ra-2351/18 — Revindecarea bunului din posesie străină

Dosarul nr. 2ra-2351/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător – E. Buzu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Cotorobai, A. Panov, M. Anton

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eva Denisenco, prin

intermediul avocatului Vasile Stăvilă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eva Denisenco

către Constantin Zaporojan, intervenient accesoriu Primăria Piatra cu privire la

revendicarea bunului din posesie nelegitimă,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Eva Denisenco, fiind menținută hotărârea din 06 iulie

2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 14 octombrie 2016, reclamanta Eva Denisenco s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Constantin Zaporojan, intervenient accesoriu Primăria

Piatra, solicitând: obligarea pârâtului să elibereze porțiunea de teren cu

dimensiunile de 0,5x30 metri, nr. cadastral XXXX, amplasată în s. XXXX, r.

XXX, ocupată ilegal; obligarea pârâtului să demoleze porțiunea din beciul său cu

dimensiunile de 1,20x4,5 metri, nelegitim construită pe terenul aferent casei de

locuit a reclamantei, amplasată în s. XXXX, r. XXXX; încasarea de la pârât a

cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat în sumă de 100 lei, cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 3000 lei; încasarea de la pârât a prejudiciului

material în sumă de 25000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că locuiește în s. XXXX, r. XXXX,

iar casa acesteia se află în vecinătate cu gospodăria lui Constantin Zaporojan, cu

care se află în relații de conflict din cauza creării condițiilor insuportabile de viață,

dat fiind faptul că pe parcursul a mai multor ani a edificat samavolnic construcții

fără autorizație de construire și proiect, fiind edificate contrar normelor în

construcții nemijlocit la peretele bucătăriei de vară în apropiere de gospodăria sa,

iar în aceste încăperi creșteau oi, porci, găini, creându-i condiții anti-sanitare din

cauza aerului poluat, mirosului urât și a insectelor care se adunau. De asemenea, pe

hatul gardului, pârâtul a pus materiale de construcție, pe care refuza să le ia la el în

ogradă, din care motiv reclamanta nu avea posibilitate să construiască gardul.

1

Pe faptele descrise supra, reclamanta a înaintat în instanța de judecată o cerere

privind înlăturarea încălcărilor, care, prin hotărârea din 26 septembrie 2013 a

Judecătoriei Orhei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către reclamantă, s-a casat hotărârea din 26 septembrie 2013 a

Judecătoriei Orhei, fiind emisă o hotărâre potrivit căreia Constantin Zaporojan a

fost obligat să înlăture toate încălcările invocate în cererea inițială a reclamantei.

Prin decizia din 03 septembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Constantin Zaporojan, fiind menținută decizia din 03 aprilie

2014 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, în baza deciziei Curții Supreme de Justiție, pârâtul a înlăturat încălcările

indicate în acțiunea respectivă, însă i-a creat alte impedimente reclamantei: atunci

când ultima a dorit să-și construiască gardul între gospodăria sa și a pârâtului,

ultimul i-a indicat că gardul urmează a fi instalat în așa fel, încât o porțiune de

teren cu lățimea de 0,5 m și lungimea de 30 m a rămas în posesia nelegitimă a

acestuia.

Mai mult, pârâtul nu și-a demolat porțiunea din beciul care-i aparține, însă pe o

suprafață de 1,20x4,50 metri, pe sub pământ, l-a prelungit pe terenul reclamantei,

până în fundamentul unei construcții accesorii ce-i aparține acesteia, peretele

căreia, în rezultat, a dat fisuri evidente, riscând în orice moment să se prăbușească.

Din aceste considerente, reclamanta a fost nevoită să repare capital peretele

respectiv, întărindu-l pentru a evita prăbușirea lui și a construcției accesorii în

ansamblu, lucru care a costat-o circa 25000 lei.

Drept dovadă a faptului că pârâtul folosește ilegal o porțiune din terenul aferent

casei de locuit a reclamantei cu dimensiunile de 0,5x30 metri, servește și

confirmarea furnizată prin răspunsul Primăriei Vatra la 25 aprilie 2016, prin care se

menționează că în urma înregistrării masive a bunurilor imobile în Registrul de

stat, a fost încălcat dreptul la proprietate.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 23 septembrie 2016, prin

intermediul avocatului, reclamanta i-a înaintat pârâtului o solicitare în scris, însă și

aceste acțiuni nu s-au soldat cu succes.

La fel, reclamanta a indicat că în afară de prejudiciul material cauzat prin

acțiunile ilegale ale pârâtului, ultimul i-a cauzat și un prejudiciu moral imens,

deoarece în ultimii trei ani, a fost citată prin instanțele de judecată, simțind

permanent un disconfort moral, fiind distrusă psihologic, ceea ce o determină să

apeleze în continuu la serviciile psihologului și ale neurologului.

Prin hotărârea din 06 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererea de

chemare în judecată depusă de Eva Denisenco către Constantin Zaporojan,

intervenient accesoriu Primăria Piatra cu privire la revendicarea bunului din

posesie nelegitimă, a fost respinsă.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Eva Denisenco, fiind menținută hotărârea din 06 iulie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, pe parcursul examinării

cauzei nu a fost constatată încălcarea dreptului de proprietate al apelantei, nefiind

prezentate probe pertinente și concludente în acest sens.

2

La 03 septembrie 2018, Eva Denisenco, prin intermediul avocatului Vasile

Stăvilă, a contestat cu recurs decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 06 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat argumente similare celor din cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

La 22 noiembrie 2018, Constantin Zaporojan, prin intermediul avocatului Olga

Ciobanu, a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea acesteia ca

fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Eva Denisenco, prin intermediul avocatului Vasile Stăvilă, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 31 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la 05 iulie 2018 (f.d. 114),

însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a

fost înregistrat la 03 septembrie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, recursul se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

3

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Eva Denisenco, prin intermediul

avocatului Vasile Stăvilă.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eva Denisenco, prin intermediul

avocatului Vasile Stăvilă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Nicolae Craiu

4