3ra-461/19 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-461/19 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-461/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – N. Costin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal

Chișinău și Primăria municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Anna Chivș și Valentin Chivș împotriva Consiliului municipal Chișinău și

Primăriei municipiului Chișinău, intervenienți accesorii Mihail Calalb, Margareta

Trișca și Dorin Brăgaru cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău și s-a menținut hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată :

La 12 noiembrie 2014 Anna Chivș și Veaceslav Chivș au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primăriei

municipiului Chișinău, intervenienți accesorii Mihail Calalb, Margareta Trișca și

Mihail Brăharu, prin care au solicitat anularea deciziei nr. 1-23-20 din 25 ianuarie

2012 emisă de Consiliul municipal Chișinău „Cu privire la autentificarea dreptului

de proprietate privată comună asupra terenului din str. XXXXX Margaretei Trișca

și lui Mihail Calalb” și declararea nulității titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr. XXXXX.

În motivarea cererii reclamanții au invocat că sunt proprietarii construcției

imobiliare situate în mun. XXXXX, str-la XXXXX. Dreptul de proprietate a fost

dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 4-3221 din 12 decembrie 1996

și contractul de donație nr. 1-1287 din 01 ianuarie 1985.

Au menționat că construcțiile imobiliare deținute cu drept de proprietate se află

pe terenul cu nr. cadastral XXXXX, care conform extrasului din Registrul bunurilor

imobile are o suprafață de 0,0802 ha. Terenul respectiv este proprietate a Consiliului

1

mun. Chișinău și este în folosință comună a reclamanților, împreună cu alți

proprietari ai altor imobile amplasate pe acest teren.

Au declarat că la 29 august 2014, Direcția generală arhitectură, urbanism și

relații funciare a Consiliului mun. Chișinău, prin scrisoarea nr. 01/109 i-a informat,

că prin Decizia nr. 1/23-20 din 25 ianuarie 2012, emisă de Consiliul mun. Chișinău

și a Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren emis de Primăria mun.

Chișinău, terenul cu suprafața de 0,351 ha a fost transmis gratuit în proprietate lui

Mihail Calalb și Margaretei Trișca, fiind atribuit terenului un alt număr cadastral -

XXXXX, iar casei nr. XXXXX.

Reclamanții au susținut că la 26 septembrie 2014, s-au adresat Consiliului

mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău cu o cerere prealabilă, prin care au

solicitat anularea Deciziei nr. 1/23-20 din 25 ianuarie 2012 și a titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren la care au primit răspunsul nr. 041-

09-2281 din 08 octombrie 2014. Potrivit răspunsului, autoritatea administrației

publice locale nu este în drept să-și revoce unilateral actele eliberate anterior.

Prin încheierea din 26 octombrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Mihail Brăharu. (f.d. 172-174, vol. I)

Prin hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către Anna Chivș și Veaceslav

Chivș. S-a anulat decizia nr. 1/23-20 din 25 ianuarie 2012 emisă de Consiliul

municipal Chișinău „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată

comună asupra terenului din str. XXXXX Margaretei Trișca și lui Mihail Calalb” și

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX. (f.d.

72, 79-86, vol. II)

Prin încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a înlocuit

partea ieșită din proces Mihail Brăharu, decedat la 08 mai 2017, cu succesorul său

în drepturi Dorin Brăharu. (f.d. 139, 140, vol. II)

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către Consiliul și Primăria municipiului Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 152, 153-

159, vol. II)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele au reținut că potrivit datelor din

Registrul bunurilor imobile, casa de locuit din str. XXXXX, mun. XXXXX,

amplasată pe terenul cu nr. cadastral XXXXX la data emiterii deciziei nr. 1/23-20

din 25 ianuarie 2012 și a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

eliberat în temeiul acesteia, aparține cu drept de proprietate comună pe cote-părți

mai multor persoane. S-a stabilit că nu au fost prezentate probe, care ar confirma că

toți coproprietarii au dat acordul pentru divizarea terenului, cu formarea a două

bunuri imobile separate și transmiterea părții divizate în proprietate privată lui

Mihail Calalb și Margaretei Trișca și nici nu s-a negat despre lipsa acestor acorduri.

Totodată s-a reținut că Anna Chivș și Alexandr Malinovschi, atât la data

producerii faptului juridic, cât și la data inițierii prezentului litigiu erau coproprietari

ai construcțiilor cu nr. cadastrale XXXXX - XXXXX, deținând cotele de 2/5 și 1/5,

Mihail Calalb și Margareta Trișca erau coproprietari ai anexelor la construcțiile cu

nr. cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX, anexe identificate prin nr. cadastrale

XXXXX, XXXXX și XXXXX, deținând cotele de 1/6 și 5/6.

2

Instanțele au considerat că administrația publică locală nu dispunea de dreptul

divizării terenului aferent construcției, casă de locuit cu mai multe apartamente, dar

care nu este bloc locativ și care se află în proprietate comună de cote-părți a mai

multor persoane, fără a dispune de cererea sau acordul tuturor proprietarilor. Or,

actele legale și guvernamentale ce reglementează domeniul vizat direct, clar și cert

impun existența acestor cereri sau acorduri, iar lipsa lor are ca efect ilegalitatea

deciziei emise în acest sens de autoritate.

Subsecvent admiterii cerinței principale și constatării ilegalității deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr. 1/23-20 din 25 august 2012 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra terenului din str.

XXXXX Margaretei Trișca și lui Mihail Calalb”, instanțele au considerat că titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren urmează a fi anulat, or, este un act

juridic eliberat în temeiul unui act administrativ ce contravine legii.

La 21 februarie 2019 Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului

Chișinău au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei din 29 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge acțiunea

înaintată de către Anna Chivș și Valentin Chivș, ca neîntemeiată și tardivă. (f.d. 165-

169, vol. II)

În motivarea cererii de recurs recurenții au invocat că instanța de apel la

emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat eronat

normele de drept material, a analizat și a apreciat doar argumentele invocate de către

reclamanții-intimați, lăsând fără apreciere argumentele invocate în cererea de apel și

în referință.

Au mai indicat că instanțele inferioare au determinat incorect obiectul

probațiunii, adică circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a

cauzei, care trebuie determinată definitiv de instanța judecătorească pornind de la

temeiul pretențiilor și obiecțiilor părților, precum și de la normele de drept material

și procedural ce urmează a fi aplicate.

Au menționat că instanțele nu au luat în considerație că capătul de cerere

privind anularea deciziei CMC nr. 1/23-20 din 25.01.2012 a mai fost obiect al unui

alt litigiu, și anume, la acțiunea Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

către Consiliul mun. Chișinău, intervenienți accesorii Margareta Trișca, Mihail

Calalb și Mihail Brăharu privind declararea ilegală și anularea actului administrativ,

care a fost respinsă prin hotărârea din 18 ianuarie 2013, nr. 3-1102/12 a Curții de

Apel Chișinău, menținută prin decizia nr. 3ra-1192/13 din 03 iuie 2013 a Curții

Supreme de Justiție.

La 19 martie 2019 Margareta Trișca, reprezentată de avocatul Lilia Pîslaru, din

motivul nefolosirii căii de atac cu apel, a depus cerere de alăturare la recursul

declarat de către Consiliul și Primăria municipiului Chișinău, prin care a solicitat

casarea deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

05 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță. (f.d. 177-179, vol. II)

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile și prevederilor legislației pertinente, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

3

concluzia că recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău este inadmisibil din următoarele considerente.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) al Codului administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că decizia integrală a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 25 ianuarie 2019 (f.d. 160, vol. II), recepționată

la data de 28 ianuarie 2019, recursul a fost depus la 21 februarie 2019, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

4

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 al Codului de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului constată că argumentele invocate în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII al Codului de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău nu

5

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ,

art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de către Consiliul municipal Chișinău

și Primăria municipiului Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

6