2ra-580/19 — Încasarea prejudiciului cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea prejudiciului cauzat
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-580/19 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra–580/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (jud. D. Băbălău)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
10 aprilie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
examinând admisibilitatea recursului declarat de Nina Cușnir și Colța Doina,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ”Caton
Grup” împotriva Ninei Cușnir și Doinei Colța cu privire la repararea prejudiciului
material,
împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respins apelul declarat de către Cușnir Nina și Doina Colța și menținută
hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),
con st ată:
La 12 octombrie 2017, SRL ”Caton Grup” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ninei Cușnir și Doinei Colța cu privire la repararea
prejudiciului material.
În motivarea acțiunii a invocat că, la 13 martie 2017, SRL ”Caton Grup” a
încheiat câte un contract de muncă cu Nina Cușnir și Colța Doina, care au fost
angajate în funcție de vânzătoare, în obligațiunile de serviciu intrând vânzarea
mărfii, încasarea banilor din vânzări și păstrarea mărfii încredințate. La fel, cu
ambele pârâte au fost încheiat câte un contract de răspundere materială deplină.
Astfel, Nina Cușnir și Colța Doina activau împreună în schimb comun la
punctul de comerț al întreprinderii „Alimentara 40 ani”. Ambele au primit
schimbul la 13 martie 2017 și l-au predat la 26 martie 2017. În această perioadă
vânzătoarele au acumulat neajunsuri în sumă de 17 708,50 lei, explicând că nu au
fost atente la gestionarea bunurilor materiale, recunoscând vina în cauzarea
prejudiciului angajatorului, obligându-se să-1 restituie în termen restrâns.
Reclamanta a menționat că Nina Cușnir și Colța Doina au restituit doar 5000
1
de lei, motiv pentru care în instanță a solicitat încasarea solidară de la Nina Cușnir
și Colța Doina a prejudiciului cauzat în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de
muncă în mărime de 12 708,50 lei.
Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),
acțiunea a fost admisă, fiind încasat în mod solidar de la Nina Cușnir și Colța
Doina în beneficiul SRL ”Caton Grup” prejudiciul material în mărime de
12 708,50 lei, precum și taxa de stat în mărime de 381,25 lei.
Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de către Cușnir Nina și Doina Colța și menținută hotărârea din 20
aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central).
În consolidarea opiniei sale, instanțele inferioare au reținut că, cauzarea de
prejudiciu de către vânzătoarele Nina Cușnir și Colța Doina este probat prin
înscrisurile administrate, mai mult, pârâtele atât prin explicațiile sale, prin care au
recunoscut neajunsul depistat, cât și prin acțiunile sale de restituire a sumei în
mărime de 5 000 lei, au recunoscut faptul cauzării prejudiciului material SRL
”Caton Grup”.
Argumentul pârâtelor Nina Cușnir și Colța Doina cu privire la faptul că, SRL
”Caton Grup” nu a indicat lista bunurilor care nu se ajung și totodată nu este clar
cum au fost create neajunsurile, nefiind efectuată o inventariere la momentul
angajării, a fost respins ca neîntemeiat. Or, acest argument se combate prin datele
contabile și rezultatele intervenirii, confirmate prin materialele controlului de
serviciu.
La fel, a fost respins ca declarativ argumentul pârâtelor că, au fost impuse să
dea explicații de recunoaștere a neajunsului și a obligației de restituire a
mijloacelor bănești, deoarece argumentul dat este lipsit de suport probant.
La 04 februarie 2019 (prin oficiul poștal), Nina Cușnir și Colța Doina au
declarat recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.
În motivarea recursului a indicat aceleași circumstanțe care au fost invocate
pe parcursul examinării cauzei.
La 25 martie 2019, SRL ”Caton Grup” a depun o referință la recursul declarat
de Nina Cușnir și Colța Doina, solicitând considerarea acestuia ca fiind
inadmisibil.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu
materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Nina Cușnir și Colța Doina, neîntemeiat și care urmează a fi considerat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
2
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Nina Cușnir și Colța Doina, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentelor cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentelor, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
3
acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către Nina Cușnir și Colța Doina.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nina Cușnir și Colța
Doina.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
4