2rac-131/19 — încasarea sumei, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-131/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Stratan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Iacov&LC”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Iacov&LC” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Continent-M” cu privire la încasarea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 3 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 decembrie 2018 SRL „Iacov&LC” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Continent-M”, solicitând încasarea sumei de 15 500 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că foștii soți Larisa Moșoi și Vladimir Moșoi

au fost asociații și proprietarii întreprinderii SRL „Continent-M”, deținând cote de

participare în mărimi de 49 % și respectiv 51 %.

În anul 2012 au decis să reorganizeze întreprinderea, prin separarea cotei

Larisei Moșoi în mărime de 49 %, întreprinderii nou create SRL „Iacov&LC”.

Ulterior, în baza declarației directorului SRL „Continent-M” din 13 mai 2012,

Vladimir Moșoi, a fost dat acordul înregistrării adresei juridice a SRL „Iacov&LC”

pe adresa unei proprietăți a întreprinderii în proces de reorganizare, mun. Chișinău,

str. Gheorghi Asachi 27. În declarație Vladimir Moșoi a menționat că după

reorganizarea companiei SRL „Continent-M”, încăperea (bar-terasă) de pe str.

Gheorghi Asachi, 27, urma să treacă în proprietatea companiei nou create.

Între SRL „Continent-M” și SRL „Iacov&LC” a fost încheiat un contract de

comodat, potrivit căruia încăperea nelocuibilă cu suprafața de 12 m.p. de pe str.

Gheorghe Asachi, 27, a fost dată folosință cu titlu gratuit pentru înregistrare și

activitate curentă firmei SRL „Iacov&LC”, ne fiind stabilit vreun termen.

În procesul de reorganizare a fost aprobat bilanțul contabil de partajare a

activelor și pasivelor întreprinderii, conform căruia, fiecărei firme îi revenea în

1

proprietate câte un imobil, și anume întreprinderii SRL „Iacov&LC”, barul-terasa

de pe str. Gheorghi Asachi, 27, iar SRL „Continent-M”, oficiul din mun. Chișinău,

șos. Hîncești, 2, ap. 2.

La 8 iunie 2012, întreprinderea SRL „Iacov&LC” a fost înregistrată cu adresa

juridică de pe str. Gheorghe Asachi, 27, iar în luna iulie 2012, administratorul SRL

„Iacov&LC” a intrat în posesia și folosința efectivă a încăperii menționate.

S-a indicat că în luna septembrie a anului 2012, SRL „Iacov&LC” a efectuat

lucrări de reparație a încăperii de pe str. Gheorghe Asachi, 27, pentru ce s-au

cheltuit 15 500 lei, fapt confirmat prin dispoziția de plată din 7 septembrie 2012.

Lucrările de reparație au avut loc peste două luni de la încheierea contractului

de comodat la 7 septembrie anului 2012. Neajunsurile obiectului nu au fost

menționate de către pârât ca parte a contractului de comodat.

Reparația era necesară nu numai pentru activitate comercială, dar și pentru

conservarea bunului.

La fel, s-a menționat că la 10 decembrie 2012 SRL „Continent-M” a intentat

în instanța de judecată o acțiune privind anularea hotărârii de reorganizare din 14

august 2012, iar ca urmare, instanțele de judecată au lăsat bunul imobil de pe str.

Gheorghi Asachi, 27 în proprietatea SRL „Continent-M”.

Astfel, în acțiune s-a invocat că SRL „Continent-M” este obligată să restituie

SRL „Iacov&LC” costul lucrărilor de reparație efectuate, în sumă totală de 15 500

lei.

Prin hotărârea din 2 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost admisă.

S-a încasat de la SRL „Continent-M” în beneficiul SRL „Iacov&LC” suma de

15 500 lei, cu titlu de datorie pentru lucrările efectuate, 3 000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru serviciile de asistență juridică și 460 lei cu titlu de cheltuieli

pentru achitarea taxei de stat.

La 13 aprilie 2018, SRL „Continent-M” a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea ei și emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Iacov&LC” să fie respinsă.

Prin decizia din 3 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de SRL „Continent-M”.

S-a casat integral hotărârea din 2 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o nouă hotărârea prin care:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Iacov&LC” împotriva SRL „Continent-M”.

S-a încasat de la SRL „Iacov&LC” în beneficiu SRL „Continent-M”, cu titlu

de cheltuieli de judecată suportate în instanța de fond și instanța de apel, suma de

345 de lei pentru achitarea taxei de stat și 5 500 lei cheltuieli pentru asistența

juridică.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că acțiunea SRL „Iacov&LC”

privind încasarea de la SRL „Continent-M”, a sumei de 15 500 lei, pentru lucrările

de reparație a bunului imobil (barul-terasa situate pe str. Gheorghi Asachi, 27), este

neîntemeiată, or, probele anexate la dosar nu confirmă faptul achitării de către SRL

„Iacov&LC” a serviciilor de reparație.

2

În acest sens, instanța a menționat că comanda nr. 009716 din data de 7

septembrie 2012 eliberată de SRL „Iunes Grup”, nu îmbracă forma unei facturi și

nu confirmă faptul achitării serviciului.

La materialele dosarului nu au fost prezentate probe cu privire la executarea și

respectiv predarea/recepționarea lucrărilor, pentru care SRL „Iacov&LC” solicită

încasarea sumei de la SRL „Continent-M”.

La 16 ianuarie 2019, SRL „Iacov&LC” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 3 octombrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 2 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere justă

probelor anexate la dosar și a apreciat arbitrar probele administrate.

Astfel, a menționat că instanța de apel, a dat o soluție care nu are putere de

convingere, deoarece nu este clară, precisă și fermă.

A relatat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece nu i-au

fost oferite serviciile unui traducător la ședințele de judecată, fiind vorbitoare de

limbă rusă.

La fel, consideră că instanța de apel nu a stabilit circumstanțele de fapt, legea

materială ce guvernează raportul juridic, prin urinare nu a aplicat legea care trebuia

aplicată și a interpretat eronat normele de drept material, concluziile instanței de

apel fiind în contradicție cu circumstanțele și materialele cauzei.

A menționat că instanța de apel urma să țină cont și de faptul că în perioada

examinării litigiului cu privire la procedura de reorganizare și partajare a bunurilor

de către instanțele de judecată, întreprinderea SRL „Iakov&LC”, în persoana

directorului Larisa Moșoi, nu am avut activitate comercială, și respectiv neavând

documentele necesare ca persoană juridică, pentru reparația efectuată cheltuielile

au fost suportate din cont propriu.

Prin referința din 25 martie 2019, societatea intimată SRL „Continent-M”,

reprezentat de avocatul Ludmila Covganeț, a solicitat ca recursul SRL

„Iakov&LC” să fie declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 30 octombrie 2018, însă la materialele dosarului

lipsește dovada legală de recepționare a acesteia.

Totodată, în cererea de recurs s-a indicat că decizia a fost recepționată la 6

decembrie 2018.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul din 16 ianuarie 2019

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

4

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Iakov&LC” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Iakov&LC”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5