2ra-2195/19 — rezoluțiunea contractului, repunerea părților în situația inițială, încasarea sumei, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2195/19

Prima instanță - (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) jud: I. Potângă

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Iuri Sorochin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin împotriva

Silviei Catrinescu cu privire la rezoluțiunea contractului, repunerea părților în situația

inițială, încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 9 iulie 2019 și deciziei suplimentare din 15 octombrie 2019

a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2015, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Silviei Catrinescu, prin care a solicitat rezoluțiunea contractului din 27 august 2013, cu

repunerea părților în situația inițială, încasarea sumei de 800 de dolari SUA și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 27 august 2013 a transmis pârâtei

suma de 800 de dolari SUA, în acest sens fiind întocmită o recipisă semnată de ambii.

Deoarece avea nevoie de surse financiare, a expediat în adresa pârâtei o notificare

privind necesitatea restituirii sumei în termen de 7 zile. Pârâta, deși a recepționat

pretenția la 6 aprilie 2015, nu a restituit suma solicitată.

Prin hotărârea din 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Iuri Sorochin împotriva Silviei

Catrinescu.

S-a încasat de la Iuri Sorochin în beneficiul statului suma de 287,76 de lei cu titlu

de taxă de stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Iuri Sorochin a contestat-o cu apel,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Iuri Sorochin, s-a casat hotărârea din 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, s-a

încasat de la Silvia Catrinescu în beneficiul lui Iuri Sorochin suma de 800 de dolari SUA,

în valută națională la data executării hotărârii și cheltuieli de judecată formate din taxa

de stat achitată în instanța de fond - 150 de lei, cât și în instanța de apel - 300 de lei.

La 6 septembrie 2018, Silvia Catrinescu, reprezentată de avocatul Valentin Rotaru,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Silvia Catrinescu, reprezentată de avocatul Valentin Rotaru, s-a casat decizia

1

din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza la rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de Iuri Sorochin și s-a menținut hotărârea din 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat apreciere

corectă raportului juridic dintre părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței fiind în corespundere cu

probele administrate, iar normele de drept material au fost aplicate corect.

Instanța de apel a reținut că sunt eronate argumentele apelantului referitor la faptul

că, prin acceptarea sumei de 800 dolari SUA, intimata s-a îmbogățit fără justă cauză, or,

pentru constatarea unei îmbogățiri fără justă cauză, legea impune condiția dobândirii

unei prestații fără temei legal sau contractual. La caz, careva probe care ar confirma

faptul dobândirii sumei de 800 dolari SUA, transmise intimatei de către apelant, fără un

temei legal, în instanța de judecată nu au fost prezentate.

Astfel, instanța a conchis că reclamantul nu a prezentat probe veridice, care ar

confirma faptul dobândirii sumei respective fără un temei contractual.

Prin decizia suplimentară din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea avocatului Artur Macovei în interesele Silviei Catrinescu privind emiterea

unei decizii suplimentare și s-a încasat de la Iuri Sorochin în beneficiul Silviei

Catrinescu, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în ordine de apel, suma de 1 500

lei.

La 30 august 2019, Iuri Sorochin a declarat recurs împotriva deciziei din 9 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei 9 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 8 noiembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

La 20 noiembrie 2019, Iuri Sorochin a depus supliment la cererea de recurs,

solicitând casarea deciziei suplimentare din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu hotărârea primei

instanțe și deciziile instanței de apel, invocând că sunt ilegale și neîntemeiate.

În sensul dat, a invocat prevederile art. 432 alin. (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, menționând că instanța, la examinarea cauzei, a aplicat eronat prevederile legale,

concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, totodată,

însăși esența constatărilor instanței de apel sunt de natură contradictorie între ele, care

afectează legalitatea deciziei contestate și însuși conținutul unui proces echitabil.

Instanța a săvârșit încălcări de procedură care au dus la soluționarea greșită a

cauzei, în special instanța a apreciat arbitrar probele, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La examinarea cauzei, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a ținut cont de

raționamentele expuse de instanțele naționale la soluționarea unor cauze similare, prin

ce ambele instanțe au încălcat principiul securității și stabilității raporturilor juridice ș au

încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

Consideră că prin neaplicarea uniformă a legislației a fost tratat discriminatoriu în

comparație cu alte persoane în asemenea categorii de litigii rezultate din contractele

încheiate.

La fel, consideră că un alt motiv de admitere a recursului constă în faptul că, decizia

recurată este dictată de niște concluzii nemotivate, aceasta rezumându-se la convingeri

neexplicite, neanalizate și apreciate superficial, or, în motivarea deciziei instanța de apel

urma sa se expună asupra tuturor circumstanțelor de fapt si de drept.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a expediat recurentului decizia integrală la 16 iulie 2019

(vol. II, f.d. 20), însă dovada legală de recepționare a acesteia la materialele dosarului

lipsește. Astfel, se constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Prin referința din 28 noiembrie 2019, intimata Silvia Catrinescu a solicitat să fie

declarat inadmisibil recursul declarat de Iuri Sorochin.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

3

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Iuri

Sorochin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Iuri Sorochin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

4