2ra-423/19 — revendicarea terenurilor din posesie străină, repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-423/19 — revendicarea terenurilor din posesie străină, repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-423/19

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (Svetlana Caitaz)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (Ion Dănăilă, Tudor Berdilă, Galina Vavrin)

DECIZIE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor

Baran,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată „Ascorb-Antar” împotriva lui Ivan Hanganu și

Nicolae Hanganu, intervenienți accesorii Verona Muturniuc și Tudor Isac cu

privire la revendicarea terenului de pământ din posesie străină, repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor Baran și

s-a menținut hotărârea din 02 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir, prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de societatea cu răspundere

limitată „Ascorb-Antar”,

constată:

15 decembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Ascorb-Antar” (în

continuare SRL „Ascorb-Antar”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu cu privire la revendicarea terenului de

pământ din posesie străină, repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 23 noiembrie 2015, Verona

Muturniuc, ca arendator și SRL „Ascorb-Antar”, în calitate de arendaș, au încheiat

contract de arendă a terenurilor agricole. În baza acestuia, SRL „Ascorb-Antar” a

intrat în posesia și folosința terenului arabil cu numărul cadastral xxxxx, cu

suprafața de l,4005 ha, și terenului (livezii) cu numărul cadastral xxxxx, cu

suprafața de 1,4 ha, situate în extravilanul xxxxx. Totodată, conform pct. 1.2 al

contractului, termenul de valabilitate al acestuia este de 3 ani, începând cu 23

ianuarie 2015 și expiră la 31 august 2018.

De asemenea, reclamantul a invocat că, în anul 2016 Ivan Hanganu și Nicolae

Hanganu au prelucrat ilegal și au executat toate lucrările agricole pe terenurile

1

menționate supra, cu suprafața totală de 2,8005 ha și au recoltat roada de pe

acestea.

Pe parcursul anilor 2015-2016, SRL „Ascorb-Antar” a înaintat lui Ivan

Hanganu și Nicolae Hanganu solicitări de a nu executa lucrări agricole pe

terenurile agricole nominalizate, însă ultimii au declarat că aceste terenuri le

aparțin și, folosindu-se de momentul că reclamantul era preocupat de prelucrarea

altor terenuri, au recoltat ilegal roadă de pe acestea.

Totodată, reclamantul a relevat că s-a adresat Primăriei satului Sadîc cu

rugămintea de a trimite un reprezentant la fața locului pentru a măsura terenul în

natură și a soluționa litigiul în cauză, însă inginerul cadastral din cadrul Primăriei i-

a răspuns că a măsurat terenul în anul 2014 și la dat în primire proprietarului și din

acest motiv soluționarea acestei disensiuni ține de competența instanțelor

judecătorești. Totodată, inginerul cadastral i-a eliberat un certificat care confirmă

faptul că Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu au prelucrat terenul cu suprafața de

2,8005 ha.

Astfel, la 26 iulie 2016, SRL „Ascorb-Antar” s-a adresat către Ivan Hanganul

cu cerere, prin care a cerut revendicarea terenului și recuperarea prejudiciului, însă

nu a primit niciun răspuns la această cerere, iar ultimul nu a eliberat terenurile,

continuând să-l prejudicieze.

Prin urmare, reclamantul consideră că Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu sunt

ținuți să-i reparare prejudiciului material pentru roada medie pentru anul 2016, ce

constituie suma de 19 800 de lei, calculată după formula: 4 000 kg per ha x 3,50 de

lei (prețul de piață a unui kg de grâu) = 39 200 de lei - cheltuielile de prelucrare a

terenului = 9 000 kg de grâu x 2,20 de lei per kg.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Ascorb-Antar” a solicitat

revendicarea din posesia lui Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu a terenurilor

agricole cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de l,4005 ha, și cu numărul

cadastral xxxxx, cu suprafața de 1,4 ha; încasarea din contul lui Ivan Hanganu și

Nicolae Hanganu în beneficiul SRL „Ascorb-Antar” a sumei de 19 800 de lei cu

titlu de reparare a prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, s-au

atras în proces Verona Muturniuc și Tudor Isac în calitate de intervenienți accesorii

de partea reclamantului (f.d. 29 recto-verso).

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

s-a admis parțial acțiunea depusă de SRL „Ascorb-Antar” și s-a încasat de la Ivan

Hanganu și Nicolae Hanganu, în mod solidar, în beneficul SRL „Ascorb-Antar”

suma de 19 800 de lei în contul reparării prejudiciului, suma de 594 de lei întru

compensarea cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat la depunerea cererii de

chemare în judecată și suma de 2 500 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor

de asistență juridică, iar in total suma de 22 894 de lei (f.d. 54, 57-62).

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor Baran și s-a menținut

hotărârea din 02 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir (f.d. 115,

116-123).

Prima instanță și instanța de apel și-au argumentat concluziile prin faptul că,

prin contractul de arendă a terenurilor agricole încheiat la 23 noiembrie 2015,

Verona Muturniuc a transmis, iar SRL „Ascorb-Antar” a primit în folosință terenul

arabil cu numărul cadastral, cu suprafața de l,4005 ha și terenul cu suprafața de 1,4

ha, situate în extravilanul, pe un termen de 3 ani, începând cu 23 ianuarie 2015 și

până la 31 august 2018. Totodată, acest contract a fost înregistrat la Primăria s.

2

Sadîc, r-nul Cantemir, în conformitate cu articolul 10 alin. (4) din Legea cu privire

la arenda în agricultură.

Distinct acestor circumstanțe, pe parcursul anilor 2015-2016 gospodăria

țărănească „Hanganu Ivan”, fondator al căreia este Ivan Hanganu, și Nicolae

Hanganu s-au folosit, inclusiv au prelucrat și au cules roada de pe terenurile

agricole ce aparțin cu drept de proprietate Veronei Muturniuc și care au fost

transmise în posesie și folosință SRL „Ascorb-Antar”.

Astfel, urmare a folosirii fără temei legal de către gospodăria țărănească

,,Hanganu Ivan” a terenurilor nominalizate, arendașului SRL „Ascorb-Antar” i-au

fost cauzate daune materiale, ce constau din venitul neobținut (venit ratat), care

urmează a fi compensat de către Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu în temeiul

articolului 1398 din Codul civil.

La 03 ianuarie 2019, Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor Baran a

declarat recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul

(f.d. 129-131, 134).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a delimitat acțiunile

persoanelor Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu de cele ale gospodăriei țărănești (de

fermier) „Hanganu Ivan Nicolai”, care prin prisma Legii nr. 1353 din 03 noiembrie

2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), sunt diferite. Or, această eroare

duce la concluzia greșită despre răspunderea solidară pentru acțiunile presupus

comise de către unul din ei.

Mai mult decât atât, activitatea de agricultură nu a fost practicată de către Ivan

Hanganu sau Nicolae Hanganu, ci de gospodăria țărănească (de fermier) „Hanganu

Ivan Nicolai” care are altă componență a membrilor și care nu a fost atrasă în

proces.

Totodată, certificatul eliberat de inginerul cadastral al Primăriei s. Sadîc, r-nul

Cantemir, a fost eliberat samavolnic, în lipsa unei adresări oficiale, în lipsa unui

temei legal, nu are număr de înregistrare. Totodată, acesta conține informații

eronate, precum că terenurile din litigiu urmează a fi transmise în arendă

gospodăriei țărănești (de fermier) „Costandachi Valeri”, or, această persoană nici

nu există.

Astfel, concluzia instanței de apel privind răspunderea delictuală a lui Ivan

Hanganu și Nicolae Hanganu rezultă dintr-un înscris prin care nu s-a stabilit exact

și corect cercul persoanelor vinovate de cauzarea prejudiciului pretins de către

SRL „Ascorb-Antar”.

De asemenea, reprezentantul recurentului a menționat că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că, în speță, lipsesc actele de predare-preluare a terenurilor, așa

cum prevede Lega nr. 198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură.

Respectiv, rezultă lipsa relațiilor contractuale de arendă între Verona Muturniuc și

SRL „Ascorb-Antar”, iar drept urmare și depunerea acțiunii de o persoană

neîmputernicită.

Cu titlu subsecvent, reprezentantul recurentului a indicat asupra faptului că,

reclamantul SRL „Ascorb-Antar” nu a renunțat la capătul de cerere cu privire la

revendicarea terenurilor din posesie ilegală, iar prima instanță, la rândul său, nu a

motivat respingerea acțiunii în această parte.

În această ordine de idei, recurentul Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul

Victor Baran a solicitat casarea deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel

Cahul și a hotărârii din 02 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă acțiunea depusă de

SRL „Ascorb-Antar”, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

admisibil recursul declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor Baran

3

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul și s-a transmis

Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel

Cahul și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce

succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din

05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un

principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții

de Apel Cahul, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, nu a respectat

principiile nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, contradictorialității și

egalității părților în drepturile procedurale și disponibilității în drepturi a

participanților la proces, fapt ce a succedat interpretarea și aplicarea în mod eronat

a normelor de drept procedural și material pertinente speței, iar drept consecință

adoptarea unei soluții nemotivate.

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efectul devolutiv al

apelului, Curții de Apel Cahul îi revenea o deosebită obligație de a exercita

controlul judiciar complet, în fapt și în drept, manifestat prin verificarea

corectitudinii primei instanță în sensul determinării obiectul material al acțiunii

civile, temeiului apariției acesteia, stabilirii obiectului probațiunii, care presupune

în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și obiecțiile

părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului, precum și să

identifice cercul subiecților raportului material litigios.

Or, conform principiilor dreptului procesual civil, acțiunea civilă este

ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin

4

intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul constată că, deși instanța de apel nu

a asigurat persoanelor care au un interes legitim procesual în prezenta speță dreptul

la un proces echitabil, care cuprinde în sine inter alia respectarea principiilor

nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, contradictorialității și egalității

părților în drepturile procedurale și disponibilității în drepturi.

În acest sens este remarcabil că, prin încheierea din 19 aprilie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, s-a recunoscut interesul procesual al Veronei

Muturniuc în prezenta acțiune civilă, aceasta fiind atrasă în calitate de intervenient

accesoriu de partea reclamantului (f.d. 29 recto-verso).

La fel, este notabil că potrivit notei-infirmative nr. 370 eliberate la 24 iulie

2018 de către Primăria s. Sadîc, r-nul Cantemir, Verona Muturniuc a decedat la 22

februarie 2018 (f.d. 97). Însă, deși Curtea de Apel Cahul a constatat că, în perioada

examinării cauzei, intervenientul accesoriu Verona Muturniuc a decedat, nu a

întreprins măsurile necesare în vederea înlocuirii acesteia cu succesorul său în

drepturile procedurale, în temeiul articolului 70 din Codul de procedură civilă.

În această consecvență, Colegiul apreciază reprehensibil dispoziția instanței

de apel, pronunțată prin încheierea protocolară din data de 02 octombrie 2018, prin

care a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părților și participanților la

proces, inclusiv și a intervenientului accesoriu Verona Muturniuc, care nu s-au

prezentat în ședința de judecată, or, aceștia au fost legal citați despre data, ora și

locul petrecerii ședinței de judecată (f.d. 113 recto).

Mai mult decât atât, este total lipsită de suport și logică afirmația instanței de

apel cuprinsă în textul deciziei din 02 octombrie 2018 precum că „[…] procedura

de citare a părților a fost legal executată. […] intervenienții accesorii Tudor Isac și

Verona Muturniuc în ședința instanței de apel nu s-au prezentat, fiind legal citați

despre locul, data și ora ședinței de judecată […]”.

Or, este incert faptul prin ce metode și mijloace Curtea de Apel Cahul a citat

intervenientul accesoriu Verona Muturniuc, din moment ce ultima a decedat până

la intentarea procedurii în apel.

La capitolul dat instanța de recurs consideră că, instanța de apel avea obligația

pozitivă de a examina necesitatea și posibilitatea suspendării examinării cauzei,

întru aplicarea în privința intervenientului accesoriu Verona Muturniuc a instituției

succesiunii în drepturile procedurale. Or, conform articolului 70 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, în cazul ieșirii uneia dintre părți din raportul juridic litigios sau

din raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de

creanță, transfer de datorie și alte cazuri de subrogare), instanța permite înlocuirea

părții cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice

fază a procesului.

Sub aspectul dat Colegiul evocă faptul că, deși articolul 70 alin. (1) din Codul

de procedură civilă instituie posibilitatea înlocuirii doar a părților în proces

(reclamant și pârât) cu succesorul în drepturi, totuși prin analogie această instituție

poate fi aplicată și față de intervenienți. Or, în conformitate cu articolul 25 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, instanța trebuie să […] asculte explicațiile părților și

intervenienților […] să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate

și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

Totodată, articolul 117 alin. (2) din Codul de procedură civilă definește

probele ca elementele de fapt constatate din explicațiile părților și ale altor

5

persoane interesate în soluționarea cauzei, din depozițiile martorilor, din înscrisuri,

probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel nu au fost respectate principiile unui proces echitabil, deoarece

intervenientului accesoriu Veronei Muturniuc și respectiv succesorului în

drepturile procedurale ale acesteia i s-a încălcat dreptul de a da explicații pe

marginea cauzei; de a pune întrebări celorlalți participanți la proces; de a formula,

argumenta și dovedi poziția în proces; de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane;

de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură

cu cauza dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor

instanței; de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim

supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale; de a alege

modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

În atare circumstanțe, se deduce că instanța de apel a încălcat principiile

nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, contradictorialității și egalității

părților în drepturile procedurale și disponibilității în drepturi a participanților la

proces.

Succesiv, Colegiul constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea disensiunii deferită spre soluționare.

Or, memoriul cuprins în decizia Curții de Apel Comrat nu conține o motivare clară,

bazată pe probe pertinente și concludente din care să rezulte necesitatea atragerii

lui Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu la răspundere civilă solidară.

În acest sens articolul 1429 din Codul civil statuează că, dacă pentru același

prejudiciu sunt răspunzătoare mai multe persoane, ele răspund solidar.

Astfel, sensul logico-juridic al normei precitate implică necesitatea aprecierii

caracterului solidar al răspunderii, circumstanță care succedă necesitatea probării

vinovăției comune.

La caz, este remarcabil faptul că Ivan Hanganu practică activitatea de

antreprenor individual cu forma organizator-juridică de gospodărie țărănească (de

fermier), care potrivit articolului 2 alin. (1) din Legea Nr. 1353 din 03 noiembrie

2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier) este o întreprindere individuală,

bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare

terenuri) și asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii

(membri ai gospodăriei țărănești), având ca scop obținerea de produse agricole,

prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderență a propriei producții

agricole.

Respectiv, instanța de apel avea obligația pozitivă de a elucida dacă

presupusul prejudiciu adus de Ivan Hanganu societății reclamante a avut loc în

rezultatul desfășurării activității sale de antreprenor individual sau nu. Or, în cadrul

dezbaterilor judecătorești, reprezentatul lui Ivan Hanganu, avocatul Victor Baran a

declarat că „… admite că terenurile ce aparțin Veronei Muturniuc au fost

prelucrate în perioada anilor 2015-2016 de către gospodăria țărănească (de fermier)

„Hanganu Ivan Nicolae”, conform înțelegerii verbale avute cu gospodăria

țărănească (de fermier) „Isac Tudor”…”

Așa, în cazul în care presupusa prelucrare ilegală și culegere a roadei de pe

terenurile agricole ce aparțin cu drept de proprietate Veronei Muturniuc, și care au

fost transmise în posesie și folosință SRL „Ascorb-Antar”, a avut loc drept rezultat

al practicării de către Ivan Hanganu a activității sale de antreprenor individual,

6

instanța trebuia să identifice toți membrii gospodăriei țărănești și să explice

reclamantei necesitatea atragerii lor în proces. Or conform articolului 4 alin. (2) din

Legea Nr. 1353 din 03 noiembrie 2000, membrii gospodăriei țărănești poartă

răspundere solidară nelimitată pentru obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul lor,

cu excepția bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul

urmăririi.

Deopotrivă, urma a fi verificat faptul dacă Nicolae Hanganu estre membru ori

nu al acestei gospodăriei țărănești și dacă este subiect al raportului material-litigios

deferit judecății, iar drept consecință dacă poate fi atras la răspundere civilă

solidară.

În atare circumstanțe, Colegiul nu poate accepta concluzia Curții de Apel

Cahul de a menține hotărârea primei instanțe de a atrage pe Ivan Hanganu și

Nicolae Hanganu la răspundere solidară pentru prejudiciul cauzat SRL „Ascorb-

Antar” de gospodăria țărănească (de fermier) „Hanganu Ivan Nicolae”. Or, prima

instanță și-a motivat soluția adoptată inter alia prin concluzia că „urmare a folosirii

terenurilor de către GȚ ,,Hanganu Ivan” fără temei legal, reclamantului-arendaș

SRL ,,Ascorb-Antar” în mod incontestabil i-au fost cauzate daune materiale, ce

constau din venitul neobținut (venit ratat) de SRL ,, Ascorb-Antar” din vina

pârâților (Ivan Hanganu și Nicolae Hanganu)”.

În altă ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind incertă concluzia Curții de

Apel Cahul precum că „[…] Ivan Hanganu nu a probat contrariul celor invocate de

reclamantul SRL „Ascorb-Antar” referitor la ocuparea și prelucrarea ilegală a

terenurilor arendate de acesta”. Or, prin prisma articolului 1429 din Codul civil

coroborată cu prevederile articolului 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

reclamantul SRL „Ascorb-Antar” avea obligația pozitivă de a proba, prin mijloace

de probă pertinente și concludente, acțiunile comune atât ale lui Ivan Hanganu, cât

și ale lui Nicolae Hanganu care i-au cauzat presupusul prejudiciu.

Sub aspectul dat, iese în evidență faptul că, instanța de apel a dat o apreciere

unilaterală suportului probator administrat, or, din cuprinsul deciziei din 02

octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul se deduce că culpa civilă a lui Ivan

Hanganu și Nicolae Hanganu a fost constatată de instanța de apel doar în baza

explicațiilor reprezentantului reclamantului SRL „Ascorb-Antar”,

administratorului Valeriu Costandachi, a intervenientului accesoriu de partea

reclamantului, Tudor Isac, și certificatelor eliberate la 01 decembrie 2016 și 07

februarie 2017 de specialistul (inginerul cadastral) al Primăriei s. Sadîc, r-nul

Cantemir.

În susținerea acestei poziții, instanța de recurs reține că faptele constatate de

instanța de apel sunt contradictorii, deoarece în baza certificatului din 01

decembrie 2016 a Primăriei s. Sadîc, r-nul Cantemir, Curtea de Apel Cahul a

stabilit că terenurile litigioase au fost prelucrate de Ivan Hanganu și Nicolae

Hanganu în perioada anilor 2015-2016; în baza certificatului din 07 februarie 2017

a constatat că aceștia prelucrează terenurile începând cu anul 2012; iar în baza

explicațiilor reprezentantului SRL „Ascorb-Antar” și ale intervenientului accesoriu

Tudor Isac instanța de apel a notat că, până în anul 2014 terenurile în litigiu au fost

prelucrate de Tudor Isac.

Respectiv, se profilează faptul că instanța de apel a constatat circumstanțe

distincte referitor la perioada și persoanele în posesia cărora s-au aflat terenurile

litigioase.

7

Mai mult decât atât, Colegiul opinează că instanța de apel nu a dat un răspuns

clar argumentului apelantului „de ce certificatele eliberate la 01 decembrie 2016 și

07 februarie 2017 de inginerul cadastral al Primăriei s. Sadîc, r-nul Cantemir, nu

pot constitui o probă în constatarea unor fapte”. Prin urmare, această circumstanță

atestă faptul că, instanța de apel nu a verificat dacă certificatele nominalizate au

fost eliberate de persoana/autoritatea competentă, or, aceste înscrisuri nu corespund

condițiilor de formă impuse prin Hotărârea Guvernului nr. 618 din 05 octombrie

1993 pentru aprobarea Regulilor de întocmire a documentelor organizatorice și de

dispoziție și Instrucțiunii-tip cu privire la ținerea lucrărilor de secretariat în

organele administrației publice centrale de specialitate și ale autoadministrării

locale ale Republicii Moldova.

La caz, Colegiul stabilește că certificatele eliberate la 01 decembrie 2016 și

07 februarie 2017 de Primăria s. Sadîc, r-nul Cantemir, nu conțin elementele

constitutive precum: Stema de Stat a Republicii Moldova; emblema organului

administrației publice emitente; imprimarea decorațiilor republicii; codul

organizației conform Clasificatorului întreprinderilor și organizațiilor republicane;

codul documentului conform Clasificatorului documentației administrative;

denumirea organului administrației publice; codul poștal, adresa poștală și

telegrafică, numărul de telefon, telefax, numărul contului de decontare; indicele de

înregistrare a documentului eliberat/emis; referința la indicele de înregistrare și

data documentului intrat în baza căruia a fost eliberat/emis; parafa de coordonare

etc.

La fel, Curtea de Apel Cahul a omis să dea o apreciere faptului dacă

specialistul organului administrației publice locale este în drept și dacă are

competențe de a constata fapte juridice precum deținerea în posesie și folosință a

unor bunuri imobile.

În acest sens, urmează a ține cont de faptul că constatarea unor fapte juridice

generează, în virtutea legii, efecte juridice precum apariția, modificarea sau

încetarea unor drepturi personale sau reale.

Respectiv, Curtea de Apel Cahul trebuia să țină cont de faptul că, prin prisma

articolului 281 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

constată faptele de care depinde apariția, modificarea sau încetarea drepturilor

personale sau patrimoniale ale persoanelor fizice și ale organizațiilor.

Dealtfel, în speță, nu a fost elucidat faptul că dacă Primăria s. Sadîc, r-nul

Cantemir, a respectat procedura publicității la eliberarea certificatelor din 01

decembrie 2016 și 07 februarie 2017. Or, acestea urmau a fi comunicate efectiv

tuturor persoanelor drepturile și interesele cărora pot fi afectate.

Astfel, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel cuprinde

convingeri neexplicite care sunt analizate și apreciate superficial, fără a da

apreciere suportului probatoriu prezent la materialele cauzei din care rezultă

relațiile dintre părțile litigante.

Conjunctura dată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a

abținut de a da un răspuns convingător la argumentele de bază invocate de

reprezentantul apelantului Ivan Hanganu, avocatului Victor Baran, deși, prin

prisma articolului 6 § 1 din Convenție, acesta se aștepta la un răspuns specific și

explicit la mijloacele decisive pentru judecarea procedurii respective (a se vedea

Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania, hotărârile din 09 decembrie 1994, seria A nr.

303-A și 303-B).

8

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de Ivan Hanganu în fața

instanței în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate de instanța de apel,

deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca

acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate instanței de recurs să

exercite controlul judiciar a soluției pronunțate. Cu atât mai mult că, acest aspect

cerea o motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a omis să dea o

asemenea explicație și să stabilească toate circumstanțele faptice ale cauzei, dând

totodată o apreciere justă suportului probant administrat de litiganți.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că, recurentul Ivan Hanganu nu a

fost auzit de instanțele inferioare într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor

prevăzute la articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat

obligația instituită efectul devolutiv al apelului.

La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro

Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă în

condițiile din speță decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul nu

corespunde acestor calități.

Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat

cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat

necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată

în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările

instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator

existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor Baran,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, deoarece soluția

instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată

cu încălcarea normelor de drept procedural și material pertinente speței.

Dat fiind faptul că instanța de apel nu a respectat principiile nemijlocirii și

oralității în dezbaterile judiciare, contradictorialității și egalității părților în

9

drepturile procedurale și disponibilității în drepturi a participanților la proces, a

emis o decizie neîntemeiată, dictată de concluzii nemotivate și nu a elucidat toate

circumstanțele pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii

de examinare în recurs nu este posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității

admiterii recursului declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor

Baran și casării deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Cahul, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Ivan Hanganu, reprezentat de avocatul Victor

Baran împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul.

Se casează decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată „Ascorb-Antar” împotriva lui Ivan Hanganu și Nicolae

Hanganu, intervenienți accesorii Verona Muturniuc și Tudor Isac cu privire la

revendicarea terenului de pământ din posesie străină, repararea prejudiciului

material și compensarea cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10