2ra-2127/19 — Revendicarea bunului

Dosarul nr.2ra-2127/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central, judecător: M. Bușuleac

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, judecători: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

ÎNCHEIERE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Axenti,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Eșanu către Vasile

Axenti, intervenienți accesorii Axenti Maria și Eșanu Cristina, cu privire la

revendicarea bunului imobil,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Vasile Axenti și menținută hotărârea din 01 octombrie 2018

a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 09 februarie 2018, Ivan Eșanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Axenti, prin care a solicitat revendicarea bunului aflat în

posesiunea nelegitimă a pârâtului și obligarea acestuia să recupereze cheltuielile de

judecată legate de judecarea cauzei civile.

În motivarea acțiunii a indicat că, el este proprietar al bunurilor imobile cu

numerele cadastrale XXX și XXX, amplasate în intravilanul satului XXX, raionul

Cantemir, fapt confirmat prin contractele de vânzare-cumpărare din 09 decembrie și

respectiv 14 decembrie 2015, înregistrate la Primăria comunei XXX, raionul

Cantemir.

Imediat după înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

menționate, el împreună cu membrii familiei sale au intrat în posesia bunurilor,

manifestându-se ca adevărați proprietari ai casei de locuit și ai terenului aferent casei.

1

Însă, de o perioadă de timp, Axenti Vasile, nu le permite să se folosească de

aceste bunuri imobile, precum și îi amenință cu răfuială fizică, totodată,

nepermițându-le să valorifice dreptul său de proprietate, dobândit prin lege.

Mai mult ca atât, Axenti Vasile, și-a adăpostit în ograda casei un câine, a sustras

de pe acoperișul construcțiilor accesorii materiale de construcții, iar feciorul acestuia

fiind colaborator de poliție, fără a solicita permisiunea, a strâns lucerna de pe terenul

aferent casei de locuit.

În motivarea acțiunilor sale, pârâtul Axenti Vasile, invocă că, fosta sa cumnată

Axenti Maria, care a vândut aceste bunuri imobile, a falsificat actele privind dreptul ei

de proprietate asupra acestora, care anterior au aparținut părinților săi.

Întru soluționarea problemei apărute s-a adresat către administrația publică

locală, la Inspectoratul de Poliție Cantemir, însă pârâtul Axenti Vasile, în continuare

continuă să-i încalce dreptul său de proprietate, prin îngrădirea accesului liber la

posesiunea și folosința bunurilor imobile nominalizate.

În adresa pârâtului Axenti Vasile, a fost expediat un preaviz, prin care i s-a cerut

să nu-i creeze obstacole în folosirea bunurilor imobile, însă fără a avea un oricare

rezultat, fapt care și la determinat să se adreseze în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 01 octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

acțiunea a fost admisă și s-a dispus revendicarea bunului imobil – terenul cu suprafața

de 0,2545 ha, cu număr cadastral XXX cu construcțiile situate pe acesta și terenul cu

suprafața de 0,0806 ha, cu număr cadastral XXX, situate în sat. XXX din rl Cantemir,

din posesia lui Axenti Vasile, în beneficiul proprietarului Eșanu Ivan.

S-a încasat de la Axenti Vasile, în beneficiul lui Eșanu Ivan, suma de 100/una

sută/lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 29 octombrie 2018, Vasile Axenti, nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Central din 01 octombrie

2018, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea

cauzei și adoptarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea înaintată de către Eșanu Ivan

să fie respinsă integral.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, apelul declarat a fost

respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță la examinarea

cauzei civile corect a determinat circumstanțele faptice ale cauzei, precum și corect a

aplicat normele legislației în vigoare. Totodată, în cadrul examinării cauzei au fost

constatate toate circumstanțele care au importanță pentru examinarea cauzei, corect au

fost stabilite raporturile juridice în cauză, iar probele au fost administrate și apreciate

cu respectarea prevederilor art. 130 Cod de procedură civilă.

Astfel, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma

argumentelor invocate de participanții la proces și a materialelor din dosar, Colegiul

judiciar a considerat cererea de apel depusă ca una drept nefondată, care urmează să

fie respinsă cu menținerea hotărârii primei instanțe. Argumentele apelantului atât

referitor la faptul că prima instanță a examinat cauza fără respectarea procedurii de

citare legală, cât și privitor la soluția instanței de admitere a acțiunii, ținând cont de

2

obiectul dedus judecății, nu au la bază niciun suport faptic sau juridic, iar alegațiile

acestuia nu au fost probate și poartă un caracter declarativ. Or, alin. (1) al art. 118 Cod

de procedură civilă, stabilește fără echivoc că, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel.

La 10.06.2019, Vasile Axenti a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel din 09 aprilie 2019.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 09.04.2019, recunoaște că o parte din vină o

poartă și el, dat fiind faptul că nu a prezentat probe, dovezi în judecată, însă el în

judecată și-a apărat interesele personal, neavând posibilitate financiară să-și angajeze

un avocat

În prezent s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunului litigios din prezenta speță, a

nulității testamentului și a certificatelor de moștenitor, și speră că în timpul apropiat

se va hotărî această întrebare.

Astfel, a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 09

aprilie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 16 mai 2019

(f. d. 135), date despre recepționarea deciziei la materialele dosarului lipsesc. Astfel,

se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Vasile

Axenti, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

3

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Vasile Axenti, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Vasile Axenti.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vasile Axenti.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

5