3ra-392/19 — contestarea actului administrativ

3ra-392/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr. 3ra-392/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Postoronca Ion

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2018 Postoronca Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a activat în organele procuraturii

de la 29 octombrie 1979 și până la 24 martie 2011, în diferite funcții de procuror,

adică peste 31 ani. Începând cu data de 01 septembrie 2002, la atingerea vârstei de

50 de ani, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din

salariul mediu lunar, conform funcției deținute pe care o primea regulat, cu

respectarea obligatorie a salariului lunar al procurorului în exercițiu și a durat până

la sfârșitul anului 2011. Astfel, cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior

recalculat în mărime de 80% din salariul mediu lunar, conform funcției deținute de

locțiitor al șefului secției anticorupție a Procuraturii Generale, cu recalcularea

acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție.

Ulterior, Casa Națională de Asigurări Sociale a transmis dosarul său în

gestiunea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, care din motive

neîntemeiate l-a lipsit de dreptul dobândit licit în anul 2002 la recalcularea pensiei,

stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a

acesteia la 01 aprilie a fiecărui an și cu achitarea doar a 50% din mărimea stabilită

de Parlament.

A menționat că la 12 ianuarie 2018, considerând că organul de asigurări sociale

i-a încălcat grav dreptul la proprietate – pensie, dobândit anterior licit prin aplicarea

obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat la Casa

Națională de Asigurări Sociale cu o cerere prealabilă întru restabilirea lui în dreptul

de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului

procurorului în funcție începând cu anul 2013, conform Legii nr.37 din 07 martie

2013, prin care a avut loc majorarea salariului procurorilor în funcție cu 35%, iar de

la 01 august 2016 și 01 aprilie 2017, conform art.60 din Legea cu privire la

Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 și pe viitor la fiecare majorare a salariului

procurorului în funcție.

Prin răspunsul nr.P-91/18 din 01 februarie 2018, CNAS a refuzat în admiterea

cerințelor, motivând refuzul prin aceea că la momentul actual, dreptul la pensie al

procurorilor nu poate fi recalculat din motiv că conform art.33 al Legii nr.156 din

14 octombrie 1998, recalcularea pensiei se efectuează numai în cazul apariției unor

circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc

până la acordarea dreptului de pensie.

Reclamantul a considerat că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale este

ilegal, așa cum la examinarea cerințelor prealabile, pârâtul nu a determinat corect

raportul juridic în cauză. Astfel, conform Legii nr.902 din 29 ianuarie 1992 cu

privire la Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură,

Legii nr.294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în calitate de procuror

în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile și recompensele prevăzute

pentru judecători. Or, de aceleași stipulări prevăzute în Legea nr.118 din 14 martie

2003 cu privire la procuratură și Legea nr.294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

procuratură, s-au bucurat și procurorii, inclusiv și reclamantul până la sfârșitul

anului 2011.

Mai mult, procurorii pensionați până la adoptarea Legii nr.118 din 14 martie

2003, primeau pensiile conform Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, deci, atât Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, cât și legile anterioare

asigură reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei

procurorului ca entitate de demnitate publică, la o anumită vârstă – 50 ani, cu

respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere

ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

A menționat că Curtea Constituțională prin hotărârea sa nr. 4 din 27 ianuarie

2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii, funcționarilor publici, a decis că, stipulările legii privind stabilirea

unor garanții materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să

corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică.

Aceeași instanță de jurisdicție constituțională a indicat și pentru viitor

organelor cu drept de inițiativă legislativă că, la adoptarea unor legi noi și a altor

acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului, procurorului. Totodată, prin hotărârea Curții Constituționale nr.27 din

20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

2

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, au fost declarate neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea

nr. 56 din 09 iunie 2011, adică acele prevederi care se refereau la condițiile de

pensionare pentru judecători, pe când, prevederile din Legea nr. 56 din 09 iunie

2011 care se referă la stabilirea pensiei pentru procurori nu au fost declarate

neconstituționale și respectiv, ele au rămas în vigoare la data adoptării și sunt în

vigoare și în prezent.

Astfel, argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile

de pensionare ale procurorilor sunt reglementate de prevederile art.33 și 46/2 din

Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14 octombrie

1998, nu poate fi reținut de instanța de judecată, deoarece această normă a fost

introdusă ulterior, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, pe când, reclamantul a

obținut dreptul la pensie la 01 septembrie 2002.

A solicitat să fie recunoscut ca ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. P-91/18 din 01.02.2018, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul

mediu lunar achitat șefului-adjunct de secție al Procuraturii Generale, cu

recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i achite

diferența dintre pensia efectiv primită și cea recalculată pentru perioada începând cu

05.04.2013 și până în prezent.

Prin hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

a fost admisă parțial; a fost considerat ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.P-91/18 din 01.02.2018, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să-i achite lui Ion Postoronca pensia pentru vechime în muncă reieșind din

salariul mediu lunar achitat șefului-adjunct de secție al Procuraturii Generale, cu

recalcularea acesteia, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i achite

lui Ion Postoronca diferența dintre pensia efectiv primită și cea recalculată pentru

perioada începând cu data de 05 aprilie 2013 și până la executarea prezentei

hotărâri, fiind încasată din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

reclamantului suma de 1 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

respingând pretenția lui Ion Postoronca către Casa Națională de Asigurări Sociale

cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în partea ce excede suma

adjudecată, ca fiind neîntemeiată.

Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii din 04

mai 2018 a Judecătoriei Chișină, sediul Centru, solicitând casarea acesteia cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 04 mai 2018 a judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel a menționat că Postoronca Ion în perioada 29 octombrie 1979

până la 24 martie 2011 a activat în diferite funcții de procuror, având o vechime în

muncă ca procuror 31 de ani, la atingerea vârstei de 50 de ani, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit

3

funcției deținute, respectând principiul recalculării pensiei la fiecare majorare

ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiul funcției respective, iar

ulterior, necătând la faptul că întrunește condițiile sus-enunțate, Casa Națională de

Asigurări Sociale neîntemeiat i-a respins în recalcularea pensiei, stabilindu-i

mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01

aprilie a fiecărui an, aplicând eronat prevederile legii ce au intrat în vigoare după

data ieșirii la pensie a reclamantului, afectându-i în acest mod dreptul la pensie în

condițiile stabilite anterior.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că normele de drept de pensionare

stabilite subiectiv posterior nu au putere retroactivă, fapt relevat și în pct.4 (3) din

Hotărârea Curții Constituționale nr.9 din 30 martie 2004 din care urmează că la

determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și plată a pensiilor,

modalităților de calculare a cuantumului pensiei legiuitorul are obligația de a ține

cont de faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi anulate fără a fi

substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai

pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după

intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite

anterior.

Totodată, instanța de apel a reținut că conform art.140 din Constituție, legile

și alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul

adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale.

Colegiul civil al instanței de apel a conchis că instanța de fond întemeiat a

considerat că Postoronca Ion dispune de dreptul de a-i fi achitată și recalculată

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat șefului

adjunct de secție a Procuraturii Generale, ținând cont de majorarea salariului

procurorului, începând cu data de 05 aprilie 2013, iar răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. P-91/18 din 01.02.2018, fiind pasibil de a fi anulat, ca fiind

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6