2ra-555/19 — încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-555/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (I. Gorlenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Print Master”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Anghelceva

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Print Master” cu privire la încasarea

prejudiciului material, moral, a penalităților și obligarea remedierii deficiențelor,

împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-

a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Print Master” și s-a

menținut hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

constată:

La 12 decembrie 2017 Vera Anghelceva s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Print Master” cu privire la încasarea prejudiciului material,

moral, a penalităților și obligarea remedierii deficiențelor apărute la echipamentul

tehnic.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 23 septembrie 2017, în calitate de

„consumator” a încheiat verbal cu pârâtul SRL „Print Master”, în calitate de „agent

economic” contract de prestări servicii în vederea reparării registratorului camerelor

de înregistrare video, în termen de 3-4 zile. Serviciile solicitate nu au fost prestate

până în prezent.

A menționat că la data de 04 octombrie 2017 întru executarea obligațiunilor

contractuale, a achitat integral pentru serviciile ce urmau a fi prestate de către pârât,

fiindu-i eliberată factură fiscală doar la data de 29 noiembrie 2017, după ce a efectuat

mențiuni în cartea de plângeri.

Reclamanta a susținut că la 29 noiembrie 2017 în adresa SRL „Print Master” a

expediat pretenție în care a invocat încălcarea drepturilor cu privire la protecția

consumatorului și a solicitat: rezilierea contractului din 23 septembrie 2017,

restituirea sumei de 4000 lei, achitate în avans în baza contractului de prestări de

servicii, și restituirea registratorului în stare funcțională.

1

A relatat că solicitările sale au fost respinse, astfel că prin acțiunile pârâtului i-

a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece din data de 23 septembrie 2017 până în

prezent, întâmpină dificultăți pentru lichidarea consecințelor serviciilor necalitative.

Reclamanta a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 4000 de

lei, achitat pentru prestarea serviciilor, a prejudiciului moral în sumă de 2000 de lei,

a penalității în mărime de 5% din suma prevăzută în contract, a cheltuielilor de

judecată și obligarea remedierii deficiențelor apărute la echipamentul tehnic.

Prin hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central acțiunea a

fost admisă parțial și încasat de la SRL „Print Master” în beneficiul Verei

Anghelceva prejudiciul material în sumă de 4009 lei, conform contractului de plată

nr. 2228 din 29 noiembrie 2017, a prejudiciului moral în mărime de 2000 de lei, a

penalității în mărime de 3 608, 10 lei (5% din prețul serviciului prestat) și cheltuieli

de judecată în sumă de 992, 59 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă. A fost încasat

de la SRL „Print Master” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 328, 51 lei.

La 12 iunie 2018 SRL „Print Master” a declarat apel împotriva hotărârii din 29

mai 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

declarat de SRL „Print Master” și s-a menținut hotărârea din 29 mai 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță a determinat definitiv

toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, a stabilit normele

materiale aplicabile litigiului și a apreciat obiectiv probele administrate la

materialele dosarului, iar în consecință soluția de admitere parțială a acțiunii este

una întemeiată.

Astfel a constatat că pârâtul la prestarea serviciilor de reparare a video

registratorului, nu a respectat dispozițiile Legii privind protecția consumatorului în

partea ce ține de întocmirea în acest sens a unui contract negociat individual cu

reclamanta, aceasta fiind privată de dreptul de a beneficia de o redactare clară și

precisă a clauzelor contractuale privind volumul, caracteristicile calitative și

condițiile de garanție ale serviciilor prestate, despăgubirile pentru daunele cauzate

de produsele, deservirea tehnică necesară și piese de schimb pe toată durata de

funcționare a produsului, garanția oferită serviciilor prestate, răspunderea pentru

produsele/serviciile necalitative.

În aceiași ordine de idei, apelantul SRL „Print Master” după efectuarea

lucrărilor de reparație la echipamentul de înregistrare video instalat în domiciliul

intimatei Anghelceva Vera, inclusiv și înlocuirea unor piese, nu a întocmit, pe lângă

contractul obligatoriu stabilit de lege, un act de primire-predare a serviciilor prestate,

în care să fie descrisă stare tehnică în care se afla echipamentul de înregistrare video,

lucrările nemijlocit efectuate, inclusiv și piesele înlocuite, ce ar atesta volumul

serviciilor prestate, și primite de către consumatorul Anghelceva Vera, or,

argumentele apelantului că intimata după efectuarea lucrărilor la echipamentul de

înregistrare video, careva obiecții nu a avut, sunt combătute prin însăși explicațiile

acesteia din ședința de judecată, precum și prin depunerea prezentei acțiuni în

instanța de judecată.

2

Mai mult, instanța de apel apreciind concluzia expertului notată în raportul de

expertiză nr.0407026 din 29 martie 2018, efectuat de Camera de Comerț și Industrie

a reținut că serviciul prestat de SRL „Print Master” – înlocuirea blocului de

alimentare la video registratorul echipamentului de înregistrare video, a

consumatorului Anghelceva Vera este unul necalitativ și neconform tehnicilor

originale ale produsului, considerente din care reclamantei Anghelceva Vera i-a fost

încălcate drepturile de consumator prin prestarea de servicii necorespunzătoare.

Prin urmare, Colegiul a conchis că odată ce SRL „Print Master” nu a reușit să

demonstreze vina consumatorului Anghelceva Vera în defectarea tehnică a video

registratorului, în modul stabilit de art. 13 alin.(2) din Legea privind protecția

consumatorului, este obligat să restituie contravaloarea serviciului prestat

necalitativ, ceia ce conform contului de plată eliberat la 29 noiembrie 2017 constituie

suma de 4009 lei, care a fost achitată de Anghelceva Vera pentru serviciile de

reparare a echipamentului tehnic.

Iar, pornind de la faptul că pârâtul SRL „Print Master” a refuzat remedierea

gratuită a defecțiunilor tehnice și restituirea contravalorii serviciului

necorespunzător pe cale amiabilă, și nici nu a dovedit vina consumatorului

Anghelceva Vera în ceia ce privește defecțiunile apărute la video registratorul

sistemei de înregistrare video, reclamanta Anghelceva Vera este în drept să solicite

penalitatea în mărime de 5% din prețul serviciului în vigoare la data examinării

reclamației consumatorului, ceia ce constituie suma de 3608,10 lei.

De asemenea instanța de apel a conchis că suma de 2000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, stabilită de prima instanță este una echitabilă pentru suferințele

psihice suportate de Vera Anghelceva și poate constitui o satisfacție echitabilă și

rezonabilă a victimei daunei, cât și în stare să restabilească situația existentă înainte

de prejudiciere.

La 29 ianuarie 2019 SRL „Print Master” prin intermediul Oficiului poștal a

declarat recurs împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Cahul,

solicitând admiterea acestui, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărârile judecătorești,

menționând că concluziile instanțelor de judecată sunt expuse în hotărâri într-o

formă abuzivă, incertă, neavând putere de convingere, totodată nu a fost dată o

apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul

existent la dosar, precum și normelor de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă și să aibă putere de convingere.

Astfel, consideră recurenta că instanța de apel judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se în mod selectiv la unele

constatări reținute la adoptarea hotărârii primei instanțe, fără a examina legalitatea

și temeinicia hotărârii în raport cu legislația în vigoare.

A mai specificat că instanța de apel respingînd apelul s-a axat pe faptul că

apelantul la prestarea serviciilor de reparare a video registratorului nu a semnat cu

intimata un contract negociat cu aceasta, însă instanța nu a luat în considerare faptul

că la caz pretențiile formulate în acțiunea Verei Anghelceva împotriva SRL „Print

Master” rezultă din imputarea aducerii defecțiunilor video-registratorului SEDVR-

3

6304S și nu din neexecutarea obligațiunilor conform contractului de plată nr.2228

din 29 noiembrie 2017.

Totodată instanța de apel nu a reținut ca fiind obiectivă poziția părții apelante

precum că reclamantul/intimatul nu a probat sub nici o formă că defecțiunile video-

registratorului SEDVR-6304 au fost cauzate de către SRL „Print Master”, sau ar fi

prestat careva servicii Verei Anghelceva și că aceste servicii s-au constat

necalitative.

În aceste circumstanțe, recurenta consideră că pretențiile Verei Anghelceva nu

și-au găsit confirmarea, acestea nefiind întemeiate pe un suport probatoriu pertinent,

motiv din care urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la 30 octombrie 2018, și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 07 decembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de SRL „Print Master” la 29 ianuarie

2019, se consideră depus în termen.

La 05 martie 2019 Vera Anghelceva, prin intermediul Oficiului poștal a depus

referință prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „Print Master”.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

4

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Print Master”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

SRL „Print Master”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Print Master”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Print Master” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5