3ra-41/21 — obligarea solutionarii contestatiei, repararea prejudiciului moral

3ra-41/21 — obligarea solutionarii contestatiei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-41/2021

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (E. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva)

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul depus de Tatiana Socolenco, reprezentată de avocatul Ion

Grecu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

înaintată de Tatiana Socolenco împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică,

terți Întreprinderea Individuală „Ialama” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Savim-Com” privind obligarea de a soluționa contestația și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 23 august 2018, Tatiana Socolenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, solicitând obligarea soluționării

contestației din 23 iunie 2018, repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000

de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 februarie 2018 a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva lui Nedelcev Ivan, prin care a solicitat demolarea

construcției neautorizate.

La 06 iunie 2017 i-a fost înmânată în calitate de probă a pârâtului raportul de

expertiză întocmit de către Evtodiev V. și proiectul întocmit de către ÎI „Ialama”,

lecturând actele prezentate, a constatat că aceste acte sunt vădit ilegale, iar

persoanele care le-au întocmit, au încălcat normele imperative ale legii.

La 23 iunie 2016, a depus contestație către Agenția pentru Supraveghere

Tehnică privind anularea proiectului întocmit de către ÎI „Ialama”, licență nr. xxxx

din 10 noiembrie 2015, asupra balconului apartamentului nr. xx, al casei de locuit

amplasată în orașul xxxx, strada xxxx, anularea raportului de expertiza tehnică nr.

956E/16 din 30 noiembrie 2016 „Privind examinarea stării tehnice și posibilitatea

1

edificării balconului la casa de locuit, amplasată pe adresa: or. xxxx, str. xxxx, ap.

xx”, perfectat de expertul tehnic Evtodiev Vitalie (cert. Nr. 110), sancționarea

disciplinară a inspectorului superior al Inspecției Teritoriale în Construcții „Sud”

P. Topal, cu demiterea din funcție, pentru încălcarea gravă a atribuțiilor de

serviciu. Contestația a fost recepționată la data de 26 iunie 2018, însă până la

moment nu a fost soluționată.

A notat că, nesoluționarea cererii în termen legal i-a provocat o stare de

disconfort psihologic total și prin aceasta i se aduce atingere dreptului său

fundamental la petiționare.

A solicitat reclamanta, obligarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică de a

soluționa contestația din 23 iunie 2018, repararea prejudiciului moral în mărime de

30 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în

în proces au fost atrași în calitate de terți ÎI „Ialama” și SRL „Savim-Com”.

Prin hotărârea din 22 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Tatiana Socolenco.

A fost obligată Agenția pentru Supraveghere Tehnică să soluționeze

contestația din 23 iunie 2018 depusă de Tatiana Socolenco asupra raportului de

expertiză a proiectului.

A fost încasat de la Agenția pentru Supraveghere Tehnică în beneficiul

Tatianei Socolenco prejudiciul moral în mărime de 500 de lei, în rest acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Manifestând dezacord cu hotărârea instanței de fond, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică la 21 februarie 2020 a depus cerere de apel nemotivată, iar

la 29 iunie 2020 apelul motivat, solicitând casarea hotărârii din 22 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis

apelul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică, casată hotărârea din 22

ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei decizii noi prin

care acțiunea Tatianei Socolenco privind obligarea soluționării contestației din 23

iunie 2018 a fost declarată inadmisibilă, iar pretenția privind repararea

prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, Socolenco Tatiana la

momentul constatării că pârâtul Agenția pentru Supraveghere Tehnică nu a

soluționat contestația înaintată și nu a oferit un răspuns în termenul prevăzut de

lege, urma să conteste nesoluționarea în termenul legal al cererii ce se referă la

dreptul său, presupus lezat, în instanța de judecată, lucru care nu a fost realizat de

către reclamantă.

Cu referire la prevederile ar. 16 din Legea cu privire la petiționare nr. 190-

XIII din 19 iulie 1994, (în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în

judecată), instanța de apel a conchis că, acțiunea reclamantei Socolenco Tatiana, pe

capătul pretenției privind obligarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică de a

soluționa contestația reclamantei Socolenco Tatiana din 23 iunie 2018 și de a emite

un act administrativ pe marginea soluționării contestației, este inadmisibilă.

Ca urmare, instanța de apel a respins și cerințele privind repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată ca pretenții

subsecvente celei de bază, care a fost declarată ca fiind inadmisibilă.

2

La 09 octombrie 2020, Tatiana Socolenco a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, iar la 22 octombrie 2020 a

depus recurs motivat, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii din 22 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În motivarea recursului a indicat că, nu a primit un răspuns de la Agenția

pentru Supraveghere Tehnică, astfel contestația nu a fost soluționată, fapt ce a

determinat-o de a se adresa cu cerere de chemare în judecată în contencios

administrativ în scopul impunerii silite a pârâtului la soluționarea contestației, or

Legea contenciosului administrativ (în vigoare la momentul depunerii cererii)

prevede că obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Recurenta a făcut trimitere la prevederile pct. 37 din Regulamentul privind

expertiza tehnică în construcții, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 16

august 2006, care prescrie că, rezultatele expertizelor tehnice pot fi contestate la

adresarea în scris a Agenției pentru Supraveghere Tehnică, autorităților

administrației publice locale și organelor de drept, organului central de specialitate

al administrației publice în domeniul construcțiilor. Concomitent cu adresarea, se

prezintă argumentele și documentele necesare pentru contestarea rezultatelor

expertizei tehnice.

La acest capitol, recurenta a subliniat că, nesoluționarea cererii în termen

legal i-a provocat o stare de disconfort psihologic total, insuflându-i concluzia că

autoritatea dă dovadă de o atitudine discriminatorie și că tăcerea nu este alt ceva

decât o inginerie corporativă menită să acopere ilegalitățile în materia vizată din

contestație.

Consideră că, prin nesoluționarea în termen a contestației, i se aduce atingere

dreptului său fundamental la petiționare în scopul restabilirii dreptului fundamental

a și formulat cererea de chemare în judecată.

A menționat că, instanța de apel judecând cauza nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, a aplicat eronat normele dreptului material în raport cu

circumstanțele cauzei, și în rezultat a ajuns la o concluzie greșită.

Finalmente a evidențiat că, temei pentru înaintarea prezentei acțiuni a fost

nesoluționarea în termenul legal a contestației referitoare la un drept recunoscut de

lege.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 03 septembrie 2020, dispozitivul

căreia a fost recepționată de către Socolenco Tatiana la 09 septembrie 2020

(f.d.196), iar dovada recepționării de către recurentă a deciziei integrale nu este

prezentă la materialele cauzei.

Prin urmare, la 09 octombrie 2020, Tatiana Socolenco, reprezentată de

avocatul Ion Grecu, a depus recurs nemotivat, ulterior la 22 octombrie 2020 a

depus recursul motivat, cu respectarea termenelor procedurale la depunerea

recursului, în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

3

La 30 octombrie 2020, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă până în prezent

Agenția pentru Supraveghere Tehnică nu și-a valorificat dreptul său de a se expune

pe marginea recursului.

Prin încheierea din 23 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de Tatiana Socolenco, reprezentată de avocatul Ion Grecu, a fost numit

pentru examinare în complet din 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de admite recursul și de a casa decizia instanței de

apel, cu emiterea unei decizie noi de menținere a hotărârii primei instanțe, din

următoarele motive.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile

cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și

aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de

drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare, se atestă că la

01 februarie 2018 Socolenco Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

4

împotriva lui Nedelcev Ivan, prin care a solicitat dispunerea demolării de către

pârât a construcției alipite de casa de locuit cu multe etaje, amplasată în orașul

xxxx, strada xxxx nr. x.

După depunerea cererii de chemare în judecată, la 06 iunie 2018 i-a fost

înmânată în calitate de probă a pârâtului raportul de expertiză întocmit de către

Evtodiev V. nr. 956E/16 din 30 noiembrie 2016 privind examinarea stării tehnice

și posibilitatea edificării balconului la casa de locuit, amplasată pe adresa orașul

xxxx, strada xxxx nr. x, ap. xx și proiectul întocmit de către ÎI „Ialama”. Lecturând

actele prezentate, a constatat că acestea sunt vădit ilegale, iar persoanele care le-au

întocmit, au încălcat normele imperative ale legii.

Ulterior, la 23 iunie 2018, reclamanta a depus contestație la Agenția pentru

Supraveghere Tehnică asupra raportului de expertiză și a proiectului, în care a

solicitat anularea proiectului întocmit de către ÎI „Ialama”, licență nr. xxx din xxxx,

asupra balconului apartamentului nr. xx, a casei de locuit amplasată în orașul xxxx,

strada xxxx nr. x, anularea raportului de expertiza tehnică nr. 956E/16 din 30

noiembrie 2016 privind examinarea stării tehnice și posibilitatea edificării

balconului la casa de locuit, amplasată pe adresa orașul xxxx, strada xxxx nr. x, ap.

xx, și sancționarea disciplinară a inspectorului superior al Inspecției Teritoriale în

Construcții „Sud” P. Topal, cu demiterea din funcție, pentru încălcarea gravă a

atribuțiilor de serviciu (f.d.5-9).

Contestația a fost recepționată de Agenția pentru Supraveghere Tehnică la 26

iunie 2018 (f.d. 10), însă până la depunerea cererii de chemare în judecată nu a fost

soluționată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Cahul, sediul Central

prin hotărârea din 22 ianuarie 2020, a ajuns la concluzia admiterii parțiale a

acțiunii.

A fost obligată Agenția pentru Supraveghere Tehnică să soluționeze

contestația din 23 iunie 2018 depusă de Tatiana Socolenco asupra raportului de

expertiză a proiectului.

A fost încasat de la Agenția pentru Supraveghere Tehnică în beneficiul

Tatianei Socolenco prejudiciul moral în mărime de 500 de lei, în rest acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, prin decizia din

03 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul declarat de Agenția

pentru Supraveghere Tehnică, casată hotărârea din 22 ianuarie 2020 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea Tatianei

Socolenci privind obligarea soluționării contestației din 23 iunie 2018 a fost

declarată inadmisibilă, iar pretenția privind repararea prejudiciului moral a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 03 septembrie 2020 a Curții de

Apel Cahul, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel contradictorie

circumstanțelor cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept

stabilind greșit starea de fapt în prezenta cauză, pe când concluzia primei instanțe

privind admiterea parțială a acțiunii este justă, având la bază cumulul probelor

administrate în coraport cu normele legale ce guvernează raportul juridic litigios.

5

Conform art. 3 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10.02.2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la

un drept recunoscut de lege.

La rândul său, prevederile art. 16 alin. (2) din legea enunțată, statuează că,

acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră

vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin

respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea

pagubei cauzate.

Totodată, la caz sunt relevante prevederile pct. 37 din Regulamentul privind

expertiza tehnică în construcții (aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 936 din 16

august 2006), care indică că, rezultatele expertizelor tehnice pot fi contestate la

adresarea în scris a Agenției pentru Supraveghere Tehnică, autorităților

administrației publice locale și organelor de drept, organului central de specialitate

al administrației publice în domeniul construcțiilor. Concomitent cu adresarea, se

prezintă argumentele și documentele necesare pentru contestarea rezultatelor

expertizei tehnice.

În acest context, împrejurările de fapt și de drept expuse mai sus, determină

Colegiul să constate cu certitudine că, reclamanta a depus contestație asupra

raportului de expertiza tehnică nr. 956E/16 din 30 noiembrie 2016 privind

examinarea stării tehnice și posibilitatea edificării balconului la casa de locuit,

amplasată pe adresa orașul xxxx, strada xxxx nr. x, ap. xx și a proiectului întocmit

de către ÎI „Ialama”, licență nr. xxx din xxxx, care a fost lăsată fără examinare de

către Agenția pentru Supravegherea Tehnică, prin aceasta încălcându-se

prevederile legale.

Conjunctura ipotezelor descrise supra denotă netemeinicia concluziei instanței

de apel, care eronat a aplicat și interpretat normele de drept procedural și a dat o

apreciere greșită situației de fapt ca în consecință, prin decizia din 03 septembrie

2020, neîntemeiat a declarat ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă

de către Tatiana Socolenco. Or, în această privință, cu certitudine s-a constatat că

Tatiana Socolenco a depus contestația asupra raportului de expertiză și a

proiectului enunțate mai sus, și anume din motivul că Agenția pentru

Supravegherea Tehnică, care conform legii este autoritatea ce urmează să se

expună asupra contestației, însă nici până la data examinării prezentului recurs nu a

soluționat-o.

Așa fiind, Colegiul judiciar apreciază ca fiind justă concluzia primei instanței

cu privire la admiterea parțială a acțiunii, prin care a fost obligată Agenția pentru

Supraveghere Tehnică să soluționeze contestația din 23 iunie 2018 depusă de

Tatiana Socolenco asupra raportului de expertiză a proiectului.

De asemenea, instanța de recurs consideră corectă concluzia primei instanțe

cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 500 de lei. Or, rezultă în

mod cert că Socolenco Tatiana i-au fost cauzate suferințe psihice care trec peste

pragul unor percepții de disconfort inerente activității obișnuite a organului de stat,

Agenției pentru Supraveghere Tehnică, iar Legea instituie obligația autorității

corespunzătoare de a repara prejudiciul moral cauzat. Astfel, compensarea în sumă

de 500 de lei din contul Agenției pentru Supraveghere Tehnică, este considerată ca

fiind o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat reclamantei.

6

Reieșind din materialele cauzei, argumentele părților la proces, coroborate cu

normele de drept citate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține ca fiind justă concluzia primei instanțe privind

admiterea parțială a cererii de chemare în judecată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a legii și aprecierea greșită a probelor, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, a casa decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de

Apel Cahul și a emite o decizie nouă prin care se va menține hotărârea din 22

ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Tatiana Socolenco, reprezentată de avocatul Ion

Grecu.

Se casează integral decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Cahul și

se emite o decizie nouă prin care se menține hotărârea din 22 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, adoptată în cauza de contencios administrativ

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Socolenco împotriva

Agenției pentru Supraveghere Tehnică, terți Întreprinderea Individuală „Ialama” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Savim-Com” privind obligarea de a soluționa

contestația și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

Victor Burduh

7