3ra-421/19 — cu privire la recunoașterea ilegalității stopării achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, obligarea achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-421/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău , sediul Central – R. Pulbere

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Administrația Națională

a Penitenciarelor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Marina

Gorneț împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, intervenient accesoriu

Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității stopării

achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

obligarea achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Marina Gorneț, s-a admis apelul declarat de către

Administrația Națională a Penitenciarilor, s-a modificat hotărârea din 14 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

constată:

La 20 octombrie 2017 Marina Gorneț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare (actualmente Administrația

Națională a Penitenciarelor), intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări

Sociale (în continuare CNAS) cu privire la recunoașterea ilegalității stopării

achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

obligarea achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului începând cu 01

iunie 2017 până la vârsta de 3 ani, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

5 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că soțul ei Dmitri Gorneț este angajat

al Departamentului Instituții Penitenciare (actualmente Administrația Națională a

Penitenciarelor) în cadrul Penitenciarului nr.8 din Bender.

Marina Gorneț a menționat că nu a fost angajată în câmpul muncii, aflându-se

la întreținerea soțului Dmitri Gorneț. În anul 2016 în familia lor s-a născut fiica

XXXXX. Astfel, s-a adresat la Departamentul Instituții Penitenciare (actualmente

Administrația Națională a Penitenciarelor) cu cerere la care au fost anexate actele

necesare pentru a beneficia de indemnizația pentru îngrijirea copilului. Cererea a

1

fost acceptată, fiindu-i acordată o indemnizație de îngrijirea copilului în mărime de

30% din salariul soțului, însă ulterior achitarea acestei indemnizației a fost stopată.

A primit indemnizația pentru îngrijirea copilului începând cu 16 aprilie 2016 până la

01 iunie 2017.

Reclamanta a relatat că după încetarea achitării indemnizației pentru îngrijirea

copilului s-a adresat cu cerere în adresa CNAS, care i-a refuzat în achitarea acestei

indemnizații, motivându-și refuzul prin faptul că angajatorul soțului nu a executat

transferuri în fondul social a cotizațiilor de asigurare, prin urmare nici ea și nici

soțul ei nu pot să primească această indemnizație.

Urmare răspunsului dat de CNAS, s-a adresat cu cerere prealabilă către

Departamentul Instituții Penitenciare (actualmente Administrația Națională a

Penitenciarelor), solicitând achitarea indemnizației prevăzute de lege. Prin răspunsul

din 12 octombrie 2017 i s-a refuzat în achitarea indemnizației, menționându-se că ea

a avut dreptul la achitarea indemnizației pentru concediul de maternitate, însă nu are

dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei

de 3 ani.

Reclamanta a considerat răspunsul ilegal și l-a contestat în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Marina Gorneț. S-a

recunoscut ilegală stoparea de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare a

achitării indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, s-a

obligat Departamentul Instituțiilor Penitenciare s-a achite Marinei Gorneț

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului XXXXX începând cu 01 iunie 2017

și până la împlinirea copilului a vârstei de 3 ani, s-a încasat din contul

Departamentului Instituțiilor Penitenciare în beneficiul Marinei Gorneț cheltuielile

de asistență juridică în mărime de 3 000 lei, în rest acțiunea s-a respins. (f.d.40, 46-

49)

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că conform art.124, alin. (1) și

(2) Codul Muncii femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor aflate la

întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul

prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice [...] și concediul postnatal cu o

durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi

sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut la art.123 alin.(2), în baza unei cereri

scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.(1), după expirarea concediului de

maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat. În

conformitate cu norma indicată, Marina Gorneț are dreptul de beneficia în condițiile

legii de indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, ori, ultima se

află la întreținerea soțului Dmitri Gorneț care este angajat în cadrul Penitenciarului

nr.8 Bender al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel atît de reclamanta Marina

Gorneț, cît și de pîrîta Administrația Națională a Penitenciarilor.

Prin încheierea protocolară din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a

substituit Departamentul Instituțiilor Penitenciare cu succesorul în drepturi

Administrația Națională a Penitenciarilor. (f.d.69)

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Marina Gorneț, s-a admis apelul declarat de către Administrația

2

Națională a Penitenciarelor, s-a modificat hotărârea din 14 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea în care Administrația Națională a

Penitenciarilor a fost obligată să achite în beneficiul Marinei Gorneț indemnizația

lunară pentru îngrijirea copilului XXXXX. S-a încasat din contul Administrației

Naționale a Penitenciarilor în beneficiul Marinei Gorneț indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului XXXXX, începând 01 iunie 2017 până la 29 martie 2018, în rest

pretențiile cu privire la obligarea achitării în folosul Marinei Gorneț a indemnizației

pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani s-au respins. În rest

hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a menținut.

(f.d. 93-94, 95-110)

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a concluzionat faptul că

Administrația Națională a Penitenciarelor este obligată să achite Marinei Gorneț

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului începând cu 01 iunie 2017. Însă

judecând prezenta cauză în ordin de apel s-a constatat că situația faptică la caz s-a

modificat și anume prin ordinul DIP Penitenciarul nr. 8- Bender, nr. 33ef din

29 martie 2018, soțului Marinei Gorneț locotenentului major de justiție, specialist

al secției securitate a Penitenciarului nr. 8-Bender al DIP Dmitri Gorneț i-a fost

acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului conform pct. 81 lit. b) al

Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului de către colaboratorii

sistemului penitenciar nr. 950 din 14 octombrie 1997 începând cu 29 martie 2018

până la 16 aprilie 2019. Conform prevederilor art. 18 alin.(2) al Legii nr. 289-XV

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale de indemnizație lunară pentru creșterea copilului

beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care

se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorele, dacă sunt persoane

asigurate și îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la

art.6 alin.(1), (2) sau (3). Astfel, odată ce s-a constatat că Dmitri Gorneț din data de

29 martie 2018 beneficiază deja de dreptul de a primi indemnizația lunară de

îngrijirea copilului, duce la încetarea existenței acestui drept și în favoarea Marinei

Gorneț.

La 11 februarie 2019 Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat

recurs împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei în partea ce ține obligarea

Administrației Naționale a Penitenciarelor să achite indemnizația de îngrijire a

copilului în favoarea Marinei Gorneț, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a cererii de chemare în judecată depusă de către Marina Gorneț. (f.d.114-

116)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea litigiului, iar cele considerate constatate de instanțe nu au fost dovedite

cu probe veridice și suficiente, probele prezentate au fost apreciate arbitrar, ceea ce

a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

06 noiembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 08 decembrie

3

2018, expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 10 decembrie 2018

(f.d.111). Recurenta a indicat că a recepționat decizia motivată la 11 decembrie

11 februarie 2019, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Administrația Națională a Penitenciarelor este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Administrația Națională a Penitenciarelor a indicat argumente ce țin de

dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și

au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate

aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Administrația Națională a Penitenciarelor asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

4

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Administrația Națională a Penitenciarelor, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Administrația Națională a Penitenciarelor,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Administrația Națională a Penitenciarelor, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5