3rh-18/19 — acordarea spatiului locativ

Dosarul nr. 3rh-18/19

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud: L. Brînza)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: I. Sîrcu, V. Clevadî, I. Oprea, A. Harghel, I. Druță)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând cererea de revizuire depusă de către Tatiana Demiohina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Demiohina

împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la acordarea

spațiului locativ,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, prin care

s-a admis recursul declarat de către Ministerul Apărării, s-a casat decizia din 10

octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 30 mai 2013 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii depuse Tatiana Demiohina,

c o n s t a t ă :

La 13 decembrie 2012, Tatiana Demiohina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la acordarea spațiului

locativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că din 22 mai 1992 și până în

prezent a exercit serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naționale a

Republicii Moldova. Actualmente deține funcția de specialist superior serviciu

financiar, Brigada 2 infanterie motorizată, având gradul militar de plutonier

adjutant.

Pe parcursul serviciului militar prin contract, a solicitat, în ordinea stabilită de

legislație, luarea la evidență pentru acordarea locuinței.

De către comandament în repetate rânduri a fost asigurată precum că a fost

luată la evidență și îi vor fi îmbunătățite condițiile de locuit pentru familia sa în

conformitate cu legislația în vigoare.

Însă, până în prezent, nu i s-a repartizat locuință sau compensația bănească în

schimbul spațiului locativ.

1

În acest sens, reclamanta a subliniat că pe parcursul ultimilor ani au fost

acordate spații locative sau compensații bănești în schimbul locuințelor inclusiv și

pentru militari, încadrați în serviciu mai recent comparativ cu aceasta, fiind astfel

încălcate drepturile sale legale.

A menționat reclamanta că prin cererea prealabilă din 16 noiembrie 2012 a

solicitat de la Ministrul Apărării al Republicii Moldova asigurarea cu spațiu locativ

din fondul locativ de stat.

Prin răspunsul nr. 70/1170 din 06 decembrie 2012 i s-a comunicat despre

imposibilitatea de asigurare cu spațiu locativ, motivându-se prin faptul că în

conformitate cu art. XIV al Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 90 din 04 decembrie 2009, art. 21 al Legii cu privire la statutul

militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 a fost modificat, în urma căreia obligația

de asigurare cu spațiu locativ a militarilor prin contract, a fost exclusă.

În această ordine de idei, reclamanta a notat că afirmațiile pârâtului referitor la

acțiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 și

anume, precum că prevederile art. 21 din această lege referitor la asigurarea cu

spațiu locativ au fost excluse prin Legea pentru modificarea și completarea unor

acte legislative nr.90- XVIII din 04 decembrie 2009, nu au temei legal, întrucât nu

s-a luat în considerație faptul, că a activat în cadrul Armatei Naționale în perioada

anilor când acțiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie

2005 (în redacția precedentă) se răsfrângea asupra sa și avea dreptul la spațiu

locativ.

Totodată a relatat că s-au ignorat prevederile art. 6 alin. (l) din Codul civil care

stabilește că, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu

suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici

condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

A mai invocat reclamanta prevederile art. 267 din Codul civil, potrivit căruia

termenul general de prescripție extinctivă în interiorul căruia persoana poate să-și

apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, este de

3 ani. Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII

din 04 decembrie 2009 a fost publicată la 18 decembrie 2009 în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova nr. 187-188, art. 584.

În continuare, la 14 martie 2013, reclamanta a înaintat o cerere de concretizare

a pretențiilor, prin care a solicitat admiterea acțiunii și obligarea Ministerului

Apărării al RM de a acorda spațiu locativ reclamantei și membrilor familiei sale.

Prin hotărârea din 30 mai 2013 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost

admisă integral acțiunea, a fost obligat Ministerul Apărării al Republicii Moldova

să asigure reclamanta, Tatiana Demiohina, împreună cu membrii familiei sale, cu

spațiu locativ conform succesiunii rândului și în conformitate cu normele stabilite

de legislație.

Prin decizia din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Apărării al RM și menținută hotărârea din 30

mai 2013 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Prin decizia din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Ministerul Apărării, s-a casat decizia din 10 octombrie

2013 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 30 mai 2013 a Judecătoriei Centru,

2

mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a acțiunii depuse

Tatiana Demiohina.

La 18 ianuarie 2019 Tatiana Demiohina a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, cu trimitere la prevederile art. 449 lit. b) CPC,

revizuenta a reiterat circumstanțele expuse în cererea de chemare în judecată,

insistând că din cauza abuzului Comisiei locative ale Armatei Naționale, la 15

decembrie 2007 s-a decis acordarea mijloacelor financiare pentru procurarea

spațiului locativ a 192 militari, care au fost luați la evidență pentru acordarea

spațiului locativ mai târziu decât aceasta, fapt confirmat prin lista militarilor, pe

care a obținut-o în luna decembrie 2018, astfel fiind neglijate prevederile legale

care stipulează că spațiu locativ se acordă conform succesiunii rândului.

În acest sens, revizuenta a notat că prin decizia din 22 ianuarie 2014 a Curții

Supreme de Justiție nu s-au elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, s-a

interpretat eronat legea.

În acest context, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea

deciziei din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

La 20 martie 2019 Ministerul Apărării a depus referință la cererea de revizuire

declarată de Tatiana Demiohina, prin care a solicitat respingerea acesteia ca

inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție o consideră inadmisibilă și care urmează

a fi respinsă din următoarele considerente.

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire,

instanța poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit

cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au

putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a cauzei.

În sensul normei enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării deciziei, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei instanței de judecată, să fie descoperite după ce decizia

judecătorească devine irevocabilă.

De altfel, art. 449 lit. b) CPC, indică asupra unor circumstanțe (fapte)

necunoscute anterior revizuentului, dar întrucât examinarea fondului cauzei

prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru

admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute

aceste circumstanțe (fapte).

3

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a

știut anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este

ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării deciziei,

ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea deciziei.

Faptele noi apărute după darea deciziei pot servi temei de adresare cu o nouă

cerere în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

La caz, Colegiul reține că revizuentul, invocând prevederile art. 449 lit. b)

CPC, a formulat critici în privința deciziei din 22 ianuarie 2014 a Curții Supreme

de Justiție, menționând că instanța supremă a interpretat eronat legea și nu a

elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei deduse judecății.

În această ordine de idei Colegiul reiterează că circumstanțele, care pot

fundamenta în temeiul art. 449 lit. b) CPC o cerere de revizuire, trebuie să fie

descoperite după ce decizia judecătorească devine irevocabilă, precum și instanței

nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

În acest sens Colegiul decelează că o cerere de revizuire nu poate fi întemeiată

pe dezacordul revizuentului cu decizia Curții Supreme de Justiție, or, la caz, nu

poate constitui temei de declarare a revizuirii pretinsele încălcări invocate de

revizuentă.

Suplimentar, Colegiul reține că revizuenta nu a probat faptul că nu a știut

anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere despre Lista militarilor

Armatei Naționale din 15 decembrie 2007 precum și că nu a avut posibilitatea de a

o cunoaște.

În această conjunctură se accentuează că prezenta Listă, a fost aprobată în

temeiul Ordinului MA nr. 263 și Hotărârii Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie

2007, care și constituie acte administrative publice.

În același timp, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție evidențiază că procedura de revizuire prevăzută de art.

449-453 din Codul de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și

omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu

prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității

raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui

litigiu nu urmează a fi rediscutată.

Pe cale de consecință, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel

cum este garantat la art. 6 paragraf 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina

preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept

face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele

fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune,

printre altele, ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre definitivă, decizia

acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României).

Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita

o revizuire a unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere

4

și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar

trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției, și nu

pentru substituirea unei revizuiri. Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat,

iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este

un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată

doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător

(hotărârea Riabik împotriva Rusiei).

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de

a respinge cererea de revizuire depusă de Tatiana Demiohina ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de Procedură

Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge cererea de revizuire depusă de Tatiana Demiohina, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Demiohina împotriva

Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la acordarea spațiului

locativ, ca fiind inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5