3ra-246/19 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie si obligarea furnizarii informatiei solicitate

3ra-246/19 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie si obligarea furnizarii informatiei solicitate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-246/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (Iu. Movilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria or.Orhei,

reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Media Sfera” împotriva Primăriei or.Orhei, intervenient

accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Borintex” cu privire la constatarea

încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației

solicitate,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 aprilie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Media Sfera” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.Orhei privind

constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin cererea din 10

aprilie 2017 și obligarea furnizării informației solicitate.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 aprilie 2017 a adresat Primăriei

or.Orhei o solicitare de informație în temeiul Legii privind accesul la informație,

solicitând copiile proceselor-verbale de selectare a SRL „Borintex” pentru

efectuarea lucrărilor de întreținere și amenajarea spațiilor verzi din orașul Orhei, în

baza contractului de achiziții din 28 martie 2016 în sumă de 809 445,58 de lei și a

lucrărilor de deservire și întreținere a spațiilor verzi în orașul Orhei în anul 2017, în

baza contractului din 28 februarie 2017 în sumă de 1 498 200,06 de lei și care sunt

volumul lucrărilor executate de SRL „Borintex” în anul 2016 și în anul 2017.

A menționat că prin răspunsul din 19 aprilie 2017, Primăria or.Orhei a refuzat

furnizarea informației solicitate, invocând că datele solicitate sunt de accesibilitate

limitată, fiind protejate de art. 2 al Legii cu privire la secretul comercial, art. 7 alin.

(2) lit. c) al Legii privind accesul la informație și art.2 și 3 al Legii privind

protecția datelor cu caracter personal.

A susținut că motivele invocate de Primăria or. Orhei sunt neîntemeiate, astfel

încălcându-se dreptul de acces la informație de interes public sporit.

1

La 25 iulie 2017 SRL „Media Sfera” a depus cerere de concretizare a

cerințelor acțiunii, invocând faptul că la 12 iunie 2017 a adresat Primăriei or.Orhei

o altă solicitare de informație, în temeiul Legii privind accesul la informație, prin

care a solicitat copiile caietelor de sarcini pentru procedurile de achiziții prin cerere

de oferta de prețuri, pentru următoarele obiecte de achiziții: anul 2016 – „lucrări de

întreținere și amenajare a spațiilor verzi în orașul Orhei” și anul 2017 – „lucrări de

întreținere și amenajare a spațiilor verzi în orașul Orhei”.

Prin răspunsul din 23 iunie 2017, Primăria or. Orhei a refuzat nemotivat

furnizarea informației solicitate, astfel încălcându-se dreptul de acces la informație

de interes sporit.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului SRL „Media Sfera” de

acces la informația solicitată prin cererile din 10 aprilie 2017 și din 12 iunie 2017,

cu obligarea Primăriei or. Orhei să furnizeze informația solicitată prin cererile din

10 aprilie 2017 și din 12 iunie 2017.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Orhei, sediul Central din 02 mai

2018, s-a introdus în proces SRL „Borintex”, în calitate de intervenient accesoriu

de partea pârâtului (f.d. 62).

Prin hotărîrea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Media Sfera” împotriva Primăriei

or. Orhei, intervenient accesoriu SRL „Borintex” cu privire apărarea dreptului de

acces la informație.

S-a obligat Primăria or.Orhei să furnizeze SRL „Media Sfera”, informația

solicitată și anume: copiile proceselor-verbale de selectarea a companiei SRL

„Borintex” pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și amenajare a spațiilor verzi

din orașul Orhei, în baza contractului de achiziții din 28 martie 2016 în sumă de

809 445,58 de lei și a lucrărilor de deservire și întreținere a spațiilor verzi în orașul

Orhei în anul 2017 în baza contractului din 28 februarie 2017 în sumă de

1 498 200,06 de lei; copiile caietelor de sarcini pentru procedurile de achiziții prin

cerere de oferta de prețuri, pentru următoarele obiecte de achiziții: anul 2016

„lucrări de întreținere și amenajare a spațiilor verzi din orașul Orhei”, anul 2017

„lucrări de deservire și întreținere a spațiilor verzi din orașul Orhei în anul 2017”.

Prin decizia din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Primăria or. Orhei și s-a menținut fără modificări hotărârea din

06 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond

este corectă și legală.

A stabilit că având în vedere calitatea Primăriei or. Orhei de furnizor de

informații, aceasta era obligată să asigure informarea activă, corectă și la timp a

SRL „Media Sfera” și să garanteze liberul acces la informație al acesteia, prin

oferirea răspunsurilor la cererile depuse la data de 10 aprilie 2017 și la 12 iunie

a confirmat necesitatea limitării accesului la informație sau existența restricțiilor

reglementate prin Lege și în mod corespunzător, este corectă.

A concluzionat că informația solicitată de SRL „Media Sfera” nu constituie

informație cu caracter personal sau secret comercial, în sensul prevăzut de Legea

cu privire la accesul la informație, Legea privind protecția datelor cu caracter

personal și Legea privind secretul comercial, precum eronat a indicat Primăria or.

Orhei.

2

A reținut că Primăria or. Orhei nu a invocat și nu a demonstrat că restricția

invocată este necesară pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale

persoanei sau protecției securității naționale și că prejudiciul adus acestor drepturi

și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea informației solicitate

de SRL „Media Sfera”. Prin urmare, Primăria or.Orhei, abuziv și neîntemeiat a

refuzat să prezinte informația solicită de SRL „Media Sfera” prin cererile depuse la

10 aprilie 2017 și la 12 iunie 2017 și astfel prima instanță, prin hotărârea

contestată, corect a constatat că furnizorul de informații a încălcat dreptul

solicitantului de acces la informații și întemeiat a obligat Primăria or. Orhei să

prezinte SRL „Media Sfera” informațiile solicitate.

Prima instanță a determinat corect domeniul de aplicare al Legii privind

accesul la informație și în hotărârea pronunțată a argumentat corespunzător faptul

că restricțiile invocate de pârâta-apelantă nu sunt aplicabile speței, la caz nefiind

constatate restricții ce țin de caracterul personal sau de secretul comercial al

informațiilor solicitate de SRL „Media Sfera” prin cererile depuse.

A susținut că Primăria or. Orhei, nu a demonstrat în ce mod și în ce măsură ar

putea fi încălcate drepturile SRL „Borintex” în cazul prezentării informației

solicitate de SRL „Media Sfera”, în condițiile în care, aceste informații nu țin de

producție, tehnologie, administrare, finanțe, de altă activitate a vieții economice, a

căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele SRL „Borintex” or,

simpla invocare a faptului că prin prezentarea informației solicitate, SRL

„Borintex” i-ar putea fi afectate interesele și drepturile, nu poate fi apreciată ca

fiind o restricție în sensul Legii cu privire la accesul la informație, atât timp cât

Primăria or.Orhei nu a demonstrat că restricția este necesară și că prejudiciul care

ar putea fi adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în

cunoașterea informației.

A conchis că soluția primei instanțe dată în legătură cu litigiul dedus judecății

este una întemeiată și legală, iar instanța judecătorească, în hotărârea contestată, a

indicat circumstanțele cauzei pe care le-a constatat, probele pe care și-a întemeiat

concluziile privitor la aceste circumstanțe și a argumentat respingerea unor probe,

în strictă corespundere cu prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă,

care stabilesc că instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Prima instanță a dat apreciere completă, obiectivă și sub

toate aspectele probelor, hotărârea fiind legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

La data de 09 ianuarie 2019 Primăria or. Orhei, reprezentată de avocatul

Maxim Sidorenco a declarat recurs împotriva deciziei 15 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și a hotărîrii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărîrii noi prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2), lit. a), alin. (4)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu deciziile adoptate de instanțele

ierarhic inferioare și a menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

3

drept material și anume art. 4 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 11 pct. 1), 2) din

Legea privind accesul la informație.

A menționat că ambele instanțe nu au ținut cont că la caz se aplică corelativ și

Legea privind achizițiile publice nr. 131 din 03 iulie 2015. Nu a ținut cont de

prevederile pct. 12 alin. (2) al Regulamentului cu privire la achizițiile publice de

lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.669 din 27 mai 2016, potrivit căruia

autoritatea contractantă are dreptul să păstreze în secret anumite informații

referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică de lucrări și care ar putea

fi cuprinse în ansamblul informațiilor referitoare la caracteristicile și avantajele

relative ale ofertei cîștigătoare față de alte oferte și anume în situația în care

informațiile respective ar prejudicia interesele comerciale ale ofertanților, inclusiv

pe cele ale ofertantului a cărei ofertă a fost declarată cîștigătoare.

A susținut că procesele-verbale solicitate conțin date cu caracter personal și

reieșind din contextul prevederilor art. 2-3 ale Legii privind protecția datelor cu

caracter personal, respectivele informații sunt de accesibilitate limitată, putând fi

oferite spre luare de cunoștință doar cu acordul persoanelor protejate, iar un acord

în acest sens nu a fost dat de către SRL „Borintex”.

A menționat că instanța de apel a ignorat faptul că informațiile referitoare la

volumele lucrărilor executate de SRL „Borintex” în anul 2016 și anul 2017,

constituie informație oficială limitată în sensul Legii privind accesul la informație,

deoarece aceasta ține de activitatea operațională internă a unei întreprinderi private.

A indicat că instanța de apel a examinat superficial apelul, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, nu a calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu

care a fost investită să o examineze, fapt ce a dus la emiterea unei soluții greșite

contrare argumentelor reținute în cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 15 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces

conform scrisorii de însoțire la 28 noiembrie 2018 (f.d. 155).

Astfel, recursul declarat la 09 ianuarie 2019 de către Primăria or. Orhei,

reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, a fost depusă în termenul prevăzut de

lege .

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria or. Orhei,

4

reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria or. Orhei,

reprezentată de avocatul Maxim Sidorenco, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

5

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009,

parag.24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Primăria or. Orhei, reprezentată de

avocatul Maxim Sidorenco.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primăria or. Orhei, reprezentată

de avocatul Maxim Sidorenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

6