3ra-320/19 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie

Dosarul nr. 3ra-320/19

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Centru (jud. R. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Pisarenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Pisarenco

împotriva Primarului satului Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni cu privire la

constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării

informației solicitate și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 noiembrie 2017 Ion Pisarenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primarului satului Dubăsarii Vechi, rl Criuleni - Vitalie Casian cu privire

la constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea Primarului să-i

furnizeze actele solicitate prin cererea din 09 octombrie 2017 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin cererea din 09 octombrie

2017 a solicitat Primarului satului Dubăsarii Vechi, rl Criuleni - Vitalie Casian să-i

furnizeze dispozițiile emise de către Primar în perioada iulie 2015 - decembrie 2016,

contractele de arendă, vânzare-cumpărare a terenurilor și imobilelor amplasate pe

teritoriul Primăriei sat. Dubăsarii - Vechi, rl Criuleni, încheiate de către Primărie cu

agenții economici și persoane fizice pentru perioada iulie 2015 - decembrie 2016.

Reclamantul a mai solicitat și contractele încheiate de către Primăria sat.

Dubăsarii Vechi, rl Criuleni cu agenții economici, persoane fizice de efectuare a

lucrărilor, cât și prestării serviciilor pe teritoriul Primăriei sat. Dubăsarii Vechi, rl

Criuleni pentru perioada iulie 2015 - decembrie 2016.

A indicat reclamantul că prin răspunsul Primăriei sat. Dubăsarii Vechi, rl

Criuleni din 23 octombrie 2017, i s-a refuzat în admiterea cererii.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului de acces la informație,

obligarea Primarului să-i furnizeze actele solicitate prin cererea din 09 octombrie

2017 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 mai 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Ion Pisarenco a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ion Pisarenco și a fost menținută hotărârea din 10 mai

2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Centru.

1

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că nu s-au constatat careva

acțiuni ilegale ale primarului satului Dubăsarii Vechi rl Criuleni cu referire la

drepturile apelantului/recurentului, Pisarenco Ion. Colegiul civil al curții de apel a

considerat că prima instanță a examinat pricina în coroborare cu prevederile

legislației în vigoare, desfășurând examinarea litigiului pe principiul

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale.

La 26 decembrie 2018, Ion Pisarenco, a declarat recurs împotriva deciziei din

31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat

în mod eronat legea.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 31 octombrie

2018.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 26 noiembrie 2018, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 26 decembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Pisarenco, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Pisarenco, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

2

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ion Pisarenco, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Pisarenco, împotriva deciziei

din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

3