2ra-419/19 — desfacerea căsătoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea căsătoriei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-419/19 — desfacerea căsătoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-419/19
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. S. Tizu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)
Î N C H E I E R E
13 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Danila, reprezentat
de avocatul Vitalie Eremia,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Elionora Danila
împotriva lui Vasile Danila cu privire la desfacerea căsătoriei,
împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respinsă cererea de apel declarată de avocatul Vitalie Eremia, în interesele lui
Vasile Danila și s-a menținut hotărârea din 14 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru,
c o n s t a t ă :
La 2 decembrie 2016, Elionora Danila a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Vasile Danila cu privire la desfacerea căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 5 mai 2009 a înregistrat
căsătoria cu Vasile Danila la Oficiul Stării Civile mun. Chișinău, sub numărul de
înregistrare 243.
Reclamanta a menționat că, din căsătorie au doi copii care au atins vârsta
majoratului.
A explicat că în relația sa cu pârâtul au apărut neînțelegeri, iar viața în comun a
eșuat, fiind în imposibilitate de a mai păstra familia.
Reclamanta Elionora Danila a solicitat desfacerea căsătoriei înregistrată cu Vasile
Danila la Oficiul Stării Civile mun. Chișinău, sub numărul de înregistrare 243.
Prin hotărârea din 14 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea
depusă de către Elionora Danila a fost admisă. S-a desfăcut căsătoria încheiată între
Elionora Danila și Vasile Danila înregistrată la 5 mai 2009, la Oficiul Stării Civile
mun. Chișinău și trecută în Registrul de stare civilă sub nr. 243. Pentru desfacerea
căsătoriei s-a încasat, în mod egal, taxa de stat de la Elionora Danila și Vasile Danila în
1
beneficiul statului, în mărime de 1 000 % din unitatea convențională, ceea ce constituie
200 de lei, a câte 100 de lei de la fiecare.
Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă
cererea de apel declarată de avocatul Vitalie Eremia, în interesele lui Vasile Danila și
s-a menținut hotărârea din 14 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 14 ianuarie 2019, Vasile Danila, reprezentat de avocatul Vitalie Eremia a
declarat recurs împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor
ierarhic inferioare, le consideră ilegale, neîntemeiate, nefondate și pasibile de a fi
casate.
A menționat că, atât instanța de apel cât și instanța de fond au emis hotărâri doar în
baza declarațiilor Elionorei Danila, fără a fi prezentate careva probe ce ar dovedi
imposibilitatea continuării traiului în comun, precum și înrăutățirea relațiilor dintre
soți, elemente fundamentale necesare pentru constatarea ruperii relațiilor conjugale
între soți.
A relatat că intimata nu a prezentat probe întru confirmarea comportamentului lui
Vasile Danila, precum că este socialmente inacceptabil sau prejudiciabil, fiind antrenat
în diferite acțiuni antisociale, adică consumul de alcool sau substanțelor psihotrope,
existența unor episoade de violență în familie documentate de organele abilitate sau
exercitarea oricărei alte forme de violență față de reclamantă/intimată. Or, pentru ca
viața în comun să fie imposibilă este necesar existența unor premise de neacceptare a
conduitei celuilalt soț în măsura în care acesta aduce atingere securității vieții
familiare.
În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 118, 121, 122, 239, 241,
365, 385 din Codul de procedură civilă și art. 6 CEDO.
Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de
chemare în judecată să fie respinsă.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 octombrie 2018, dar
date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 14 ianuarie 2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Vasile Danila, reprezentat de
avocatul Vitalie Eremia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
2
La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă
statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,
modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
3
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Vasile Danila,
reprezentat de avocatul Vitalie Eremia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vasile Danila, reprezentat de
avocatul Vitalie Eremia.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
4