3ra-301/19 — recunoasterea ca fiind ilegal refuzul de a prezenta informatia solicitata si obligarea eliberarii informatiei solicitate.

3ra-301/19 — recunoasterea ca fiind ilegal refuzul de a prezenta informatia solicitata si obligarea eliberarii informatiei solicitate. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-301/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Curmei Valentina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Curmei

Valentina împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate 51/336 COOP în

proces de insolvabilitate cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a prezenta

informația solicitată și obligarea eliberării informației solicitate,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de către Curmei Valentina, și s-a modificat hotărârea din 28 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin micșorarea sumei cheltuielilor de

asistență juridică, în rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut

c o n s t a t ă:

La data de 22 februarie 2018, Curmei Valentina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate cu privire la

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a prezenta informația solicitată și obligarea

eliberării informației solicitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 15 ianuarie 2018, prin intermediul ÎS

„Poșta Moldovei”, a expediat în adresa APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate,

cererea nr. DS2012175046AR, solicitînd să-i fie eliberată informație din contul nominal

și din contul personal pe apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX și confirmare

privind componența familiei, însă pârâta în termenul prevăzut de art. 16 din Legea

privind accesul la informație, inclusiv până în prezent, nu i-a eliberat actele solicitate.

Astfel, a cerut Curmei Valentina admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegal

refuzul APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate de a-i prezenta informația

solicitată prin cererea nr. DS2012175046AR din 15 ianuarie 2018, cu obligarea APLP

51/336 COOP să-i elibereze informația din contul nominal și din contul personal pe

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX și confirmare privind componența familiei.

Prin hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată și s-a încasat din contul Valentinei Curmei în beneficiul

1

APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate, suma de 1.500 de lei cheltuieli de

asistență juridică.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că la 15 ianuarie 2018, Valentina

Curmei, prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, a expediat în adresa APLP 51/336 COOP

în proces de insolvabilitate, cererea nr. DS2012175046AR, solicitînd să-i fie eliberată

informația din contul nominal și din contul personal pe apartamentul nr. XXXXX din str.

XXXXX și confirmare privind componența familiei.

A stabilit prima instanță că la 31 ianuarie 2018, APLP 51/336 COOP în proces de

insolvabilitate, prin scrisoarea nr. 10, recepționată de către reclamantă la 02 februarie

2018, a dat răspuns la cererea Valentinei Curmei nr. DS2012175046AR din 15 ianuarie

2018, comunicându-i că pentru a primi informația solicitată urmează să prezinte copiile

de pe actele primare din care rezultă componența familiei ei, buletinului de identitate,

certificatului de căsătorie, de pe certificatele de naștere și a ordinului de repartiție pe

locuința acesteia.

A concluzionat prima instanță că APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate, a

soluționat cererea Valentinei Curmei în termenul prevăzut de art. 16 din Legea privind

accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, din care considerente pârâta nu poate fi

obligată să o examineze din nou.

Fapt că reclamanta nu este de acord cu răspunsul pârâtei nu poate constitui ca temei

de constatare a încălcării dreptului accesului la informație.

Cu atât mai mult, că Curmei Valentina nu contestă însuși răspunsul oferit de către

APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate, dar solicită obligarea ultimei de a

examina din nou cererea sa din 15 ianuarie 2018 prin satisfacerea cerințelor sale invocate

în aceasta.

Totodată, cu trimitere la prevederile art. 94 și 96 din Codul de procedură civilă, și

ținând cont de faptul că acțiunea Valentinei Curmei a fost integral respinsă, iar APLP

51/336 COOP în proces de insolvabilitate a suportat cheltuieli de asistență juridică pentru

serviciile avocatului Viorel Chetrușcă în mărime de 2.500 de lei, ce se confirmă prin

ordinul de plată nr. 520 din 24 mai 2018, a conchis prima instanță de a admite în parte

cerința pârâtei și de a încasa din contul reclamantei, care a pierdut procesul, în beneficiul

ultimei suma de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, ca fiind una real,

necesară și rezonabilă ca mărime.

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către Curmei Valentina, și s-a modificat hotărârea din 28 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin micșorarea sumei cheltuielilor de asistență

juridică de la 1.500 de lei până la 500 de lei, în rest, hotărârea primei instanțe s-a

menținut. S-a respins cerința APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate privind

încasarea din contul Valentinei Curmei în beneficiul său cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 1.000 de lei suportate în instanța de apel.

Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că suma de 1.500 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, dispusă spre încasare de către prima instanță din contul

Valentinei Curmei în beneficiul APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate, nu

corespunde caracterului rezonabil al cheltuielilor suportate de către pârâtă în prezenta

cauză civilă, nefiind pe deplin justificată în raport cu volumul lucrului efectuat de către

avocatul ultimei.

A stabilit instanța de apel că, reieșind din complexitatea cauzei, dificultatea

întrebărilor juridice ridicate în speță, timpul, aportul și munca efectiv efectuată de către

2

avocatul Viorel Chetrușcă, care a întocmit și a depus referință la cererea de chemare în

judecată și a participat la o singură ședință de judecată, în lipsa părții opuse, precum și

rezultatul obținut, suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată este una reală,

necesară și rezonabilă ca mărime.

În contextul expus, instanța de apel a ajuns la concluzia de a modifica suma

cheltuielilor de judecată încasată din contul Valentinei Curmei în beneficiul APLP 51/336

COOP în proces de insolvabilitate, prin micșorarea acesteia de la 1.500 de lei până la 500

de lei.

La fel, a reținut instanța de apel că la stabilirea cuantumului sumei cheltuielilor de

asistență juridică s-a ținut cont inclusiv de complexitatea cauzei, de numărul ședințelor de

judecată, de actele procesuale întocmite de către avocatul pârâtei, care a reprezentat

interesele APLP 51/336 COOP în proces de insolvabilitate în fața a două grade de

jurisdicție.

La data de 21 ianuarie 2019, Curmei Valentina, prin intermediul reprezentantului

său – avocatul Gheorghiță Oleg în baza mandatului seria MA nr. 1097208 din 18

octombrie 2018, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 28 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Curmei Valentina a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 06 februarie 2019, în adresa APLP 51/336 COOP în proces de

insolvabilitate a fost expediată copia recursului declarat de către Valentina Curmei, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă intimata nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Valentina Curmei este

inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Reieșind din prevederile art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia

integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și

se publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Instanța de recurs reține că potrivit informației de pe pagina web a Curții de Apel

Chișinău: www. cac.instante.justice.md, decizia din 17 octombrie 2018 a fost publicată la

15 noiembrie 2018.

Subsecvent, din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 17 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa Valentinei Curmei la 16

noiembrie 2018 (f.d. 69), recepționată de către aceasta, conform declarațiilor sale

invocate în cererea de recurs, la 21 noiembrie 2018.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 21 ianuarie 2019.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

4

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Valentina Curmei, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel, precum și explicațiilor date de către aceasta și

reprezentatul său – avocatul Gheorghiță Oleg în cadrul ședinței instanței de apel din 17

octombrie 2018, asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul

corespunzător (f.d. 46-47, 56-57).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Curmei Valentina nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele

de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Valentina

Curmei nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

5

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Valentina Curmei a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond

și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Valentina Curmei împotriva deciziei

din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valentina Curmei împotriva

deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de către Curmei Valentina împotriva Asociației

Proprietarilor Locuințelor Privatizate 51/336 COOP în proces de insolvabilitate cu privire

la recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a prezenta informația solicitată și obligarea

eliberării informației solicitate.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6