3ra-219/19 — obligarea recalculării pensiei

Dosarul nr. 3ra-219/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Badan-Melnic Eleonora)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Pareniuc împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării pensiei și

achitarea restanțelor la pensia recalculată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 02 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2017, Alexandru Pareniuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea recalculării pensiei

și achitarea restanțelor la pensia recalculată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, a activat în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, iar la moment este pensionar, exercitând până la concediere

funcția de decan al facultății de „Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

La 01 decembrie 2016, a fost emis ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.

207ef., prin care a fost reziliat contractul individual de muncă dintre colonelul de

poliție, decan al facultății „Drept”, conferențiar universitar, prin cumul, pe 0,5

salariu al catedrei „Activitate specială de investigații și securitate informațională” a

facultății „Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” și Ministerul Afacerilor Interne,

în legătură cu depunerea cererii personale la împlinirea vechimii în muncă ce

permite dreptul la pensie conform art. 47 alin. (l) lit. (a) și lit. (c) și art. 65, art. 66

și art. 68 alin. (l) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

poliției și statutul polițistului, cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului

Afacerilor Interne din 01 decembrie 2016.

În legătură cu acest fapt, serviciile abilitate ale Academiei „Ștefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne au perfectat dosarul de pensionare și l-au expediat

în adresa Ministerului Afacerilor Interne pentru a se stabili pensia.

1

În acest sens, reclamantul a notat că, în luna ianuarie 2017, s-a prezentat la

Direcția generală economie și finanțe a Ministerului Afacerilor Interne unde i-a

fost înmânată legitimația de pensionar nr. 22940 și avizul privind stabilirea pensiei,

prin care a fost informat că i s-a stabilit o pensie, începând cu data de 02 decembrie

2016, în mărime de XXXXX lei pe lună.

Reieșind din mărimea pensiei reflectată în aviz, reclamantul a constatat că la

calcularea acesteia nu au fost luate în considerație toate plățile care s-au achitat în

ultimul an de serviciu și care au fost incluse în certificatul de întreținere bănească

prezentat de serviciul financiar al Academiei „Ștefan cel Mare”.

Din acest considerent, la data de 27 ianuarie 2017, reclamantul s-a adresat cu

cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat revizuirea

materialelor dosarului de pensionare cu efectuarea calculelor sumelor achitate

reclamantului pentru stabilirea pensiei în baza certificatului de întreținere

bănească, însă prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr.15/3-P-A/P-11/17

din 22 februarie 2017 i s-a refuzat în satisfacerea cererii prealabile.

Reclamantul a considerat refuzul Ministerului Afacerilor Interne drept unul

neîntemeiat și lipsit de suport juridic, pe motiv că plățile efectuate în legătură cu

deținerea prin cumul a 0,5 salariu, a funcției de conferențiar universitar al catedrei

„Activitate specială de investigații și securitate informațională” a Facultății

„Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne și plățile

efectuate pentru prestarea orelor de activitate științifică, reprezintă plăți

permanente și urmau a fi luate în calcul la stabilirea mărimii pensiei.

În asemenea circumstanțe, reclamantul a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal

refuzul asupra cererii prealabile, operat de către Ministerul Afacerilor Interne prin

scrisoarea nr. 15/3-P-A/P-l 1/17 din 22 februarie 2017, și obligarea Ministerului

Afacerilor Interne să recalculeze mărimea pensiei, începând cu data de 02

decembrie 2016, prin includerea în calculul pensiei a plăților de care a beneficiat

reclamantul în legătură cu deținerea prin cumul, 0,5 salariu, a funcției de

conferențiar universitar al catedrei „Activitate specială de investigații și securitate

informațională” a Facultății „Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” și plățile

efectuate pentru prestarea orelor de activitate științifică, incluse în poziția 6 și

poziția „ore” din certificatul despre întreținerea bănească nr.19.

În continuare, la 03 mai 2017, în cadrul ședinței de pregătire a pricinii pentru

dezbateri judiciare, reclamantul a cerut atragerea în proces, în calitate de copârât, a

Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum și a solicitat suplimentar:

- obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Casei Naționale de Asigurări

Sociale să recalculeze mărimea pensiei stabilite reclamantului Alexandru Pareniuc,

inclusiv perioada pornind de la momentul stabilirii pensiei, prin includerea în

calculul pensiei a plăților de care a beneficiat reclamantul în legătură cu deținerea

prin cumul, 0,5 salariu, a funcției de conferențiar universitar al catedrei „Activitate

specială de investigații și securitate informațională” a Facultății „Drept” a

Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne și plățile efectuate

pentru prestarea orelor de activitate științifică, incluse în poziția 6 și poziția „ore”

din certificatul despre întreținerea bănească nr.19;

- obligarea Ministerului Afacerilor Interne să achite diferența neachitată a

mărimii pensiei, pentru perioada pornind de la momentul stabilirii pensiei – 01

decembrie 2016 până la 31 decembrie 2016, rezultată din neincluderea în calculul

pensiei a plăților de care a beneficiat în legătură cu deținerea prin cumul, a funcției

de conferențiar universitar al catedrei ”Activitate specială de investigații și

2

securitate informațională” a Facultății „Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” a

Ministerului Afacerilor Interne și plățile efectuate pentru prestarea orelor de

activitate științifică, incluse în poziția 6 și poziția „Ore” din certificatul despre

întreținerea bănească nr. 19;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să achite diferența neachitată a

mărimii pensiei în beneficiul său, pentru perioada pornind de la 01 ianuarie 2017,

rezultată din neincluderea în calculul pensiei a plăților de care a beneficiat în

legătură cu deținerea prin cumul, a funcției de conferențiar universitar al catedrei

„Activitate specială de investigații și securitate informațională” a Facultății

„Drept” a Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne și plățile

efectuate pentru prestarea orelor de activitate științifică, incluse în poziția 6 și

poziția „ore” din certificatul despre întreținerea bănească nr.19.

Prin încheierea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

atras în proces, în calitate de copârât, Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin hotărârea din 02 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial acțiunea depusă de Alexandru Pareniuc, s-a considerat neîntemeiat

refuzul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/3-P-A/P-11/17 din 22 februarie 2017,

s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei

stabilite lui Alexandru Pareniuc, prin includerea plăților de care a beneficiat

reclamantul în legătură cu deținerea prin cumul (0,5 normă didactică) a funcției de

conferențiar universitar în cadrul catedrei ”Activitate specială de investigații și

securitate informațională” a facultății de Drept a academiei Ministerului Afacerilor

Interne ”Ștefan cel Mare”, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

achite retroactiv diferența de valoare a pensiei lui Alexandru Pareniuc pentru

perioada anterioară recalculului, începând cu 01 decembrie 2016, în baza plăților

primite pentru orele de activitate științifică, incluse în poziția 6 și poziția ”ore” din

certificatul despre întreținerea bănească nr. 19.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 02

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 27 decembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor ierarhic inferioare, insistând că, instanța de apel nu a analizat

multilateral actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de

litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și

instanța de apel ca fiind dovedite.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea deciziei din 31 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 02 octombrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

înaintate de Alexandru Pareniuc.

La 25 februarie 2019 Alexandru Pareniuc a depus referință la recursul declarat

Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat declararea acestuia ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 31 octombrie 2018.

3

În baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, Colegiul conchide că decizia

contestată a fost expediată la 11 decembrie 2018 (f.d. 119), iar recursul a fost

depus la 27 decembrie 2018 (f.d. 125).

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru sesizarea

instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu condiția ca

impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în substanța sa. De

aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs care să curgă de la

data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc întotdeauna, și de la data

depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o este dovada unui formalism

excesiv care a condus la anularea, în substanță, a posibilității reclamantului de a

sesiza o instanță.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se consideră că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

4

130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

5