2ra-278/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului a prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-278/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

06 martie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Emilia Popa,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Emilia Popa

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Zepter International” Societate cu

Răspundere Limitată privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, încasarea

compensației, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 04 iulie 2016 Emilia Popa a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Zepter International” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare Î.C.S. „Zepter International” S.R.L.) privind anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, încasarea compensației, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, potrivit ordinului nr.13 din 01

aprilie 2015, a fost angajată în calitate de contabil-șef la Î.C.S. „Zepter

International” S.R.L. pe perioadă determinată, ulterior semnând un nou contract

individual de muncă.

A susținut că a activat în această funcție începînd cu anul 1999, prin

intermediul unor companii de audit, iar pe parcursul activității și-a îndeplinit în mod

corect obligațiile, conformându-se prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Codul

muncii, însă această obligație nu a fost respectată de către pîrîtă. Odată cu

schimbarea conducerii angajatorului, administratorul a admis diverse acțiuni de

intimidare, presiune, denigrare a imaginii în colectiv, cu scopul să o determine să

demisioneze benevol.

Prin ordinul nr.12 din 05 aprilie 2016 a fost concediată conform art.86 alin. (1)

lit. f) Codul muncii.

1

Dovezi privind schimbarea proprietarului unității nu au fost aduse. Asociatul

„UBA United Business Activities Holding AG” cu cota parte de 5% din capitalul

social și-a majorat cota pînă la 100% prin contractul de vînzare-cumpărare a părții

sociale din 01 ianuarie 2015.

A solicitat reclamanta anularea ordinului de concediere nr.12 din 05 aprilie

2016 emis de Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. ca fiind ilegal, cu restabilirea în

funcția de contabil-șef, încasarea din contul Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. a

despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la lucru, începând cu 09 aprilie 2016

pînă la restabilirea în funcție, cu reținerea din aceasta sumă a plăților obligatorii la

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bugetul companiei de asigurări

medicale, reieșind din salariul lunar care constituia suma netă de 1250 de Euro,

încasarea indemnizației de concediu de odihnă anual, compensația pentru concediile

nefolosite pentru 1610 zile calendaristice în perioadele: 01 noiembrie 2008 – 31

decembrie 2008 pentru 91 de zile calendaristice; 01 ianuarie 2009 – 31 august 2009

pentru 243 zile calendaristice; 01 septembrie 2011 - 31 decembrie 2011 pentru 122

zile calendaristice; 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 pentru 366 zile

calendaristice; 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2013 pentru 365 zile calendaristice;

01 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014 pentru 364 zile calendaristice și 01 ianuarie

2015 - 28 februarie 2015 pentru 59 zile calendaristice.

La fel, a menționat că la întocmirea calculului compensației pentru concediul

de odihnă anual incorect s-a indicat suma retribuirii muncii, și anume: în luna

februarie 2016 s-a inclus suma de 36 702,43 lei, dar de fapt trebuia de inclus suma

de 37 033,41 lei; în luna martie 2016 s-a inclus suma de 36 888,49 lei, dar trebuia de

inclus suma de 38 908,88 lei, respectiv solicită încasarea diferenței de calcul a

compensației pentru concediul de odihnă nefolosit în mărime de 160 602,51 lei.

Prin cerere suplimentară, reclamanta Popa Emilia și-a concretizat cerințele din

acțiune, solicitând instanței anularea ordinului nr.12 din 05 aprilie 2016, restabilirea

în funcția de contabil-șef al Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. începînd cu data de

09 aprilie 2016, încasarea de la ÎCS „Zepter International” SRL a despăgubirii

pentru perioada absentei forțate de la muncă pornind de la mărimea salariului lunar

de 1350 Euro net, începând cu 06 aprilie 2016 și pînă la restabilirea în funcție, cu

obligarea achitării lunare a plăților obligatorii la bugetul public național, bugetul

asigurărilor sociale și bugetul asigurărilor în medicină, încasarea de la Î.C.S. „Zepter

International” S.R.L. a compensației concediilor de odihnă anuale nefolosite în

mărime de 160 602,51 lei net, cu obligarea achitării lunare a plăților obligatorii la

bugetul public național, bugetul asigurărilor sociale și bugetul asigurărilor în

medicină, încasarea de la Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. a plății suplimentare

în mărime de 19 593,51 lei în baza art. 330 al Codului muncii – 0,1 % pe zi pentru

neachitarea în termen a compensației concediilor anuale nefolosite, încasarea de la

Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. a datoriei la salariu, neachitat conform

contractului din a.2008 pentru perioada anilor 2009 - 2010 în sumă de 3400 Euro cu

obligarea achitării lunare a plăților obligatorii la bugetul public național, bugetul

asigurărilor sociale și bugetul asigurărilor în medicină, încasarea de la Î.C.S. „Zepter

International” S.R.L. a datoriei la salariul neachitat conform contractului din 01

ianuarie 2011 pentru perioada anului 2011 în sumă de 1600 de Euro net, încasarea

de la Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. a datoriei la salariul neachitat conform

contractului din 01 ianuarie 2013 pentru perioada anului 2013 în sumă de 850 Euro,

2

încasarea de la Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. a datoriei la salariu neachitat

conform contractului din 01 ianuarie 2014 pentru perioada anilor 2014 - 2016 în

sumă de 1326 de Euro net; încasarea plății suplimentare în mărime de 11 454,55

Euro, în baza art. 330 Codul muncii solicită încasarea a 0,1 % pe zi pentru

neachitarea în termen a salariului, încasarea de la Î.C.S. „Zepter International”

S.R.L. a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, încasarea cheltuielilor de

judecată suportate pe parcursul judecării cauzei (f.d. 67-68).

Prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins integral cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Emilia împotriva

Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. privind anularea ordinului de concediere,

restabilirea în serviciu, încasarea salariului, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu, încasarea compensației, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că ordinul de concediere a

Emiliei Popa are caracter legal, fiind schimbat proprietarul întreprinderii, ultimul s-a

folosit de dreptul său de a decide cine va activa în continuare la Î.C.S. „Zepter

International” S.R.L., instanța nefiind competentă să cenzureze dacă sunt sau nu

motive justificate pentru ca pîrîtul să recurgă la o asemenea măsură. Totodată, a fost

respectat și termenul de 3 luni prevăzut de lege. Temeiuri de anulare a ordinului

instanța nu a stabilit. Cerința privind restabilirea în funcție a fost respinsă, or aceasta

fiind subsecventă cerinței de bază, care a fost respinsă. În consecință a fost respinsă

și cerința privind încasarea despăgubirii pentru absență forțată de la muncă, așa cum

aceasta este subsecventă cerinței de reintegrare în serviciu, care a fost respinsă.

Instanța de fond a respins cerința încasării compensației concediilor de odihnă

anuale nefolosite, pe motiv că acestea sunt solicitate în cadrul raporturilor juridice

de prestări de servicii, în acest sens nefiind aplicabile prevederile legislației muncii

privind încasarea acestei compensații.

Instanța a respins și cerința privind încasarea datoriei la salariu neachitat

pretins de reclamantă, așa cum a fost înaintată cu omiterea termenului de prescripție

pînă la 04 iulie 2013, dar care excede termenul de prescripție de trei ani pînă la

depunerea acțiunii în instanță la 04 iulie 2016.

Cerința privind încasarea salariului neachitat conform contractului pentru

perioada anului 2013, 2014–2016 a fost respinsă ca neîntemeiată or, potrivit

materialelor dosarului Î.C.S. „Zepter International” S.R.L a calculat și achitat pe

card Emiliei Popa toate plățile necesare.

Cerințele privind încasarea compensației în mărime de 0,1% pe zi pentru

neachitarea în termen a salariului neplătit, cît și încasarea prejudiciului moral în

mărime de 100 000 lei, sunt subsecvente și care pot fi admise doar în cazul admiterii

cerinței de bază, care însă în cazul dat au fost respinse.

Coroborînd circumstanțele de fapt constatate la normele de drept specifice

litigiului, instanța a concluzionat că, cele invocate de reclamantă relevă caracterul

declarativ al cererii, fiind lipsit de esență, astfel fiind respinsă.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Emilia Popa și s-a menținut hotărîrea din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

3

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a menționat că

instanța de fond just a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și necesită

de respins.

La 20 decembrie 2018 Emilia Popa a declarat recurs, solicitând casarea deciziei

din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei hotărîri noi privind

admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (2), lit.a), b), c) Cod

de procedură civilă.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor

ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării

cauzei. A menționat că nu este de acord cu constatarea instanței de fond din pct.65,

care eronat se bazează pe răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr.1964 din 17

ianuarie 2017, care de fapt nici nu i-a fost prezentată. Nu este de acord cu

concluziile instanțelor ierarhic inferioare care califică contractele de muncă

încheiate Î.C.S. „Zepter International” S.R.L. ca fiind contracte civile și constatarea

că în caz că persoană fizică activează concomitent în altă companie și are statut de

salariat, ultima asigură concediu de odihnă anual. Salariatul are dreptul la concediu

de odihnă anual de la toate locurile de muncă conform art.112, 113 Codul muncii.

Astfel instanța de apel a examinat cauza superficial, nu conține o argumentare

clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 30

octombrie 2018 (f.d. 211), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei

de către părțile procesului.

Prin urmare recursul declarat de către Emilia Popa, la 20 decembrie 2018 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Emilia Popa, este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

4

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Emilia Popa, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

5

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Emilia Popa.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Emilia Popa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

6