2ra-350/19 — cu privire la încasarea indemnizației unice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea indemnizaţiei unice
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-350/19 — cu privire la încasarea indemnizației unice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-350/19
Prima instanță: Judecătoria Căușeni sediul Ștefan Vodă (jud. D. Dubcovețchi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)
ÎNCHEIERE
6 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria
or. Ștefan Vodă
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Ștefan Vodă
împotriva lui Vladimir Godenciuc cu privire la încasarea indemnizației unice
calculate și achitate neîntemeiat
împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a fost respins apelul declarat de Primăria or. Ștefan Vodă și menținută
hotărârea din 1 martie 2018 a Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă, prin care
acțiunea a fost respinsă
constată:
La 3 ianuarie 2018, Primăria or. Ștefan Vodă a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Vladimir Godenciuc cu privire la încasarea indemnizației
unice calculate și achitate neîntemeiat.
În motivarea acțiunii a invocat că potrivit raportului (actului) inspectării
financiare complexe efectuate la Primăria or. Ștefan Vodă pe perioada de activitate
1 aprilie 2012 - 28 februarie 2017 de către Direcția inspectare financiară a
finanțelor publice locale a Inspecției Financiare din subordinea Ministerului
Finanțelor al RM, în cadrul verificării corectitudinii gestionării patrimoniului
unității administrativ-teritoriale s-a constatat că, contrar prevederilor art. 82
alin. (1) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie
2006, art. 25 alin. (1) din Legea privind statutul alesului local nr. 768-16 din
2 februarie 2002, prin dispoziția primarului or. Ștefan Vodă nr. 125 din 17 iulie
2015 a fost calculată și achitată pârâtului indemnizația unică în sumă de 7175 de
lei, din care au fost reținute contribuții în sumă de 1264,17 de lei.
1
Prin prescripția nr. 27-09-12/448 din 20 aprilie 2017, Inspecția Financiară a
Ministerului Finanțelor al RM a solicitat primarului or. Ștefan Vodă să întreprindă
măsurile de rigoare în vederea înlăturării încălcărilor depistate, recuperarea
prejudiciilor cauzate, inclusiv a indemnizației menționate.
Astfel, la 5 mai 2017 și 25 mai 2017, Primăria or. Ștefan Vodă a adresat
pârâtului scrisori, solicitând acestuia achitarea benevolă a sumei de 5910,83 de lei
în contul bugetului orășenesc Ștefan Vodă, iar prin acordul din 2 iunie 2017,
Vladimir Godenciuc a acceptat să achite suma dată până în luna decembrie 2017.
La 13 iunie 2017, însă, pârâtul a informat în scris primarul or. Ștefan Vodă
că nu este de acord să restituie indemnizația pe motiv că i-a fost achitată în mod
legal.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 7, 9, 35, 85 alin. (1) lit. f),
166, 167 CPC.
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la pârât în beneficiul Primăriei
or. Ștefan Vodă a sumei de 5910,83 de lei cu titlu de indemnizație unică calculată
și achitată neîntemeiat.
Prin hotărârea din 1 martie 2018 a Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă,
a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Primăria or. Ștefan Vodă și menținută hotărârea primei instanțe.
La 28 decembrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Primăria or. Ștefan
Vodă a declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat esențial și a
aplicat eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar probele și a încălcat în
mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la art. 130 CPC.
Astfel, instanța nu s-a expus asupra constatărilor din raportul din 14 aprilie
2017 și prescripția din 20 aprilie 2017 emise de Inspecția Financiară din
subordinea Ministerului Finanțelor al RM, în care este stabilit cu certitudine faptul
că indemnizația unică a fost neîntemeiat calculată și achitată intimatului în sumă de
5910,83 de lei, cu încălcarea prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 și art. 25 alin. (1) din
Legea privind statutul alesului local nr. 768-16 din 2 februarie 2002.
Prin urmare, decizia și dipoziția prin care a fost dispusă achitarea
indemnizației, ca acte juridice contravin normelor imperative și conform art. 220
alin. (1) Cod civil, sunt nule.
A obiectat că instanța, dispunând judecarea pricinii fără a atrage în proces
primarul or. Ștefan Vodă și Consiliul orășenesc Ștefan Vodă, a făcut posibil ca prin
hotărârea pronunțată să aducă atingere drepturilor și obligațiunilor care reiese din
atribuțiile funcționale.
Totodată, instanța nu a dat apreciere corespunzătoare recipisei intimatului
adresată primarului or. Ștefan Vodă, prin care s-a obligat să achite benevol
indemnizația până la 15 mai 2017, ceea ce denotă recunoașterea faptului că a
2
primit-o ilegal în mărime de 2 salarii medii lunare pe economia națională, în baza
art. 17 din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,
în loc de un salariu mediu lunar pe economia națională, conform art. 25 alin. (1)
din Legea privind statutul alesului local.
A evidențiat că decizia instanței de apel este contrară prevederilor pct. 9 din
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 7 iulie 2008 cu privire la
aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărârilor și încheierilor
judecătorești și principiului nr. 6 din Recomandarea nr. R(84)5 privind principiile
de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării justiției adoptată de
Consiliul Miniștrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 25 octombrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 83), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către
recurentă la materialele dosarului lipsesc.
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 28 decembrie 2018 în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria or. Ștefan
Vodă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
3
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Primăria or. Ștefan Vodă, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Primăria or. Ștefan Vodă ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Primăria or. Ștefan Vodă se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
4