3ra-208/19 — contestarea deciziei, reclalcularea si achitarea pensiei pentru vechime in munca

Dosarul nr. 3ra-208/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Băluță Dumitru

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea deciziei,

obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 februarie 2018 Băluță Dumitru, reprezentat de avocatul Holban Vladimir,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la contestarea deciziei, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef al secției

în Procuratura Generală având în vedere majorarea salariului.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a activat în organele procuraturii

din anul 1975 până în anul 2001 având o vechime de 26 de ani în funcție de procuror.

Începând cu anul 1998 în conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din

29.01.1992, în vigoare la acel moment, i-а fost stabilită pensia pentru vechime în

muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar, în baza funcției deținute de

procuror, șef de secție în Procuratura Generală. Pensia o primea regulat, cu respectarea

obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului

lunar al procurorului în exercițiu.

Reclamantul a indicat că în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) al Legii

nr. 118-XV cu privire la Procuratură din 14 martie 2003, procurorii pensionari

beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, drept pe care reclamantul l-a dobândit în anul 1998. Odată cu

majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii nr. 355-XVI din 23

decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la 01 ianuarie

2008, cuantumul pensiei a fost recalculat conform dreptului dobândit.

A menționat reclamatul că în conformitate cu art. 73 alin.(8) din Legea nr. 294-

XV1 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați de asemenea

beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu

majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă o dată fiindu-i

1

reconfirmat prin Lege dreptul dobândit legal în 1998 la recalcularea pensiei în mărime

de 80% din salariul procurorului în exercițiu conform funcției deținute. Faptul

dobândirii dreptului de recalcularea pensiei la majorarea salariului de funcție a

procurorului în exercițiu și utilizării acestui drept până la sfârșitul anului 2011 nu este

negat nici de pârât.

Reclamantul a relevat că conform Legii nr. 37 din 07.03.2013 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 „Cu privire la sistemul de salarizare

în sistemul bugetar”, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01.01.2013.

În conformitate cu art. XXIX din Legea nr. 152 din 01.07.16 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începând cu 01.08.2016 salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328 din

23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25

februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care

își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

A considerat reclamantul ca fiind ilegal și neîntemeiat refuzul nr. B-102/18 din

16 februarie 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, care lezează un drept

prevăzut de lege al reclamantului cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

recalculeze și să achite pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu

lunar achitat procurorului în exercițiu.

Reclamantul a solicitat admiterea pretențiilor formulate, anularea deciziei Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. B-102/18 din 16 februarie 2018, obligarea la

recalcularea și achitarea lui Băluță Dumitru a pensiei pentru vechime în muncă reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului șef al secției scrisori și audiențe a

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, cu recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție începând

recalculul cu 05 aprilie 2013 și până la 31 iulie 2016, conform Legii nr. 37 din

07.03.2013 și continuând recalculul cu 01 august 2016, potrivit Legii nr. 152 din 01

iulie 2016, și pe viitor la fiecare majorare a salariului procurorului în exercițiu, pe toată

perioada de pensionare, ținând cont de funcție și data ieșirii la pensie.

Prin hotărârea din 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Băluță Dumitru împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale: s-a anulat decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. B-102/18 din 16 februarie 2018; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

achite și să recalculeze lui Băluță Dumitru pensia pentru vechime în muncă, reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului șef al secției scrisori și audiențe a

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, cu recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând

recalculul cu 05 aprilie 2013 și până la 31 iulie 2016, conform Legii nr. 37 din

07.03.2013 și continuând recalculul cu 01 august 2016, potrivit Legii nr. 152 din 01

iulie 2016, și pe viitor la fiecare majorare a salariului procurorului în exercițiu, pe toată

perioada de pensionare, ținând cont de funcție și data ieșirii la pensie.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea 23 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că argumentele invocate de

către apelant/recurent în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute de către instanță,

deoarece, se combat cu cele invocate de către reclamant și se axează asupra

2

circumstanțelor care au fost constatate și elucidat pe deplin de către instanța de fond,

având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea

normelor de drept procedural și material.

La 13 decembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat esențial și a

aplicat eronat mormele dreptului material și procedural, nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 noiembrie

2018.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 30 noiembrie 2018, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 13 decembrie 2018, conform ștampilei aplicate pe

plicul poștal, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

3

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

4