2ra-436/19 — încasarea sumei, declararea nulității facturii, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-436/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) I. Secrieru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ludmila Spînu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/173 împotriva Ludmilei Spînu și

Victor Spînu cu privire la încasarea sumei,

și cererea reconvențională înaintată de Ludmila Spînu împotriva Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/173 cu privire la declararea nulității facturii și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/173 și Ludmila Spînu și s-a menținut hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 6 aprilie 2017, ACC nr. 55/173 a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ludmilei Spînu și Victor Spînu, prin care a solicitat încasarea în mod

solidar a datoriei în sumă de 12 225,84 lei și compensarea cheltuielilor de judecată

constituite din 366,75 de lei pentru taxa de stat și 500 lei pentru serviciile juridice.

În motivarea acțiunii s-a indicat că din anul 2008 pârâții sunt proprietari ai

apartamentului nr. 76, din str. Profesor Ion Dumeniuc, 20, mun. Chișinău, din

blocul locativ gestionat de ACC nr. 55/173.

Deoarece nu au achitat costul serviciilor comunale, pârâții au acumulat o

datorie în sumă totală de 12 225,84 de lei, dintre care: 9 482,84 de lei pentru

deservirea blocului, câte 1,25 de lei pentru m.p., stabilit prin hotărârea adunării

generale a ACC nr. 55/173 din data de 4 februarie 2009, 1 818 lei pentru deservirea

ascensorului, 525 de lei pentru auto-salubritate și 400 lei pentru lucrări de reparație

și amenajare.

Despre neexecutarea obligațiilor de-a achita datoriile pârâții au fost somați

prin scrisoare recomandată, însă nu au întreprins nici o măsură în vederea stingerii

lor.

S-a menționat că debitorii Ludmila Spînu și Victor Spînu, periodic și parțial

achitau din suma datoriei. Astfel, ultima achitare în sumă de 100 lei au făcut-o la

1

15 aprilie 2014, motiv din care la caz nu pot fi aplicate prevederile art. 267 din

Codul civil.

La 20 noiembrie 2017, Ludmila Spînu a înaintat cerere reconvențională

împotriva ACC nr. 55/173 , solicitând declararea nulității facturii de plată pentru

luna martie 2017, în sumă de 12 225,84 de lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a indicat că somația expediată de

ACC nr. 55/173 nu a fost recepționată, iar semnătura de pe avizul de recepție nu-i

aparține.

La fel, a menționat că suma de 100 lei, indicată ca fiind achitată la Banca de

Economii, nu a achitat-o, iar despre datoriile pretinse de asociație a aflat când a

fost contactată telefonic de administratorul asociației, fără să primească vreo

factură.

Totodată, a relatat că nu a achitat nici o sumă pentru serviciile comunale, iar

suma de 100 lei nu poate să o explice, menționând că, posibil, a fost achitată de

altcineva intenționat.

Urmare a solicitării informației referitor la modalitatea de plată efectuată, din

răspunsul primit de la instituția bancară, a sesizat că achitările se percepeau fără a

indica codul personal al persoanei, ceea ce implică posibilitatea efectuării plăților

de către oricine în numele altuia.

Prin urmare, consideră că informația de la Banca de Economii nu este

suficientă pentru a reține că anume Ludmila Spînu a achitat suma de 100 lei și că

de fapt această sumă a fost achitată, chiar și de un reprezentant al reclamantului.

A menționat că informația de la Banca de Economii, prezentată drept probă

de către ACC nr. 55/173, este fără foaie de antet și semnătură sau ștampilă, precum

și, lipsește numărul de identificare a persoanei care a achitat-o și ordinul de plată,

indice potrivit cărora ar putea fi stabilit cu certitudine că anume ea a achitat suma

de 100 lei.

Ludmila Spînu a indicat că nu a fost în posesia facturii care este anexată la

dosar, decât cînd a făcut cunoștință cu materialele cauzei, astfel că nu este de acord

cu sumele indicate în această factură, mai cu seamă pentru că nu a locuit în acest

apartament, nu a făcut reparație în aceasta. Apartamentul nu este conectat la apă,

lumină și căldură.

Mai mult, consideră că ACC nr. 55/173 a inclus în aceste pretinse datorii

sume pentru care a expirat termenul de prescripție, înaintând cererea în instanța de

judecată în anul 2017, cu solicitări de recuperare a unor datorii pentru perioada

2010-2017, fără a face referință la acest fapt.

Totodată, a menționat că nu este clar pentru ce se solicită această sumă, care

este certitudinea că aceste sume s-au cheltuit pentru deservirea blocului.

La fel, a reținut că ea nu are încheiat cu furnizorul serviciilor solicitate nici un

contract. Referitor la serviciul de transportare a deșeurilor și de deservire tehnică și

prestări servicii ascensoare, afirmă că, nu a beneficiat de acesta deoarece nu a

locuit în apartamentul dat.

Ulterior, Ludmila Spînu a depus cerere reconvențională suplimentară, prin

care, cu referire la prevederile art. 267 din Codul civil, a indicat că datoria este

prescrisă.

2

Prin hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată înaintată de ACC nr. 55/173 împotriva Ludmilei

Spînu și Victor Spînu cu privire la încasarea sumei, s-a admis parțial.

S-a încasat în mod solidar de la Ludmila Spînu și Victor Spînu în beneficiul

ACC nr. 55/173, datoria pentru serviciile comunale (deservirea blocului, deservirea

ascensorului, auto salubritate și lucrări de reparație și amenajare) formate pentru

perioada până în luna martie 2017 în sumă totală de 12 225,84 de lei și cu titlu de

cheltuieli de judecată, suma de 366,75 lei, iar în total 12 592,59 de lei.

În rest, în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică, cererea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională înaintată de către

Ludmila Spînu împotriva ACC nr. 55/173 privind declararea nulității facturii și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată în baza dispozițiilor art. 51 alin.

(4) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, art. 17 și 18 din

Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de

prestare și achitarea serviciilor locative, comunale și ne comunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă nr. 191 din 19

februarie 2002, art. 512-514 și art. 572 din Codul civil și art. 14 din Legea

condominiului în fondul locativnr. 913 din 30 martie 2000.

La 8 august 2018, Ludmila Spînu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.

La 20 august 2018, ACC nr. 55/173 a declarat apel, solicitând casarea parțială

a hotărârii instanței de fond, în partea respingerii cerinței privind compensarea

cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de ACC nr. 55/173 și Ludmila Spînu și s-a menținut hotărârea

din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 10 ianuarie 2019, Ludmila Spînu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii

reconvenționale.

În motivarea recursului, fiind reiterate argumentele de fapt și de drept expuse

în instanța de apel, Ludmila Spînu a invocat că decizia de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate.

Consideră că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat legea care trebuia

să fie aplicată și au interpretat-o eronat.

În sensul dat, a reiterat că instanțele incorect au reținut poziția intimatului

referitor la întreruperea termenului de prescripție prin achitarea unor sume bănești

în contul datoriei, care este una greșită.

Astfel, consideră că achitarea parțială nu întrerupe termenul de prescripție,

este de obligația debitorului în termenul stabilit de lege să solicite datoria.

Prin referința din 22 februarie 2019, ACC nr. 55/173 a solicitat respingerea

recursului declarat de Ludmila Spînu, ca fiind nefondat.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul menționează că recursul împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost declarat la 10 ianuarie 2019, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Ludmila Spînu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ludmila Spînu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5