2ra-290/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-290/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (A. Negru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Rusu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Rusu împotriva

Galinei Chievscaia cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel depusă de Galina Chievscaia și s-a casat hotărârea din

27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 21 noiembrie 2016 Ion Rusu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Galinei Chievscaia cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că în perioada 2009-2014 a activat

în calitate de administrator al SRL „Bigga Food”. În anul 2011, în scopul evitării

sechestrării neîntemeiate a mijloacelor bănești a întreprinderii, a luat cu titlu de

împrumut de la SRL „Bigga Food” mijloacele bănești de care dispunea la acel

moment întreprinderea, pe care le-a transferat temporar pe contul său personal.

Reclamantul a menționat că ulterior, fondatorul majoritar și principalul

investitor al SRL „Bigga Food”, cetățeanul SUA Andronic Kozanean, i-a indicat

să-i transmită Galinei Chievscaia, suma de 30000 de dolari SUA din banii

SRL „Bigga Food”, care erau păstrați pe contul său, pentru ca ultima să-i păstreze în

continuare până la finalizarea proceselor judiciare intentate împotriva întreprinderii.

Ion Rusu a subliniat că Galina Chievscaia urma să-i restituie suma de 30000 de

dolari SUA, pentru ca el la rândul său, s-o restituie întreprinderii SRL „Bigga Food”.

La fel, a punctat că a executat indicația d-lui Andronic Kozanean, deoarece

mijloacele financiare a SRL „Bigga Food” au fost investite anume de el și în temeiul

actului de predare-primire din 26 septembrie 2011 i-a transmis pârâtei Galina

Chievscaia suma de 30000 de dolari SUA. Or, alte motive sau temeiuri juridice de

ai transmite ultimei mijloace financiare nu a avut, așa cum între ei nu existau careva

relații juridico-civile.

Ion Rusu a precizat că începând cu anul 2014 de mai multe ori a solicitat de la

Galina Chievscaia să-i restituie banii primiți la păstrare în temeiul actului de predare-

1

primire din 26 septembrie 2011, pentru ai restitui SRL „Bigga Food”, însă, deși

pârâta de fiecare dată spunea că va restitui banii, până în prezent nu și-a onorat

promisiunea.

Reclamantul a relevat că între timp SRL „Bigga Food” a devenit insolvabilă,

fiind numit un nou administrator al insolvabilității, care la rândul său îi solicită

restituirea sumei de 30000 de dolari luați cu împrumut de la întreprindere și transmiși

Galinei Chievscaia spre păstrare.

Totodată, a menționat că prin hotărârea irevocabilă din 27 ianuarie 2016 a

Curții Supreme de Justiție, a fost obligat să-i restituie SRL „Bigga Food” suma de

943 861 lei.

Urmare a celor declarate, a accentuat necesitatea obligării Galinei Chievscaia

să-i restituie suma de 30000 de dolari SUA cu care s-a îmbogățit fără justă cauză

pentru a o restitui SRL „Bigga Food”.

Reclamantul a solicitat obligarea Galinei Chievscaia să-i restituie suma de

30000 de dolari SUA, primiți la păstrare în baza actului de predare-primire din

26 septembrie 2011 cu care s-a îmbogățit fără justă cauză.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Ion Rusu împotriva

Galinei Chievscaia cu privire la încasarea sumei. A fost încasată de la Galina

Chievscaia, în beneficiul lui Ion Rusu suma de 30000 de dolari SUA, în lei MD

potrivit cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării, cu titlu de datorie.

A fost încasată de la Galina Chievscaia, în beneficiul bugetului de stat suma de

17185,31 de lei cu titlu de taxă de stat și respinsă ca nefondată cererea formulată de

pârâtă privind încasarea de la reclamant a cheltuielilor de judecare a cauzei legate

de achitarea serviciilor de asistență juridică.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că pretențiile menționate

de reclamant în cererea de chemare în judecată sunt întemeiate și se încadrează în

prevederile legii, motiv din care urmează a fi admise integral.

La 02 mai 2017, Galina Chievscaia reprezentată de avocatul Ion Cerga a depus

cerere de apel împotriva hotărârii din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată și încasarea din contul lui

Ion Rusu în beneficiul său a cheltuielilor suportate pentru asistența juridică în sumă

de 5000 de lei.

Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Galina Chievscaia reprezentată de avocatul Ion Cerga. A fost

casată hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și emisă

o nouă hotărâre prin care acțiunea înaintată de Ion Rusu împotriva Galinei

Chievscaia privind încasarea datoriei de 30000 de dolari SUA, a fost respinsă, ca

nefondată. Au fost încasate de la Ion Rusu în beneficiul Galinei Chievscaia

cheltuielile de judecată formate din cheltuieli pentru asistența juridică acordată în

mărime de 5000 de lei și 1000 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea

cererii de apel, iar în total suma de 6000 de lei.

Pentru a decide astfel, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a ajuns la o concluzie eronată

privind admiterea cerințelor reclamantului, or, acțiunea acestuia este nefondată și

urma a fi respinsă. Astfel, apelul declarat de Galina Chievscaia este întemeiat și

2

urmează a fi admis cu casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri

de respingere a cererii de chemare în judecată.

La 10 decembrie 2018, Ion Rusu a declarat recurs împotriva deciziei din

12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată.

La fel, a relevat că instanța ierarhic inferioară nu a ținut cont de argumentele

sale, nu a examinat integral și luat în considerație probele și circumstanțele

importante pentru soluționarea justă a cauzei, astfel încălcând legea și principiul

unui proces echitabil.

În susținerea poziției date, a invocat că instanța ierarhic inferioară eronat a

interpretat dispozițiile art.1389 Cod civil și a stabilit lipsa probelor pertinente și

concludente în susținerea cererii de chemare în judecată. Or, la materialele cauzei

este anexat actul de predare-primire din 26 septembrie 2011 semnat de Galina

Chievscaia, prin care ultima a primit suma de 30000 de dolari SUA fără nici un temei

legal, fapt confirmat personal de către ultima în cadrul examinării cauzei în prima

instanță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 12 septembrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 15 octombrie 2018.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Ion Rusu la 10 decembrie 2018, se

consideră în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 14 februarie 2019, Galina Chievscaia reprezentată de avocatul Ion Cerga a

depus referință asupra cererii de recurs prin care a solicitat respingerea recursului și

menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

3

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Rusu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ion Rusu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Rusu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5