2ra-857/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-857/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: A. Miron

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: I. Secrieru, Iu. Cotruță, A. Danilov

ÎNCHEIERE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dina Roșca, reprezentată de

avocatul Veaceslav Scripnic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Goliș către Dina Roșca

cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Dina Roșca și menținută hotărârea din 16 noiembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 18 februarie 2016, Galina Goliș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Dinei Roșca, solicitând încasarea datoriei în sumă de 139000 de lei, 11500

de euro, 1000 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

În argumentarea acțiunii, a indicat că începând cu 19 septembrie 2013, Dina

Roșca a împrumutat de la Galina Goliș mai multe sume de bani.

Astfel, la 19 septembrie 2013, Roșca Dina a luat cu împrumut de la Goliș Galina

40000 de lei, iar la 28 septembrie 2013, a luat cu împrumut 1000 de dolari SUA,

pârâta angajându-se să restituie această datorie până în luna martie 2014.

Pe parcurs pârâta a mai luat cu împrumut 80000 de lei și respectiv 500 de euro,

angajându-se să restituie această datorie până la 16 aprilie 2014, inclusiv și suma de

11 000 de euro, pe care s-a obligat să o restituie până la 11 iulie 2014.

La 10 iulie 2014, Roșca Dina a telefonat-o pe Goliș Galina de peste hotarele țării

și a rugat-o să achite unei persoane Triboi Grigore o datorie de 19 000 de lei pentru

produsele alimentare recepționate, bani pe care urma să îi restituie la întoarcere.

Toate sumele date cu împrumut au fost luate de la copii săi care muncesc de mai

mulți ani peste hotare.

Pârâta nu și-a onorat obligațiunile asumate și până în prezent nu le-a restituit

banii împrumutați, motiv pentru care s-a adresat în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Goliș Galina împotriva Dinei Roșca privind

încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Dinei Roșca, în beneficiul Galinei Goliș, datoria pe

contractele de împrumut din 16 septembrie 2013, 28 septembrie 2013, 16 aprilie 2014,

11 iulie 2014 în sumă de 120 000 (o sută douăzeci mii) de lei, 11 500 (unsprezece mii

cinci sute) de euro și 1 000 (una mie) de dolari SUA, cu titlu de cheltuieli de judecată

sub forma taxei de stat - 1 000 (una mie) de lei. În rest pretențiile din cererea de

chemare în judecată s-au respins, ca fiind neîntemeiate.

S-a încasat din contul Dinei Roșca, în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 10 096 (zece mii nouăzeci și șase) de lei.

La 27 noiembrie 2017, avocatul Veaceslav Scripnic, în interesele apelantei Dina

Roșca, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 noiembrie

2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de Galina Goliș să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat a

fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prin natura sa, raportul juridic

obligațional este menit să producă efecte juridice, iar efectul general al oricărei

obligații este de a da creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă,

cu bună-credință, la locul și la momentul stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.

În speță, s-a stabilit că Goliș Galina, în calitatea sa de împrumutător, și-a onorat

obligația sa ce rezultă din prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la

01.04.2019), și a dat cu împrumut Dinei Roșca bani în sumă de 120000 de lei, 11 500

de euro și 1 000 de dolari SUA, fapt care se confirmă prin înscrisurile prezentate în

original instanței de judecată și anexate la materialele cauzei, pe când, Dina Roșca, în

calitatea sa de împrumutat, nu și-a onorat obligația de a restitui banii în condițiile art.

867 alin. (1) Cod civil.

Or, din materialele administrate în cauză, nu rezultă că Dina Roșca a restituit

suma împrumutată conform recipiselor din 16 septembrie 2013, 28 septembrie 2013,

16 aprilie 2014 și 11 iulie 2014.

Sub acest aspect, ținând cont de faptul că Dina Roșca nu și-a onorat obligația de

restituire a împrumutului față de Goliș Galina, Colegiul civil a considerat că ultima

este îndreptățită, în baza normelor de drept material enunțate, să solicite executarea

prestației de la Dina Roșca de restituire a împrumuturilor conform înscrisurilor

enunțate.

Prin urmare, odată ce a fost stabilit faptul existenței raportului juridic obligațional

între părți și faptul neonorării obligației a Dinei Roșca de restituire a împrumutului în

mărime de 120 000 de lei, 11 500 de euro și 1 000 de dolari SUA, Colegiul civil a

reținut ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la necesitatea încasării

din contul Dinei Roșca, în beneficiul Galinei Goliș, a sumei împrumutului în mărime

de 120 000 de lei, 11 500 de euro și 1 000 de dolari SUA.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în vederea verificării poziției invocate

de apelantei întru stabilirea persoanei care ar fi scris recipisele din 16 septembrie 2013,

28 septembrie 2013 și 16 aprilie 2014, care au stat la baza hotărârii contestate, instanța

de apel la cererea apelantei, a dispus efectuarea pe caz a unei expertize (Vol. II, f. d.

207).

După cum s-a stabilit prin Raportul de expertiză nr. 926-931 din 22 mai 2019

(vol.II, f.d. 60), manuscrisele /inclusiv cele cifrice/ care alcătuiesc conținutul textual

ale fiecăreia dintre cele trei recipise în litigiu de la numele Roșca Dina /fără număr/,

datate cu: 16.09.2013, 28.09.2013 și 16.04.2014 - au fost executate de către una si

aceeași persoană, și anume de către titulara Roșca Dina (vol.II, f.d. 67).

Prin urmare, Colegiul instanței de apel a constatat a fi eronate argumentele

apelantei, precum că unele recipise nu ar fi semnate de ea, iar în acest sens, în ședința

de judecată fiind solicitată numirea unei expertize, fapt ce confirmă, de altfel, și faptul

transmiterii-primirii banilor, și deci, exclude orice viciu de consimțământ al său la

semnarea contractului.

Astfel, instanța de fond just a admis parțial acțiunea depusă de Galina Goliș

privind încasarea datoriei, întrucât niciunul din argumentele invocate de apelantă la

acest capitol nu și-au găsit confirmare, iar, din lipsă de probatoriu, instanța de fond

corect a purces conform prevederilor art. 121 Cod de procedură civilă, care stipulează:

instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

La 24.02.2020, Dina Roșca, reprezentată de avocatul Veaceslav Scripnic, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că prin aplicarea eronată a normelor de drept

material, instanța de apel a conchis greșit ca fiind dovedit raportul obligațional în

relațiile dintre Goliș Galina și Roșca Dina, și nu a dat o apreciere tuturor înscrisurilor

prezentate de către părți.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

trimiterea cauzei la rejudecare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 19

noiembrie 2019 și comunicată participanților la proces la 16 decembrie 2019 (f. d. 107,

vol. II), iar recursul a fost declarat la 24 februarie 2020. Date despre recepționarea

deciziei contestate la materialele dosarului lipsesc, astfel, se constată că recurenta s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 19

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei

și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Dina

Roșca, reprezentată de avocatul Veaceslav Scripnic, neîntemeiat și care urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Dina Roșca, reprezentată de avocatul Veaceslav

Scripnic, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Dina Roșca, reprezentată de avocatul Veaceslav

Scripnic.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Dina Roșca, reprezentată de

avocatul Veaceslav Scripnic.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru