3ra-188/19 — contestarea actului administrativ

3ra-188/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 3ra-188/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru jud: (A. Cucerescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău jud: (N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alina Pînzaru

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul depus de Alina Pînzaru, s-a casat hotărârea din 17 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea pretențiilor legate de obligarea

achitării îndemnizațiilor pentru îngrijirea copiilor, s-a emis în această parte o nouă

hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alina

Pînzaru, a fost obligat Inspectoratul General al Poliției al MAI să achite în beneficiul

Alinei Pînzaru îndemnizația pentru îngrijirea copiilor xxxxxxxxxxxxx, începând cu

11 august 2017 până la atingerea copiilor vârstei de 3 ani de la locul de muncă a

soțului Ruslan Pînzaru, în rest a fost respinsă cererea de chemare în judecată și a fost

menținută hotărârea,

c o n s t a t ă:

La 11 august 2017 Alina Pînzaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta Alina Pînzaru a invocat că la 08 noiembrie

2014 a încheiat căsătoria cu Ruslan Pînzaru, care a fost înregistrată la Oficiul Stării

Civile sectorul Botanica, în urma căreia la xxxx, s-a născut fiul xxxxxxxxxx, iar la

xxxxxxxx s-a născut fiul xxxxxxxxx.

Reclamanta Alina Pînzaru a menționat că la 12 iunie 2017 s-a adresat către

Inspectoratul General al Politiei cu o cerere solicitând stabilirea, calcularea și

achitarea indemnizației pentru creșterea fiului xxxxxxx și xxxxxxxxxx, până la

1

atingerea vârstei de 3 ani de la locul de muncă a soțului, în modul prevăzut de

legislația în vigoare.

Reclamanta Alina Pînzaru a indicat că la 26 iulie 2017 prin răspunsul Direcției

Finanțe a Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5 -377, a remis spre executare

conform competenței Direcției de Poliție mun. Chișinău al IGP a MAI, prin care se

consemnează că la data de 25 mai 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, care potrivit art. 40 prevede expres acordarea

concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani soției

funcționarului public cu statut special, aflată la întreținerea acestuia.

Reclamanta Alina Pînzaru, a declarat că la 12 iulie 2017, prin răspunsul

Direcției de Poliție mun. Chișinău al IGP a MAI a fost informată că nu poate

beneficia de indemnizația pentru îngrijirea copilului de la locul de muncă a soțului,

deoarece art. 6 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, nu statuează expres modul de

achitare a indemnizației pentru îngrijirea copilului de la locul de muncă a soțului.

Reclamanta Alina Pînzaru consideră că neacordarea indemnizației pentru

creșterea copilului încalcă dreptul ca cetățean al Republicii Moldova, drept ce este

stipulat în art.47 alin.1 din Constituția Republicii Moldova, care stabilește că Statul

este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i

asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea,

locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.

Reclamanta Alina Pînzaru a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind

ilegal răspunsul nr. 10954 din 12 iulie 2017 al Direcției Poliție mun. Chișinău a IGP

MAI, obligarea Inspectoratul General al Poliției de a achita indemnizația pentru

îngrijirea fiului xxxxxxx și fiului xxxxxxxx până la atingerea vârstei de 3 ani de la

locul de muncă a soțului.

Prin hotărârea din 17 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alina Pînzaru împotriva

Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, s-a

recunoscut ilegal răspunsul nr.10954 din 12 iulie 2017 al DP mun.Chișinău a IGP

MAI, s-a obligat Inspectoratul General al Poliției al MAI să-i achite Alinei Pînzaru

îndemnizația pentru îngrijirea copilului minor xxxxxxxxx la 08 februarie 2017, până

la atingerea vârstei de 3 ani, de la locul de muncă a soțului Ruslan Pînzaru. În rest

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Alina Pînzaru, s-a casat hotărârea din 17 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea pretențiilor legate de obligarea achitării

îndemnizațiilor pentru îngrijirea copiilor, s-a emis în această parte o nouă hotărâre

după cum urmează: s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alina

Pînzaru, a fost obligat Inspectoratul General al Poliției al MAI să achite în beneficiul

Alinei Pînzaru îndemnizația pentru îngrijirea copiilor xxxxxxxxxxx, începând cu

11 august 2017 până la atingerea copiilor vârstei de 3 ani de la locul de muncă a

soțului Ruslan Pînzaru, în rest a fost respinsă cererea de chemare în judecată și a fost

menținută hotărârea.

În consolidarea soluției adoptate instanța de apel a stabilit că Pînzaru Alina a

înregistrat căsătoria cu Pînzaru Ruslan, potrivit certificatului de căsătorie CS-V

2

1206612, eliberat la 08 noiembrie 2014 de către OSC sectorul Botanica. La 27 aprilie

2015, s-a născut fiul xxxxxxxxx, iar la 08 februarie 2017 s-a născut fiul

xxxxxxxxxx. Prin declarația pe propria răspundere din 08 iunie 2017, Alina Pînzaru

confirmă că până în prezent nu a activat în câmpul muncii și este la întreținerea

soțului. La moment îngrijește de copii și se află la întreținerea soțului.

Potrivit certificatului nr. 7969 din 19 iunie 2017, eliberat de Inspectoratul

General al Poliției, Pînzaru Ruslan activează în cadrul subdiviziunilor Ministerului

Afacerilor Interne de la 30 iulie 2004, până în prezent. Actualmente deține funcția

de specialist principal al secției Securitate publică a IGP, de la 09 martie 2017.

Conform informației eliberate de Casa Națională de Asigurări Sociale, Alina Pînzaru

beneficiază de îndemnizație lunară pentru îngrijirea copilului xxxxxxxx, și

xxxxxxxxx.

Instanța de apel a reținut că Alina Pînzaru s-a adresat cu cerere către

Inspectoratul General al Poliției, prin care a solicitat calcularea și achitarea

îndemnizației pentru îngrijirea copiilor minori, până la vârsta de 3 ani, de la locul de

muncă al întreținătorului. Prin răspunsul IGP din 12 iulie 2017 reclamantei i-a fost

refuzat în cererea înaintată, astfel la 14 august 2017 Alina Pînzaru s-a adresat

instanței judecătorești cu prezenta acțiune.

Instanța de apel a invocat prevederile Regulamentului cu privire la condițiile

de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea

temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin hotărârea

Guvernului nr.108 din 03 februarie 2005 în care este stipulat că soția se consideră

aflată la întreținerea soțului asigurat dacă, la data apariției dreptului la indemnizației,

nu este angajată în muncă și nu are venit asigurat, fapt care se confirmă prin carnetul

de muncă sau prin declarația prezentată pe propria răspundere că nu este persoană

asigurată.

Instanța de apel consideră că prima instanță just a respins argumentul

pârâtului, precum că lipsește temei legal de a efectua plata indemnizației de

maternitate soțiilor colaboratorilor organelor afacerilor interne, neangajate în

câmpul muncii, la locul de serviciu al soțului, din motivul că din salariul acestuia nu

se rețin plăți la bugetul de asigurări sociale. Or, colaboratorii de poliție sunt supuși

asigurării obligatorii de stat. Normele de drept material indicate sunt aplicabile și în

cadrul raporturilor parte a căror este colaboratorul de poliție, fără excepție. La fel,

nu poate fi reținut argumentul pîrîtului precum că obligația de a stabili, calcula și

achita reclamantei indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la atingerea

vîrstei de 3 ani îi revine Casei Naționale de Asigurări Sociale, deoarece ținând cont

de modificările operate în cadrul național și anume adoptarea și intrarea în vigoare

a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în vigoare din 05 martie

2013, anume angajatorului îi revine obligațiunea de a achita indemnizațiile de

îngrijire a copilului minor. Refuzînd achitarea indemnizației pentru creșterea

copilului până la vârsta de trei ani, Inspectoratul General al Poliției, contrar

prevederilor art.16 din Constituția Republicii Moldova, încalcă principiul egalității

în drepturi și aplică un tratament diferențiat, fără să existe o motivare obiectivă și

rezonabilă. Din cele expuse, prima instanță întemeiat a conchis că răspunsul nr.

10954 din 12 iulie 2017 al DP mun. Chișinău al IGP al MAI este unul nefondat.

3

De asemenea, instanța de apel consideră eronată concluzia primei instanțe

precum că, Inspectoratul General al Poliției urmează a fi obligat să achite Alinei

Pînzaru indemnizația lunare doar pentru îngrijirea copilului xxxxxxx

a.n. xxxxxxx, de la data rămânerii definitive a hotărârii date până la vârsta de 3 ani.

Or, la data emiterii hotărârii reclamanta beneficiază de îndemnizația de întreținere

pentru ambii copii de la Casa Națională de asigurări sociale, iar efectuarea unui

recalcul ultima nu a solicitat.

Instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.27 alin.(3) al Legii nr. 289

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale în care este indicat că indemnizația neplătită la timp

din vina organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nici o limită în

termen. Respectiv, din materialele pricinii se constată că, Alina Pînzaru nu

beneficiază de indemnizație lunară pentru îngrijirea copiilor minori de la CTAS,

apelanta solicitând încasarea îndemnizației pentru îngrijirea copiilor minori până la

atingerea copiilor vârstei de 3 ani de la locul de muncă a soțului Pînzaru Ruslan.

Prin urmare, ținînd cont de faptul că la data adresării, copiii minori ai Alinei

Pînzaru nu au atîns vârsta de 3 ani, instanța de apel consideră că pretenția urmează

a fi admisă parțial, obligând Inspectoratul General al Poliției al MAI să achite, în

beneficiul Alinei Pînzaru îndemnizația pentru îngrijirea copiilor xxxxxxxxx,

începând cu 11 august 2017 și până la atingerea copiilor vârstei de 3 ani de la locul

de muncă a soțului Pînzaru Ruslan.

Instanța de apel consideră că circumstanțele pricinii au fost stabilite de către

prima instanță, însă normele de drept material au fost interpretate eronat și nu este

necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, instanța de apel ajungând la

concluzia de a admite apelul declarat de Alina Pînzaru, cu casarea parțială a hotărârii

primei instanțe, în partea pretențiilor legate de obligarea achitării îndemnizațiilor

pentru îngrijirea copiilior și a emite o nouă hotărîre, prin care a admite parțial cererea

Alinei Pînzaru și a obliga IGP al MAI să achite, în beneficiul Alinei Pînzaru

îndemnizația pentru îngrijirea copiilor xxxxxxxxxxxx, și xxxxxxxxxx, începând cu

11 august 2017 și până la atingerea copiilor vârstei de 3 ani de la locul de muncă a

soțului Pînzaru Ruslan. În rest cererea urmează a fi respinsă, iar hotărârea menținută.

La 12 decembrie 2018, Inspectoratul General al Poliției, a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a acțiunii depuse de

Alina Pînzaru.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Inspectoratul General al Poliției, a

indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanței,

le consideră ilegale și neîntemeiate care urmează a fi casate, din motiv că au fost

adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor de drept

procedural, instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a menționat că instanța de apel la

examinarea cauzei nu a luat în considerare argumentele invocate de recurent

considerându-le neîntemeiate și a dat apreciere numai argumentelor invocate de

intimata Alina Pînzaru.

4

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a invocat prevederile art. 124 alin.

(1) și (2) Codul muncii, în care este stipulat că femeilor salariate și ucenicelor,

precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de

maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice în

cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți 12 zile calendaristice și concediul postnatal cu

o durată de 56 de zile calendaristice în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi

sau mai mulți copii -70 de zile calendaristice, plătindu-li-se pentru această perioadă

indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). În baza unei cereri scrise,

persoanelor indicate la alin.(l), după expirarea concediului de maternitate, li se

acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a relatat că persoane asigurate

obligatoriu prin efectul legii, sunt considerate: persoana care desfășoară activitate pe

bază de contract individual de muncă, persoana care desfășoară activitate în funcție

electivă sau este numită la nivelul autorității executive, legislative sau judecătorești,

pe durata mandatului, ale cărei drepturi și obligații sînt asimilate, în condițiile

prezentei legi, cu cele ale persoanei prevăzute la pct. 1), persoana care realizează un

venit anual echivalent cu cel puțin 4 salarii medii lunare pe economie și se regăsește

în una din situațiile următoare: este asociat unic, comanditar, acționar sau manager

în societate comercială cu care nu a încheiat contract individual de muncă, este

manager cu contract de management, este membru al unei asociații familiale, este

autorizată să desfășoare activitate independentă, este angajată în o instituție

internațională dacă nu este asiguratul acesteia, este membru de cooperativă

meșteșugărească, desfășoară activitate în o unitate de cult recunoscută și nu are

încheiat contract individual de muncă, a atins vârsta de 16 ani și nu întâmpină

restricții în asigurarea obligatorie conform prezentei legi, persoana care realizează

un venit anual echivalent cu cel puțin 3 salarii medii lunare pe economie și se

regăsește în una din situațiile următoare: desfășoară activitate agricolă în cadrul

gospodăriei țărănești sau activitate privată în domeniul forestier, este membru al unei

societăți agricole sau al altor forme de asociere din agricultură, persoana care

realizează prin cumul un venit anual echivalent cu cel puțin 4 salarii medii lunare pe

economie și se regăsește în două sau în mai multe situații din prezentul articol.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a menționat că intimata Alina

Pînzaru a fost informată prin răspunsul nr. 10954 din 12 iulie 2017, emis de către

Direcția de Poliție mun. Chișinău, că potrivit art. 40 alin. (6) al Legii nr.288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din Ministerul

Afacerilor Interne, concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta

de 3 ani inclusiv soției funcționarului public cu statut special se acordă funcționarilor

publici cu statut special conform dispozițiilor generale. Totodată, i s-a explicat prin

răspunsul indicat de mai sus că art.6 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, nu statuează

expres modul de achitare a indemnizației pentru îngrijirea copilului soțiilor aflate la

întreținerea soțului. Soțiile aflate la întreținerea soțului sunt persoane neasigurate și

beneficiază de indemnizație stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din

15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate famililor cu copii. În

rezumarea celor relatate în răspuns, s-a comunicat că Pînzaru Alina se consideră

persoană neasigurată și nu poate beneficia de indemnizația pentru îngrijirea copilului

5

de la locul de muncă al soțului, cu aplicarea bazei de calcul pentru persoanele

neasigurate.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției consideră că instanța de apel

prematur și eronat a obligat Inspectoratul General al Poliției să stabilească,

calculeze, și să-i achite în beneficiul Alinei Pînzaru, indemnizația lunară a

concediului parțial plătit pentru îngrijirea copiilor minori xxxxxxxxx, născut la

xxxxxxx începând cu 11 august 2017 până la atingerea vârstei de 3 ani, în mărime

de 30% din salariul soțului Ruslan Pînzaru. Or, potrivit prevederilor stipulate la alin.

1) art.27 al Legii nr.289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, indemnizația pentru

creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la

data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni

premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la împlinirea de către

copil a vârstei de 3 ani. Conform alin.(5) art. 40 al Legii nr.288 din 16 decembrie

2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, concediul de maternitate și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani inclusiv al soției funcționarului public cu statut special, aflată

la întreținerea acestuia, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până

la 10 ani și concediul pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 18 ani care suferă

de o maladie oncologică sau are o dizabilitate pentru afecțiuni intercurente se acordă

funcționarilor publici cu statut special conform dispozițiilor generale.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a menționat că prin Legea nr.184

din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01 ianuarie

2019 au fost operate modificări la alin. (6) și (7) a art. 40 a Legii nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, fiind asimilată procedura de stabilire și achitare a

indemnizațiilor de maternitate și de îngrijire a copilului cu procedura valabilă pentru

salariații civili, instituția responsabilă fiind desemnată Casa Națională de Asigurări

Sociale, totodată, fiind operate și modificări la conținutul articolului actului

legislativ care exclude posibilitatea beneficierii de indemnizație pentru îngrijirea

copilului soției aflate la întreținerea soțului.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentului

Inspectoratului General al Poliției, la 04 octombrie 2018, conform scrisorii nr. 9638

(f.d. 87), însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește, iar în

cererea de recurs recurentul Inspectoratul General al Poliției a indicat că a

recepționat decizia din data de 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău la data

de 12 octombrie 2018. Totodată, instanța de recurs relevă că decizia contestată a

fost publicată pe portalul instanțelor judecătorești www.instante.justice.md la data

de 04 octombrie 2018.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Inspectoratul General al Poliției, la 12 decembrie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

6

La 24 ianuarie 2019, în adresa intimatei Alinei Pînzaru a fost expediată copia

recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimata, Alina Pînzaru, la 15 februarie 2019, a depus referință prin care a

solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției,

în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de

apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

7

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Alina Pînzaru împotriva Inspectoratului

General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

8